AcasăEuropaMișcările sociale din Africa de Nord se mută de la schimbarea regimului...


Mișcările sociale din Africa de Nord se mută de la schimbarea regimului spre climă, apă și condițiile de trai

A man at a Nigerian protest wearing a beret and sunglasses, intensely focused.
Activismul de mediu a devenit mai vizibil în Africa de Nord, unde comunitățile contestă atât poluarea și lipsa apei, cât și proiectele verzi despre care consideră că nu distribuie echitabil beneficiile.

Mișcările sociale din Africa de Nord se îndepărtează de revendicările ample pentru schimbarea regimurilor și se concentrează tot mai mult pe probleme concrete care afectează viața de zi cu zi, inclusiv accesul la apă, servicii publice, poluare și efectele schimbărilor climatice, potrivit unei analize publicate de European Council on Foreign Relations. Autorul susține că această transformare reflectă dezamăgirea față de rezultatele revoltelor arabe din 2011 și ale mișcărilor politice ulterioare, dar și presiunea tot mai mare exercitată de schimbările climatice asupra economiilor și comunităților din regiune.

Pe scurt

  1. Activismul din Africa de Nord se concentrează tot mai mult pe revendicări locale și socioeconomice, în locul solicitărilor generale de schimbare politică.

  2. Schimbările climatice amplifică probleme precum seceta, deșertificarea, temperaturile extreme, lipsa apei, întreruperile de electricitate, inundațiile și incendiile.

  3. Un sondaj din 2024 citat de ECFR arată că 71% dintre nord-africani considerau schimbările climatice o amenințare, iar unul din șase spunea că el sau o persoană cunoscută fusese afectată în ultimii doi ani.

  4. Unele comunități contestă inclusiv proiecte de energie regenerabilă, pe fondul temerilor că acestea consumă terenuri și apă fără să aducă suficiente beneficii locale.

  5. Analiza susține că proiectele europene din regiune trebuie să implice de la început societatea civilă și întreprinderile locale și să combine investițiile energetice cu infrastructură și transfer de tehnologie.

Schimbarea descrisă de ECFR pornește de la diferența dintre actualele mișcări și valurile de protest care au dominat regiunea în ultimii 15 ani. Revoltele arabe și mișcarea Hirak din Algeria au pornit în mare măsură de la nemulțumiri economice și sociale, dar au căutat soluții prin schimbări politice ample. Mișcările actuale tind în schimb să urmărească rezultate mai imediate, precum servicii publice mai bune, condiții economice mai bune și răspunsuri la probleme locale.

Protestele Gen Z din Maroc din 2025 sunt prezentate ca exemplu al acestei evoluții. Ele au început în jurul problemelor din serviciile de sănătate maternală și s-au extins ulterior către revendicări mai largi privind justiția socială. Analiza le plasează într-un context în care dezamăgirea față de reformele politice se combină cu probleme persistente de guvernanță, urbanizare rapidă, locuri de muncă și locuințe.

Schimbările climatice adaugă o presiune suplimentară. Africa de Nord este deja o regiune cu resurse limitate de apă, iar temperaturile extreme, creșterea nivelului mării, seceta și deșertificarea afectează tot mai mult agricultura și condițiile de viață. Inundațiile provocate de fenomene meteorologice extreme agravează problemele fermierilor și ale aprovizionării cu alimente, în timp ce schimbările climatice contribuie și la întreruperi de electricitate, penurie de apă, incendii și viituri rapide.

Percepția publică reflectă aceste presiuni. Un sondaj din 2024 citat de ECFR arăta că 71% dintre respondenții din Africa de Nord vedeau schimbările climatice drept o amenințare, iar aproximativ unul din șase spunea că fusese afectat personal sau cunoștea pe cineva afectat în ultimii doi ani.

Mișcările de mediu care apar în regiune combină uneori protestul cu inițiative comunitare și sunt adesea mai locale decât mișcările politice care au precedat-o. Caracterul lor mai puțin explicit politic poate determina autoritățile să le tolereze într-o măsură mai mare, dar activiștii continuă să se confrunte cu supraveghere și represiune similare celor care afectează societatea civilă în general.

Exemplele diferă de la o țară la alta. În Maroc, organizații și sindicate din Tanger au oprit un proiect imobiliar care ar fi presupus defrișări și publică acum anual o evaluare a problemelor de mediu locale. Youth for Climate Tunisia pregătește tineri pentru mobilizare climatică și campanii digitale, Greenish din Egipt lucrează în educație climatică și consolidarea capacității comunităților, iar în Algeria există grupuri locale care urmăresc îmbunătățirea accesului la apă și combaterea deșertificării.

Alte inițiative se concentrează pe poluare. VeryNile din Egipt a dezvoltat programe în care pescarii locali colectează și reciclează plasticul din Nil. În Tunisia, protestele din Gabès împotriva efectelor procesării fosfaților s-au extins după o serie de scurgeri de gaze toxice în octombrie 2025 și au devenit o mișcare de masă care continua aproape un an mai târziu.

Tensiunile apar însă și în jurul tranziției către energie regenerabilă. Africa de Nord are un potențial important pentru producția de energie solară și eoliană și se află aproape de piața europeană, ceea ce atrage investiții externe. Unele comunități se tem însă că terenurile și resursele de apă vor fi utilizate în beneficiul investitorilor și al elitelor, în timp ce costurile proiectelor vor rămâne la nivel local.

În Tunisia, unele proiecte solare au provocat opoziție din cauza utilizării terenurilor comunitare și a percepției că amplifică diferențele dintre regiuni. În Maroc, megaproiectele solare precum cel de la Ouarzazate au provocat nemulțumiri în comunitățile din apropiere din cauza cantității de apă utilizate.

Această problemă are o dimensiune europeană directă. UE și statele membre și-au orientat în ultimii ani cooperarea cu Africa de Nord mai mult către dezvoltare socioeconomică, energie curată și gestionarea apei, iar Pactul pentru Mediterana din 2025 urmărește o serie de proiecte concrete construite împreună cu statele partenere.

Autorul analizei avertizează însă că lucrul exclusiv cu guvernele nu garantează că aceste proiecte vor produce beneficii sociale la nivel local. El susține că întreprinderile locale și reprezentanții societății civile trebuie să participe din faza de proiectare și planificare, iar comunitățile trebuie să aibă mai multă influență asupra investițiilor care le afectează.

Miza este importantă în special pentru proiectele de energie regenerabilă destinate atât dezvoltării regionale, cât și alimentării Europei cu energie curată. Pactul pentru Mediterana urmărește cooperarea în proiecte solare și eoliene și în producția de hidrogen verde, cu obiectivul ca acestea să contribuie simultan la aprovizionarea energetică europeană, dezvoltarea economică din Africa de Nord și reducerea costurilor locale cu energia.

Pentru ca aceste beneficii să ajungă efectiv la comunități, analiza recomandă ca investițiile în capacități de producție să fie însoțite de dezvoltarea infrastructurii și transfer de tehnologie. Scopul ar fi construirea unui ecosistem local de energie curată, nu doar dezvoltarea unor capacități destinate exportului, și reducerea compromisurilor de mediu care pot alimenta opoziția locală.


Analiza este semnată de Anthony Dworkin, Senior Policy Fellow la European Council on Foreign Relations, și a fost publicată la 31 august 2026. ECFR precizează că publicațiile sale exprimă opiniile autorilor și că organizația nu adoptă poziții colective.

Africa de Nord combină două caracteristici care fac această dezbatere relevantă pentru UE: este una dintre regiunile puternic expuse la schimbările climatice și, în același timp, una dintre zonele cu cel mai mare potențial pentru dezvoltarea energiei regenerabile în proximitatea pieței europene. Mișcările sociale descrise de ECFR arată că modul în care sunt distribuite costurile și beneficiile acestei tranziții devine o problemă politică și socială la nivel local.

































RELATED ARTICLES