Comisia vrea acorduri comerciale mai rapide cu Africa, iar eurodeputații cer mai multă procesare și valoare adăugată locală

Comisia Europeană vrea să accelereze dezvoltarea relațiilor comerciale și de investiții cu Africa folosind instrumente mai flexibile decât negocierile comerciale tradiționale, de la Clean Trade and Investment Partnerships la acorduri pentru facilitarea investițiilor. Într-o dezbatere organizată la 6 octombrie în Parlamentul European, comisarul pentru comerț și securitate economică Maroš Šefčovič a prezentat aceste formule ca modalități de a construi mai repede lanțuri de aprovizionare, investiții și cooperare industrială, în timp ce mai mulți eurodeputați au cerut ca relația să producă mai multă procesare, locuri de muncă și valoare adăugată în statele africane.

Strategia prezentată de Comisie nu presupune abandonarea acordurilor de parteneriat economic sau a acordurilor comerciale mai ample. Executivul european construiește în paralel instrumente cu o sferă mai precisă, care pot fi negociate și implementate mai rapid atunci când cele două părți vor să coopereze într-un domeniu concret, precum investițiile, energia curată, materiile prime sau infrastructura.

Unul dintre aceste instrumente este Clean Trade and Investment Partnership, CTIP. Primul asemenea parteneriat a fost semnat cu Africa de Sud în noiembrie 2025 și urmărește dezvoltarea unor lanțuri industriale și energetice mai curate, mobilizarea investițiilor și facilitarea cooperării în domenii precum energia regenerabilă, rețelele electrice, combustibilii curați, materiile prime și tehnologiile pentru climă. Implementarea a trecut în 2026 la dialoguri între guverne și companii, cu proiecte potențiale de la extinderea rețelei electrice sud-africane până la hidrogen verde și lanțuri de materii prime critice.

Caracterul mai rapid și mai flexibil al acestor parteneriate este unul dintre argumentele Comisiei. Ele nu încearcă să reproducă întregul conținut al unui acord comercial cuprinzător, cu toate capitolele și procedurile sale, ci să concentreze cooperarea asupra unor domenii unde există interese economice și investiționale concrete.

În dezbaterea din Parlament, această flexibilitate a ridicat însă întrebări despre modul în care sunt distribuite beneficiile. Bernd Lange, eurodeputat S&D din Germania și președintele Comisiei pentru comerț internațional, a pus accentul pe necesitatea ca parteneriatele europene să ajute economiile africane să proceseze local o parte mai mare din materiile prime și să dezvolte lanțuri valorice proprii, în loc să rămână predominant furnizori de resurse neprelucrate. Alți eurodeputați au legat aceeași problemă de locurile de muncă, dezvoltarea industrială și condițiile în care companiile europene investesc pe continent.

Această preocupare nu este în contradicție cu toate instrumentele existente. Parteneriatul cu Africa de Sud include explicit sprijin pentru dezvoltarea lanțurilor locale de valoare, iar Comisia afirmă că instrumentul trebuie să contribuie atât la diversificarea aprovizionării europene, cât și la industrializarea și tranziția energetică a partenerului sud-african.

Un model diferit este Sustainable Investment Facilitation Agreement, SIFA. Acordul UE-Angola, primul de acest tip, este în vigoare din septembrie 2024 și nu elimină tarife vamale în maniera unui acord de liber schimb. El urmărește îmbunătățirea mediului investițional prin transparență, simplificarea procedurilor administrative, reguli mai previzibile și integrarea unor angajamente privind dezvoltarea durabilă.

Comisia încearcă acum să reproducă această formulă în alte relații africane. Negocierile pentru un SIFA cu Côte d’Ivoire au început în iulie 2026. Acordul este gândit să funcționeze împreună cu actualul acord de parteneriat economic, iar Comisia indică deja sectorul cacao ca exemplu al unei schimbări către o procesare locală mai mare: ponderea produselor procesate în exporturile de cacao ivoriene a crescut de la 32% la 42% în perioada de aplicare a acordului comercial existent.

În estul și sudul Africii, UE a încheiat în iunie negocierile pentru modernizarea acordului de parteneriat economic cu Comore, Madagascar, Mauritius și Seychelles. Acordul extins este prezentat de Comisie drept primul acord comercial modern și cuprinzător al UE cu parteneri din Africa subsahariană și include, pe lângă comerțul cu bunuri, servicii, investiții, achiziții publice, proprietate intelectuală și dezvoltare durabilă.

Aceste instrumente au statuturi juridice și obiective diferite și nu trebuie prezentate drept un singur program european pentru Africa. CTIP cu Africa de Sud este un parteneriat economic și industrial țintit, SIFA urmărește facilitarea investițiilor, iar acordurile de parteneriat economic stabilesc relații comerciale mai largi. Diferența este relevantă și pentru rolul Parlamentului European, care nu este identic pentru fiecare tip de instrument.

De aceea, controlul politic asupra noilor formate a devenit o parte importantă a discuției. Eurodeputații au cerut transparență asupra angajamentelor asumate, a selecției proiectelor și a efectelor pentru economiile partenere. Dezbaterea a reflectat preocuparea că viteza negocierilor nu trebuie să reducă posibilitatea Parlamentului și a societății civile de a evalua efectele acordurilor.

Pentru Comisie, extinderea instrumentelor comerciale cu Africa are și o dimensiune de securitate economică. UE încearcă să diversifice furnizorii de materii prime și tehnologii și să dezvolte alternative la dependențele concentrate în câteva state, în timp ce partenerii africani cer acces la investiții, infrastructură și activități cu valoare economică mai ridicată.

Relația comercială este deja semnificativă. Comisia estimează comerțul dintre UE și Africa subsahariană la aproximativ 160 de miliarde EUR în 2024 și descrie Uniunea drept principalul partener comercial și investițional al regiunii. Aceste cifre nu arată însă singure cum sunt distribuite investițiile între state sau câtă valoare rămâne în economiile africane, una dintre problemele ridicate de eurodeputați în dezbatere.

Discuția din 6 octombrie nu a produs un nou acord și nici nu transformă intervențiile individuale ale eurodeputaților în poziția oficială a Parlamentului. Dosarul parlamentar privind avansarea relațiilor comerciale și de investiții UE-Africa este o procedură politică separată, iar votul asupra rezoluției Parlamentului este programat pentru 8 octombrie. Forma adoptată atunci va stabili poziția colectivă a instituției.