Comisia pentru pescuit a Parlamentului European cere schimbări în legislația europeană privind planificarea spațiului maritim, argumentând că actualul cadru nu a produs rezultatele așteptate pentru pescuit și acvacultură. Într-un raport adoptat cu 24 de voturi pentru, unul împotrivă și două abțineri, eurodeputații afirmă că planificarea spațială maritimă trebuie să integreze mai bine interesele pescuitului, să reducă conflictele dintre utilizatorii mării și să ofere mai multă predictibilitate și siguranță pentru pescari și pentru ecosistemele marine.

Pe scurt

1. Comisia pentru pescuit a Parlamentului European spune că actualul cadru juridic privind planificarea spațiului maritim nu a livrat pentru pescuit și acvacultură.

2. Eurodeputații afirmă că pescuitul și acvacultura sunt adesea umbrite de sectoare mai puternice sau mai importante economic, în special energia offshore.

3. Raportul cere amplasarea parcurilor eoliene offshore în zone mai puțin potrivite pentru pescuit.

4. PECH cere o implicare mai reală a comunităților de coastă și a actorilor locali în procesul de planificare.

5. Pescuitul și acvacultura sunt prezentate drept sectoare strategice pentru suveranitatea alimentară, securitatea alimentară și ocuparea forței de muncă în zonele de coastă.

Raportul adoptat de eurodeputați pornește de la constatarea că statele membre folosesc abordări diferite pentru planurile spațiale maritime, care sunt obligatorii juridic în unele țări și neobligatorii în altele, iar nivelul de implementare diferă de la o regiune maritimă europeană la alta. În acest context, Comisia pentru pescuit cere sinergii mai bune între politica comună în domeniul pescuitului și diferitele acte legislative europene, în special între Directiva privind planificarea spațiului maritim și Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin.

În textul redactat de Stéphanie Yon-Courtin, eurodeputații spun că actualul cadru juridic pentru planurile spațiale maritime a ratat șansa de a îmbunătăți predictibilitatea și stabilitatea activităților de pescuit și de a reduce conflictele dintre diferitele sectoare și utilizatori ai mării, mai ales în ceea ce privește pescuitul și acvacultura. Mesajul de fond este că planificarea maritimă a fost concepută să ordoneze folosirea spațiului marin, dar în practică nu a reușit să ofere sectorului pescăresc garanțiile și claritatea așteptate.

Comisia pentru pescuit spune și că planificarea spațială maritimă trebuie să facă mai mult pentru a integra pescuitul și acvacultura și pentru a aborda activ provocările spațiale care afectează sectorul. Printre acestea, textul menționează impactul cumulat al infrastructurilor energetice offshore, al ariilor marine protejate, al rutelor de navigație și al zonelor de apărare, care împing activitățile de pescuit la margine. Aici apare una dintre cele mai puternice formulări politice ale raportului: pescuitul și acvacultura sunt prezentate ca fiind adesea umbrite de alte sectoare mai puternice sau mai importante din punct de vedere economic, cum este energia offshore.

În această logică, eurodeputații formulează și una dintre cele mai concrete cereri din raport: parcurile eoliene offshore ar trebui amplasate în zone care sunt mai puțin potrivite pentru pescuit. Formularea are greutate politică, pentru că mută dezbaterea despre tranziția energetică pe terenul conflictului de utilizare a spațiului maritim și sugerează că dezvoltarea infrastructurii energetice nu ar trebui să continue în detrimentul activităților tradiționale de pescuit.

Un alt punct important al raportului este participarea comunităților de coastă și a actorilor interesați. Eurodeputații recunosc că implicarea lor în procesul de planificare a crescut, dar afirmă că această implicare nu se traduce încă într-o influență reală asupra procesului decizional. Din acest motiv, PECH cere mecanisme reînnoite pentru a îmbunătăți participarea actorilor locali. Textul sugerează astfel că problema nu este doar distribuirea fizică a spațiului maritim, ci și distribuirea puterii în procesul de planificare.

Raportul cere și o coordonare mai bună, atât între statele membre, cât și între autoritățile naționale și regionale, precum și o coordonare orizontală mai eficientă între autorități. Eurodeputații pledează pentru o abordare de jos în sus a planificării spațiului maritim și leagă direct această idee de recunoașterea pescuitului și acvaculturii drept sectoare strategice de interes public major. În text, acestea sunt asociate cu suveranitatea alimentară și securitatea alimentară a UE, cu autonomia strategică și cu ocuparea forței de muncă în zonele de coastă.

Raportul vine pe fondul unei presiuni tot mai mari asupra spațiului maritim european. Documentul de background arată că un număr tot mai mare de activități concurează pentru accesul la mare, de la pescuit și acvacultură la transport maritim, energie regenerabilă offshore, turism costier, cabluri submarine, conducte și apărare. Această competiție amplifică atât presiunea asupra ecosistemelor marine, cât și conflictele dintre utilizatorii spațiului maritim. În această ecuație, Comisia pentru pescuit încearcă să reintroducă sectorul pescăresc în centrul planificării și să împingă instituțiile europene spre o abordare mai echilibrată.

Următorul pas procedural este votul în plenul Parlamentului European, așteptat în sesiunea din mai. Dacă textul va fi confirmat, el va întări poziția politică a Parlamentului în discuția despre modul în care Uniunea Europeană împarte și gestionează spațiul maritim între obiective de mediu, energie, transport, apărare și activități productive tradiționale precum pescuitul și acvacultura.

Raportul PECH apare într-un moment în care mările europene sunt supuse unei presiuni crescânde din partea unui număr tot mai mare de activități economice și strategice. În acest cadru, planificarea spațiului maritim a devenit un instrument-cheie pentru gestionarea conflictelor de utilizare, dar Comisia pentru pescuit spune că actualul echilibru nu funcționează suficient pentru sectorul pescăresc.

Poziția adoptată de eurodeputați încearcă să lege mai strâns politica maritimă de politica comună în domeniul pescuitului și să plaseze pescuitul și acvacultura în categoria sectoarelor strategice pentru Uniune. Astfel, dezbaterea nu mai privește doar organizarea administrativă a spațiului marin, ci și raportul dintre tranziția energetică, securitatea alimentară și viitorul comunităților de coastă.