Epidemia de Ebola din RD Congo ajunge la 5.945 de cazuri și 2.862 de decese, dar riscul pentru Europa rămâne foarte scăzut

Epidemia de Ebola provocată de virusul Bundibugyo continuă să se extindă în Republica Democratică Congo, unde autoritățile au raportat 5.945 de cazuri confirmate și 2.862 de decese până la 28 august, potrivit unei actualizări publicate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor. Numai față de raportarea precedentă au fost adăugate 82 de cazuri confirmate și 38 de decese, în timp ce 896 de pacienți se află internați în izolare și 60 dintre cele 151 de zone sanitare din cele șase provincii afectate au raportat cazuri.

Situația din Republica Democratică Congo rămâne principala preocupare epidemiologică. Din totalul de 5.945 de cazuri confirmate, aproape 83% sunt concentrate în provincia Ituri, unde au fost raportate 4.911 cazuri și 2.212 decese în 28 dintre cele 36 de zone sanitare. Provincia continuă să genereze și majoritatea noilor infectări, 66 dintre cele 82 de cazuri suplimentare raportate în cea mai recentă actualizare provenind din Ituri.

North Kivu este al doilea focar major, cu 800 de cazuri confirmate și 546 de decese în 15 dintre cele 34 de zone sanitare ale provinciei. Alte 12 dintre noile cazuri raportate provin din North Kivu, ceea ce arată că transmiterea continuă în paralel cu epidemia mult mai extinsă din Ituri.

Haut-Uele a raportat 209 cazuri și 93 de decese în șase dintre cele 13 zone sanitare, inclusiv patru dintre cazurile noi din ultima actualizare. Tshopo are 19 cazuri și opt decese în șapte zone sanitare, South Kivu trei cazuri și un deces, iar Bas Uele trei cazuri și două decese.

În total, șase provincii sunt afectate, iar transmiterea a fost identificată în 60 din 151 de zone sanitare. Distribuția arată că epidemia nu mai este limitată la un singur focar local, deși intensitatea rămâne foarte diferită între provincii și este dominată în continuare de Ituri.

ECDC precizează că datele raportate de autoritățile congoleze privind cazurile confirmate și decesele sunt în continuă revizuire și armonizare. Acest lucru înseamnă că cifrele pot fi ajustate pe măsură ce investigațiile epidemiologice verifică diagnosticele, elimină eventualele duplicări și consolidează informațiile provenite din diferite zone sanitare.

Numărul persoanelor aflate în tratament rămâne ridicat. La momentul actualizării, 896 de pacienți erau internați în izolare, o măsură esențială pentru limitarea transmiterii deoarece virusul Ebola se poate răspândi prin contact direct cu fluidele corporale ale unei persoane infectate.

ECDC raportează și 1.327 de persoane recuperate după infecția cu virusul Bundibugyo. Numărul recuperărilor nu poate fi comparat direct cu diferența dintre totalul cazurilor și decese, deoarece epidemia este încă în desfășurare, sute de pacienți se află în tratament, iar datele sunt actualizate și reconciliate permanent.

Urmărirea contacților reprezintă una dintre componentele centrale ale răspunsului. În provinciile afectate, 84,4% dintre persoanele identificate drept contacte ale cazurilor sunt în prezent monitorizate. Această proporție arată că o parte importantă a persoanelor potențial expuse este urmărită, dar și că sistemul nu a ajuns încă la acoperire completă.

Identificarea și monitorizarea contacților permit autorităților să depisteze rapid apariția simptomelor și să izoleze eventualele cazuri înainte ca acestea să genereze noi lanțuri de transmitere. Într-o epidemie de Ebola, întârzierile în această etapă pot permite virusului să circule mai mult timp în familie, comunități sau unități medicale.

Actualizarea din 29 august arată o creștere rapidă de la o raportare la alta. Față de datele publicate cu o zi înainte, dar care acopereau situația până la 27 august, au fost adăugate 82 de cazuri confirmate și 38 de decese. Comparativ cu raportarea ECDC precedentă, care utiliza date până la 26 august, creșterea este de 151 de cazuri și 76 de decese.

Această evoluție indică faptul că focarul din RD Congo nu este încă în faza în care transmiterea poate fi considerată întreruptă. Numărul mare de zone sanitare afectate și apariția continuă a cazurilor noi mențin necesitatea izolării pacienților, urmăririi contacților și extinderii capacității de diagnostic.

Situația contrastează cu Uganda, unde epidemia a fost încheiată. Autoritățile ugandeze au raportat în total 20 de cazuri confirmate și două decese, iar ultimul caz confirmat a fost identificat la 21 iunie.

Ultimul pacient aflat în tratament pentru Ebola la Mulago National Referral Isolation Centre a fost externat la 16 iulie. Ministerul ugandez al Sănătății a declarat încheierea focarului la 28 iulie, la 12 zile după această externare.

Confirmarea internațională a venit ulterior, după intervalul standard de supraveghere fără noi cazuri. Organizația Mondială a Sănătății a declarat oficial încheierea focarului din Uganda la 26 august, după 42 de zile fără niciun nou caz confirmat.

Diferența dintre cele două țări arată două etape foarte diferite ale aceleiași amenințări regionale. Uganda a reușit să întrerupă transmiterea, în timp ce în RD Congo numărul cazurilor continuă să crească, iar epidemia se întinde pe mai multe provincii.

Focarul din RD Congo a produs și cazuri importate în afara Africii. În luna mai, un cetățean american infectat în zona epidemiei a fost evacuat medical în Germania pentru tratament. Un alt caz importat a fost raportat în Franța la 24 iunie.

La 10 iulie, Centers for Disease Control and Prevention din Statele Unite au raportat un alt cetățean american, angajat al unei organizații umanitare în RD Congo, care fusese testat pozitiv pentru virusul Bundibugyo. Persoana a fost evacuată medical în Germania la 13 iulie.

Aceste cazuri arată că deplasările internaționale pot aduce persoane infectate în Europa, dar ECDC nu raportează în actualizarea sa transmitere comunitară asociată acestor importuri. Cazurile au fost gestionate în sistemele medicale europene în condiții de izolare și control al infecțiilor.

Din acest motiv, ECDC menține evaluarea potrivit căreia probabilitatea de infectare pentru persoanele care trăiesc în Uniunea Europeană și Spațiul Economic European este foarte scăzută.

Evaluarea nu înseamnă că riscul este inexistent sau că sistemele europene nu trebuie să fie pregătite. ECDC spune explicit că există în continuare lacune importante în supravegherea și înțelegerea epidemiologică a epidemiei și că va continua monitorizarea pe măsură ce apar noi informații.

Pentru Europa, principalele măsuri de pregătire privesc identificarea rapidă a persoanelor care sosesc din zone afectate și dezvoltă simptome compatibile, protejarea personalului medical, diagnosticul de laborator, izolarea cazurilor și urmărirea contactelor.

ECDC menține resurse dedicate autorităților de sănătate publică, personalului medical, laboratoarelor, operatorilor de transport și aeroporturilor, tocmai pentru situația în care o persoană infectată ajunge într-un stat european.

Evaluarea riscului pentru populația generală rămâne foarte scăzută și datorită modului în care se transmite Ebola. Virusul nu se răspândește în același mod ca infecțiile respiratorii cu transmitere facilă prin aer, iar prevenirea presupune evitarea contactului cu fluidele corporale infectate și aplicarea măsurilor stricte de control în mediul medical.

Actuala epidemie este provocată de virusul Bundibugyo, unul dintre virusurile capabile să provoace boala Ebola. Detectarea rapidă a cazurilor este deosebit de importantă deoarece simptomele inițiale pot fi nespecifice și pot fi confundate cu alte infecții prezente în regiune.

Dimensiunea actuală a epidemiei explică și creșterea sprijinului internațional pentru diagnostic. Comisia Europeană a anunțat recent două achiziții de teste în valoare totală de 4,6 milioane de euro pentru răspunsul la focar: 2,1 milioane pentru teste PCR destinate Organizației Mondiale a Sănătății și 2,5 milioane pentru teste moleculare rapide și echipamente destinate Africa CDC.

Testarea PCR permite procesarea unui număr mare de probe în infrastructura de laborator, iar testele moleculare rapide pot reduce timpul necesar confirmării unui caz în zonele în care accesul la laboratoare centrale este mai dificil. Cele două tipuri de diagnostic sunt folosite complementar pentru accelerarea identificării persoanelor infectate.

Comisia spune că sprijinul său mai larg pentru răspunsul sanitar din regiunea Marilor Lacuri și Uganda ajunge la 493 de milioane de euro și include ajutor de urgență, vaccinuri, tratamente și măsuri de securitate sanitară.

Datele ECDC din 31 august oferă însă o imagine diferită pentru cele două focare urmărite în regiune. În Uganda, lanțurile de transmitere au fost întrerupte suficient de mult pentru ca OMS să declare oficial epidemia încheiată. În RD Congo, numărul cazurilor și deceselor continuă să crească, iar 896 de persoane se află încă internate în izolare.

ECDC actualizează pagina dedicată epidemiei în fiecare zi lucrătoare și publică evaluări periodice prin raportul privind amenințările cu boli transmisibile. Cifrele pot continua astfel să se modifice rapid atât prin apariția unor cazuri noi, cât și prin revizuirea datelor deja raportate.

Epidemia actuală de Ebola din Republica Democratică Congo este provocată de virusul Bundibugyo și afectează șase provincii. La 28 august, autoritățile raportau 5.945 de cazuri confirmate și 2.862 de decese, cu Ituri reprezentând de departe principalul focar.

Uganda a raportat 20 de cazuri confirmate și două decese, dar nu a mai identificat un caz nou după 21 iunie. După 42 de zile fără noi infectări confirmate, OMS a declarat focarul încheiat la 26 august.

Câteva cazuri legate de epidemia din RD Congo au ajuns în Europa prin evacuări medicale sau călătorii, inclusiv în Germania și Franța. ECDC menține însă evaluarea potrivit căreia probabilitatea de infectare pentru persoanele din UE și SEE este foarte scăzută și continuă să monitorizeze situația.