Comisia vrea ca datele satelitare să devină avertizări și decizii locale mai utile înaintea dezastrelor

Comisia Europeană încearcă să reducă distanța dintre informația produsă de sateliți și deciziile luate efectiv înaintea și în timpul unui dezastru. În urma primului dialog interregional „From Space to Grassroots”, organizat în contextul Zilei internaționale pentru reducerea riscului de dezastre, Comisia a prezentat un „Compass on Space and Disaster Risk Management”, un document de orientare care pune accentul pe transformarea datelor spațiale în informații utilizabile de autorități, servicii de intervenție și comunități.

Problema identificată de Comisie nu este lipsa datelor. Europa dispune deja de sisteme capabile să observe evoluția incendiilor, inundațiilor sau secetei, să identifice zone afectate și să producă hărți pentru serviciile de protecție civilă. Dificultatea este ca aceste informații tehnice să ajungă într-o formă pe care cei care iau deciziile să o poată folosi suficient de repede. O hartă care arată riscul unei inundații are valoare practică numai dacă este transformată într-un avertisment inteligibil, într-o decizie privind evacuarea, deschiderea unui adăpost sau mobilizarea echipelor de intervenție.

Hadja Lahbib, comisar european pentru pregătire și gestionarea crizelor, a formulat această problemă prin exemplul unei inundații iminente. Pentru o familie aflată în zona de risc, informația decisivă nu este existența unei hărți tehnice, ci avertizarea clară și suficient de timpurie pentru a ajunge într-un loc sigur. Pentru serviciile de intervenție, aceleași date trebuie să indice când trebuie deschise adăposturile, unde sunt necesare evacuări și ce zone trebuie prioritizate.

Dialogul inițiat de Comisie urmărește astfel o cooperare mai strânsă între actorii care produc informațiile spațiale și cei care gestionează dezastrele la nivel local. Printre direcțiile identificate se numără îmbunătățirea sistemelor de avertizare timpurie, schimbul de date satelitare și expertiză și întărirea capacității instituțiilor naționale și locale de a interpreta informația și de a o transforma în acțiune.

Dimensiunea este globală. La discuții au participat reprezentanți ai organizațiilor de gestionare a riscurilor din America Latină și Caraibe, Asia și Africa, alături de Kamal Kishore, reprezentantul special al secretarului general al ONU pentru reducerea riscului de dezastre, și Thomas Byrne, ministru de stat irlandez pentru afaceri europene și apărare. Comisia prezintă dialogul ca începutul unui proces de cooperare, nu ca pe un acord internațional care introduce obligații noi.

Principalul instrument european folosit deja pentru asemenea activități este Copernicus Emergency Management Service. Serviciul combină observațiile satelitare cu alte date geografice și informații de la sol pentru a sprijini autoritățile înaintea, în timpul și după producerea unor dezastre. Componenta sa de avertizare și monitorizare urmărește riscuri precum inundațiile, seceta și incendiile forestiere, iar serviciile de cartografiere pot furniza produse pentru pregătire, intervenție rapidă și recuperare.

În cazul unui dezastru deja produs, cartografierea rapidă poate identifica întinderea unei inundații sau a unei zone arse și poate ajuta la evaluarea clădirilor, drumurilor și altor elemente de infrastructură afectate. Pentru pregătire și recuperare, informațiile pot fi folosite la evaluarea riscului, planificarea unor măsuri preventive sau urmărirea reconstrucției. Produsele Copernicus Emergency Management Service sunt furnizate gratuit, iar activările operaționale sunt solicitate prin utilizatori autorizați, în principal autorități de protecție civilă și organisme responsabile de gestionarea crizelor.

Avertizarea timpurie este un alt element important al arhitecturii existente. Sistemul european de avertizare în caz de inundații, European Flood Awareness System, oferă informații de prognoză privind riscul de inundații, iar European Forest Fire Information System monitorizează incendiile și condițiile care le favorizează. Comisia indică și Global Disaster Alert and Coordination System ca instrument pentru detectarea și coordonarea răspunsului la evenimente majore.

Andrius Kubilius, comisar european pentru apărare și spațiu, leagă aceste funcții de infrastructura spațială mai largă a UE. Copernicus oferă observații ale Pământului, Galileo furnizează servicii de poziționare și navigație, iar GOVSATCOM și viitoarea constelație IRIS² sunt destinate să consolideze comunicațiile satelitare securizate. Comunicatul nu arată însă că toate aceste sisteme primesc prin noul Compass o funcție operațională nouă sau un buget suplimentar pentru gestionarea dezastrelor.

Această diferență este importantă. „Compass on Space and Disaster Risk Management” este prezentat ca rezultat și orientare a dialogului, nu ca act legislativ, program de finanțare sau sistem nou de alertă. Informațiile publice disponibile descriu direcția politică și nevoia de cooperare, dar nu stabilesc o listă de obligații pentru state, termene obligatorii sau alocări financiare noi.

Inițiativa se înscrie într-o politică mai largă a UE privind reziliența la dezastre. Obiectivele europene de reziliență urmăresc cinci domenii: anticiparea riscurilor, pregătirea populației, avertizarea timpurie, capacitatea de răspuns și menținerea funcționării sistemelor de protecție civilă. În această arhitectură, tehnologia spațială poate susține primele patru etape, dar decizia și intervenția efectivă rămân în mâinile autorităților și structurilor de protecție civilă.

Când un dezastru depășește capacitățile naționale, un stat poate solicita sprijin prin Mecanismul de Protecție Civilă al Uniunii. Emergency Response Coordination Centre coordonează atunci ofertele de asistență și poate utiliza informații provenite din Copernicus pentru a sprijini evaluarea situației și planificarea intervenției. Noul dialog nu înlocuiește acest mecanism și nu modifică regulile sale.

Miza suplimentară este folosirea acelorași tehnologii și în afara Europei, mai ales în comunități vulnerabile unde accesul la date poate fi mai redus, iar capacitatea administrativă de interpretare și transmitere a avertizărilor este mai slabă. Partajarea datelor nu rezolvă singură problema dacă autoritatea locală nu dispune de instrumentele, personalul și procedurile necesare pentru a transforma informația într-o decizie.

De aici rezultă și logica formulării „From Space to Grassroots”. Satelitul poate detecta un risc la scară continentală, dar protejarea unei comunități depinde de ultimul segment al lanțului: informația trebuie procesată, transmisă printr-un canal de încredere și transformată într-o acțiune clară. Comisia încearcă să facă tocmai această legătură mai sistematică în cooperarea cu partenerii internaționali.