Erasmus+ depășește anticipările: 21 de indicatori și-au atins deja țintele cu trei ani înainte de finalul programului

Erasmus+ a ajuns la jumătatea perioadei 2021–2027 cu aproape nouă din zece indicatori de performanță deja îndepliniți sau pe traiectoria necesară, potrivit Curții de Conturi Europene. Auditorii au analizat 60 de indicatori care urmăresc mobilitatea pentru educație și formare, activitățile pentru tineri și participarea în sport și au constatat că 53 dintre ei, adică 88%, fie își atinseseră deja obiectivele, fie evoluau suficient de bine pentru a le atinge până la sfârșitul programului.

Evaluarea este în mare parte pozitivă și, spre deosebire de alte programe analizate în același raport, Curtea spune că propria sa apreciere asupra Erasmus+ este apropiată de cea a Comisiei Europene. Problema identificată de auditori nu este că programul ar performa slab, ci aproape contrariul: 21 dintre cei 60 de indicatori își atinseseră deja țintele după numai patru ani, deși Erasmus+ este un program de șapte ani. Pentru Curte, acest rezultat ridică întrebarea dacă unele obiective stabilite la început nu au fost prea prudente.

Cea mai bună performanță apare în componenta principală a Erasmus+, dedicată mobilității pentru educație și formare și cooperării dintre instituții. Toți cei 28 de indicatori din această categorie erau fie deja îndepliniți, fie pe traiectorie: cinci își atinseseră ținta și 23 erau considerați în grafic. Pentru activitățile dedicate tinerilor, doi dintre cei 17 indicatori erau deja îndepliniți, 12 pe traiectorie, doi prezentau progres moderat și pentru unul nu existau suficiente date. Componenta sport avea un indicator îndeplinit, zece pe traiectorie, unul cu progres moderat, unul care necesita atenție și doi fără date suficiente.

Aceste cifre descriu evoluția indicatorilor de performanță, nu numărul participanților care au avut o experiență reușită și nici procentul din buget cheltuit eficient. Un indicator poate urmări, de exemplu, numărul persoanelor care participă la mobilități, cooperarea dintre organizații, incluziunea sau alte rezultate asociate celor trei mari obiective ale programului. Din acest motiv, faptul că 88% dintre indicatori sunt îndepliniți sau pe traiectorie nu poate fi tradus într-o afirmație potrivit căreia „88% din Erasmus+ este un succes”.

Totuși, comparația realizată de Curte arată că sistemul de monitorizare al Erasmus+ funcționează mai bine decât în multe alte programe europene. Auditorii îl dau chiar drept exemplu de bună practică pentru existența unui set complet de indicatori de realizare, rezultat și impact și apreciază faptul că programul utilizează repere anuale, ceea ce permite observarea progresului într-un mod mai granular.

Această structură face însă și mai vizibilă situația celor 21 de indicatori care și-au atins deja țintele cu trei ani înainte de final. Pentru un sistem de monitorizare, o țintă devine mai puțin utilă dacă este depășită foarte devreme și rămâne neschimbată până la sfârșitul perioadei. Programul poate continua să producă rezultate mai bune, dar indicatorul nu mai arată cât de ambițioasă este performanța suplimentară.

Curtea recomandă de aceea Comisiei să actualizeze valorile-țintă ale Erasmus+ ținând cont de rezultatele deja obținute și de cei trei ani rămași din perioada de implementare. Obiectivul nu este reducerea rezultatelor raportate, ci transformarea țintelor într-un instrument mai relevant pentru evaluarea performanței până în 2027.

Comisia acceptă această recomandare și explică de ce unele ținte au fost depășite atât de devreme. Ele au fost stabilite la începutul actualului program, într-un context dominat de efectele pandemiei asupra călătoriilor și educației internaționale. Mobilitatea pentru studenți, elevi, profesori și alți participanți fusese puternic afectată, iar ritmul revenirii era dificil de anticipat.

Potrivit Comisiei, unele dintre obiective au fost formulate pe baza unor ipoteze prudente tocmai din cauza acestei incertitudini. Revenirea mobilității pentru învățare a fost ulterior mai rapidă decât se anticipase, ceea ce a permis unor indicatori să atingă mai devreme valorile stabilite. Executivul european spune că va analiza țintele pentru perioada rămasă și le va revizui acolo unde acest lucru este justificat.

Curtea atrage însă atenția și asupra unei dificultăți în direcția opusă: performanța reală a Erasmus+ ar putea fi în anumite zone chiar mai bună decât sugerează cifrele disponibile. Zece dintre cei 60 de indicatori nu conțineau date pentru 2024 și reflectau astfel numai rezultatele din perioada 2021–2023, iar trei indicatori nu aveau deloc date pentru perioada analizată. Explicațiile pentru aceste goluri nu erau întotdeauna suficient de clare.

Într-un alt caz, auditorii au constatat problema inversă. Pentru indicatorul privind numărul participanților la activități virtuale de învățare, datele raportate se bazau pe estimări, nu pe numărul efectiv de participanți, ceea ce a dus la supraestimarea rezultatului. Curtea consideră însă că, în ansamblu, datele Erasmus+ au avut o bună trasabilitate și că documentele justificative erau în general disponibile.

Această combinație explică de ce raportul Curții nu este o critică generală a performanței Erasmus+. Evaluarea intermediară a programului ajunge și ea la o concluzie pozitivă, iar auditorii spun explicit că 53 dintre cei 60 de indicatori sunt îndepliniți sau pe traiectorie. Discuția privește mai degrabă calitatea obiectivelor folosite pentru a măsura un program care evoluează mai repede decât fusese anticipat.

Erasmus+ acoperă mult mai mult decât mobilitatea universitară cu care programul este cel mai des asociat. Cadrul 2021–2027 finanțează educația școlară, învățământul superior, formarea profesională, educația adulților, activitățile pentru tineri și sportul, împreună cu proiecte de cooperare între școli, universități, organizații, autorități și alte instituții.

De aceea, calitatea sistemului de indicatori are o miză mai mare decât raportarea administrativă. Parlamentul European și statele membre folosesc rezultatele programului atunci când decid cum trebuie construit viitorul buget european și câtă finanțare trebuie acordată mobilității, educației și cooperării transfrontaliere. Dacă țintele sunt prea ușor de atins, există riscul ca raportarea să nu mai permită o diferențiere suficientă între o performanță bună și una excepțională.

Revizuirea anunțată de Comisie va trebui astfel să păstreze două informații simultan: faptul că Erasmus+ evoluează foarte bine în raport cu obiectivele stabilite și faptul că tocmai această performanță obligă UE să ridice nivelul de ambiție pentru anii rămași. În acest caz, problema semnalată de auditori nu este că programul nu ajunge la țintele sale, ci că unele dintre ținte au rămas în urma programului.