Compromisul franco-german pentru industria auto riscă să afecteze obiectivele climatice și parteneriatele comerciale ale UE, avertizează Bruegel

Compromisul franco-german pentru industria auto riscă să slăbească tranziția climatică, modernizarea producției și relațiile comerciale ale Uniunii Europene, avertizează o analiză publicată de Bruegel la 20 octombrie 2026. Ignacio García Bercero, Simone Tagliapietra și Jeromin Zettelmeyer critică asocierea dintre relaxarea cerințelor privind emisiile automobilelor și preferințe restrictive pentru produsele fabricate în UE. În evaluarea lor, protecția industriei trebuie să încurajeze restructurarea și trecerea la vehicule electrice, iar cooperarea cu partenerii comerciali poate oferi o piață mai mare pentru această transformare.

Analiza pornește de la declarația comună publicată de președinția franceză la 16 octombrie. Parisul și Berlinul prezintă un pachet care combină decarbonizarea cu flexibilitatea normelor, adaptată condițiilor tehnologice și situației piețelor. Guvernele afirmă că urmăresc să mențină ambiția climatică și să susțină investițiile, cercetarea, producția europeană și lanțurile de aprovizionare reziliente. Pentru ele, preferința europeană ar trebui să ajute industria să dezvolte și să fabrice următoarea generație de automobile electrice în Europa.

Experții Bruegel contestă efectele acestei formule. În interpretarea lor, Franța a acceptat presiunea germană pentru o nouă relaxare a obiectivului de reducere a emisiilor de CO₂ ale automobilelor pentru 2035, iar Germania a susținut o versiune foarte restrictivă a preferințelor „Made in EU”. Autorii consideră că două poziții naționale anterior concurente au devenit astfel o solicitare politică comună. Inițiativa poate influența negocierile europene, dar Franța și Germania nu pot modifica singure normele UE.

Prima critică privește clima. Autorii susțin că slăbirea cerințelor pentru automobile ar îngreuna atingerea obiectivului european pentru 2040. Legea europeană a climei stabilește deja o țintă obligatorie de reducere cu 90% a emisiilor nete de gaze cu efect de seră față de nivelul din 1990. „Nete” înseamnă că din emisii se scad absorbțiile, iar obiectivul se aplică economiei UE în ansamblu. Avertismentul Bruegel privește contribuția politicii auto la această țintă, fără a prezenta procentul de 90% drept o obligație separată pentru constructorii de automobile.

A doua critică este industrială. Bruegel acceptă ideea unei protecții comerciale temporare, prin măsuri de salvgardare compatibile cu regulile Organizației Mondiale a Comerțului, pentru a oferi sectorului timp de adaptare la concurența chineză. Autorii insistă însă că acest interval trebuie folosit pentru restructurarea companiilor și modernizarea tehnologiilor. În evaluarea lor, relaxarea cerințelor de emisii ar prelungi dependența unor producători germani de diesel și de alte motoare cu ardere internă, în timp ce rivalii își consolidează poziția în vehiculele electrice.

Acest argument continuă direcția unei analize Bruegel din 22 septembrie 2026, care recomandă un plan de transformare a sectorului, în locul unei protecții comerciale excesive. Miza este folosirea sprijinului public pentru competitivitate și adaptare tehnologică. Protejarea producției existente, fără stimulente pentru schimbare, ar putea amâna investițiile necesare, susțin autorii.

A treia critică privește parteneriatele comerciale. Autorii avertizează că limitarea stimulentelor și a preferințelor din achizițiile publice la producția din UE ar afecta țări ale căror industrii auto sunt strâns legate de piața europeană: Japonia, Coreea de Sud, Turcia, Maroc și Regatul Unit. Ei consideră că o variantă restrictivă poate încălca angajamentele UE în cadrul OMC și al acordurilor comerciale. Consecințele juridice ar depinde de regulile concrete adoptate la nivel european.

Bruegel recomandă ca executivul european să primească un mandat de negociere cu partenerii comerciali interesați, pentru a garanta accesul reciproc la piețele de achiziții publice și la stimulentele pentru utilizarea vehiculelor electrice. Autorii acordă o atenție deosebită Turciei și Marocului, care nu și-au asumat încă asemenea angajamente privind achizițiile publice. Cooperarea ar crea, în viziunea lor, o piață mai mare pentru investițiile în industria auto curată.

Autorii propun extinderea acestei logici la alte ramuri industriale, inclusiv oțelul cu emisii reduse: acces reciproc la piețe care stimulează cererea și reducerea barierelor pentru materiile intermediare necesare producției curate. Formula „Made with the EU” rezumă alternativa lor pentru politica industrială europeană: sprijinirea transformării prin parteneriate și reciprocitate. Este o recomandare de politică publică, ale cărei eventuale măsuri ar trebui negociate și adoptate de instituțiile competente.