
Eurodeputații Anna Zalewska și Michele Picaro, din Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), cer revizuirea abordării climatice a Uniunii Europene după negocierile de la COP31, în Antalya. Cei doi contestă formularea angajamentului global de electrificare și susțin că marile economii nu își asumă costuri comparabile cu cele impuse industriei europene. În comunicatul ECR, ei pledează pentru neutralitate tehnologică, securitate energetică și mai multă reciprocitate în relația cu partenerii internaționali.
Esențial
-
Anna Zalewska și Michele Picaro critică strategia climatică a UE, într-un comunicat ECR din 19 noiembrie. Afirmațiile despre costurile și influența europeană reprezintă evaluarea politică a grupului.
-
Angajamentul voluntar „35-by-35” urmărește ca electricitatea să reprezinte 35% din consumul final global de energie până în 2035. Procentul nu măsoară ponderea energiilor regenerabile în producția de electricitate.
-
Obiectivul numeric nu cere explicit ca toată electricitatea suplimentară să provină din surse curate, dar textul îl leagă de limitarea încălzirii la 1,5°C, de regenerabile și de eficiența energetică.
-
UE a aderat la angajament la 17 noiembrie. Mandatul Consiliului cere și tranziția de la combustibilii fosili; inițiativa voluntară este distinctă de decizia generală negociată la COP31.
-
ECR propune o combinație de tehnologii care să includă regenerabile, energie nucleară, biocombustibili, hidrogen și captarea carbonului.
Zalewska, reprezentantă a partidului polonez Lege și Justiție, și Picaro, membru al formațiunii italiene Frații Italiei, au participat la conferință în delegația Parlamentului European. În reacția publicată de ECR la 19 noiembrie, ei susțin că interesele economice diferite ale participanților limitează capacitatea Uniunii de a transforma propriile obiective climatice în angajamente internaționale similare.
Zalewska a criticat în special absența cuvântului „clean”, adică „curat”, din formularea numerică a obiectivului de electrificare. „Dacă UE nu poate obține nici măcar un consens în jurul cuvântului «curat» într-un obiectiv global de electrificare, ar trebui să își reconsidere serios abordarea”, a declarat ea, potrivit comunicatului grupului.
Disputa privește „35-by-35 Global Electrification Pledge”, inițiativă a președinției turce a COP31. Ea urmărește creșterea ponderii electricității în consumul final global de energie la 35% până în 2035. Indicatorul privește energia utilizată în transporturi, industrie, clădiri și celelalte sectoare, nu structura surselor din care este produsă electricitatea. De această structură depinde și măsura în care electrificarea reduce emisiile.
Textul oficial formulează ținta de 35% în legătură directă cu traiectoriile compatibile cu menținerea obiectivului de 1,5°C și precizează că electrificarea completează extinderea energiilor regenerabile și îmbunătățirea eficienței energetice. Documentul face și alte referiri la electricitatea curată și la modernizarea rețelelor. El nu impune separat ca întreaga cantitate suplimentară de electricitate să provină din surse curate, dar nici nu elimină condiționarea climatică a inițiativei.
Angajamentul este voluntar și urmărește un rezultat global, fără să oblige fiecare țară să atingă individual aceeași pondere de 35%.
Comisia Europeană a anunțat aderarea UE la angajament la 17 noiembrie, prin inițiativa Electrify Now. Poziția oficială europeană îl tratează ca pe un instrument al tranziției energetice. În mandatul adoptat de Consiliu la 12 octombrie, statele membre cer accelerarea tranziției de la combustibilii fosili, dezvoltarea regenerabilelor și eficiență energetică, în continuarea angajamentelor asumate la COP28.
Picaro a criticat diferența dintre costurile pe care, în opinia sa, politicile europene le impun industriei și disponibilitatea altor economii de a-și asuma obligații similare. El a invocat China și India și a contestat utilizarea unor promisiuni financiare tot mai mari în diplomația climatică.
Ca alternativă, ECR propune neutralitate tehnologică: sursele regenerabile ar trebui completate cu energie nucleară, biocombustibili, hidrogen și tehnologii de captare și stocare a carbonului. Grupul cere și diminuarea dependențelor externe pentru tehnologie și materii prime, precum și condiții de concurență care să protejeze industria europeană.
Reacția celor doi adaugă o dispută politică europeană negocierilor internaționale. Ea privește felul în care Uniunea își urmărește obiectivele și împarte costurile tranziției cu partenerii săi. Angajamentul voluntar de electrificare și decizia politică generală a COP31 sunt instrumente distincte; criticile ECR nu reprezintă poziția Parlamentului European în ansamblu.

















