AcasăEuropaUE și Regatul Unit convin 100.000 de locuri anual de fiecare parte...


UE și Regatul Unit convin 100.000 de locuri anual de fiecare parte pentru tineri, cu șederi de până la trei ani

Două persoane studiază la o masă într-o bibliotecă.
Studiu într-o bibliotecă, 14 noiembrie 2025 — imagine de ilustrare. Schema negociată de UE și Regatul Unit prevede șederi temporare pentru studii, muncă și alte activități.

Uniunea Europeană și Regatul Unit au încheiat negocierile pentru o nouă schemă de mobilitate care ar urma să permită anual unui număr de până la 100.000 de tineri din fiecare parte să locuiască temporar în cealaltă jurisdicție, pentru muncă, studii, voluntariat, activități de tip au pair sau călătorii. Acordul a fost anunțat la summitul UE–Regatul Unit din Bruxelles și prevede șederi de până la trei ani, prin permise acordate inițial pentru doi ani și prelungibile cu încă unul. Liderii urmăresc aplicarea acordului cel târziu în 2028, dar primele deplasări în cadrul noii scheme sunt așteptate cel târziu în ianuarie 2030.

Esențial

  1. UE și Regatul Unit au încheiat negocierile pentru Youth Experience Scheme, cu până la 100.000 de participanți anual din fiecare parte. Locurile vor fi distribuite între statele participante în funcție de populație.

  2. Eligibilitatea vizează tinerii de 18–31 de ani la începerea valabilității vizei. Permisul inițial ar fi de doi ani, cu posibilitatea prelungirii pentru un al treilea an.

  3. Participanții ar putea munci, studia, face voluntariat, desfășura activități au pair sau călători, fără obligația unei singure activități. Accesul la muncă poate fi limitat prin reguli naționale.

  4. Schema nu permite aducerea persoanelor aflate în întreținere sau accesul la prestații sociale. Solicitanții trebuie să plătească taxa de cerere, să demonstreze resurse suficiente și să nu fi participat anterior.

  5. Participanții din UE ar plăti 75% din contribuția britanică obișnuită pentru sănătate, adică o reducere de 25%. Britanicii care merg în UE trebuie să aibă acoperire medicală corespunzătoare.

  6. Un participant britanic ar putea locui în cel mult trei state UE participante, schimbând statul de până la două ori și numai după minimum 12 luni în statul precedent.

  7. Liderii urmăresc aplicarea juridică cel târziu în 2028 și primele oportunități cel târziu în ianuarie 2030. Acordul nu este încă aplicabil, iar cererile nu sunt deschise.

  8. Taxele universitare fac obiectul unor negocieri separate. Schema nu acordă automat tarife interne, burse sau finanțare Erasmus+; participarea britanică la Erasmus+ în 2027 are reguli proprii.

Plafonul negociat este de 100.000 de participanți din Uniunea Europeană care pot merge anual în Regatul Unit și de 100.000 de participanți britanici care pot merge anual în statele membre participante. Acestea sunt două limite distincte, aplicabile fiecărei direcții de mobilitate. Nu reprezintă 100.000 de locuri disponibile pentru fiecare stat membru și nici un număr de vize deja eliberate.

Guvernul britanic precizează că distribuirea locurilor între statele membre se va realiza în funcție de ponderea populației, atât pentru participarea cetățenilor UE la schema britanică, cât și pentru repartizarea participanților britanici între statele UE. Documentele consultate nu conțin însă o listă definitivă a statelor participante și nici un tabel cu numărul de locuri alocat fiecăruia. Prin urmare, nu poate fi stabilită în acest moment o cotă garantată pentru România sau pentru un alt stat membru.

Secțiunea privind eligibilitatea din explicația Cabinet Office indică vârsta de 18–31 de ani la data începerii valabilității vizei. Introducerea aceluiași document folosește însă reperul primei deplasări. Instrucțiunile finale vor trebui să clarifice această diferență de formulare înainte de deschiderea cererilor.

Durata maximă a șederii este de trei ani, dar permisul inițial nu va fi acordat automat pentru întreaga perioadă. Potrivit Cabinet Office, viza sau permisul de ședere emis de Regatul Unit ori de statul membru participant va avea inițial o valabilitate de doi ani, cu posibilitatea prelungirii pentru un al treilea. Condițiile administrative ale prelungirii urmează să fie stabilite în cadrul aplicării acordului.

Schema include și un mecanism distinct pentru mobilitatea cetățenilor britanici între statele participante ale UE. Un participant britanic va solicita inițial accesul într-un anumit stat membru, dar va putea ulterior să se mute de cel mult două ori într-un alt stat participant, pentru un total de maximum trei state în cei trei ani. Fiecare schimbare va necesita o perioadă de cel puțin 12 luni de rezidență în statul precedent. Această facilitate nu reprezintă dreptul general de liberă circulație de care beneficiază cetățenii Uniunii și va funcționa în condițiile stabilite de acord.

Potrivit explicației oficiale publicate de Cabinet Office în ziua summitului, tinerii vor putea utiliza noua schemă pentru a lucra, a studia, a desfășura activități de voluntariat sau au pair ori pentru a călători. Documentul precizează că participarea nu va fi condiționată de desfășurarea unei singure activități determinate. Această caracteristică diferențiază schema de multe dintre actualele căi de imigrație pentru muncă și studii, în care dreptul de ședere este legat de un loc de muncă, de un angajator, de un sector profesional sau de admiterea la o instituție de învățământ.

Accesul la piața muncii constituie una dintre cele mai importante particularități ale schemei. Regatul Unit și fiecare stat membru participant vor putea introduce restricții privind activitățile profesionale desfășurate de beneficiari. Guvernul britanic afirmă că ambele părți intenționează să ofere acces larg la piața muncii și că majoritatea statelor membre participante nu intenționează să impună restricții suplimentare cetățenilor britanici. Totuși, documentul precizează că regulile exacte, inclusiv eventualele limitări, vor fi publicate înainte de semnarea acordului. Nu există, așadar, un drept necondiționat și deja aplicabil de a accepta orice loc de muncă în orice stat participant.

Participarea va presupune și obligații financiare. Solicitanții vor trebui să achite o taxă de cerere, să prezinte informații biometrice acolo unde sunt solicitate și să demonstreze că dispun de fonduri suficiente pentru întreținere pe durata șederii. De asemenea, vor trebui să confirme că nu au mai participat anterior la schemă și să indice activitatea principală pe care intenționează să o desfășoare. Această declarație de intenție nu transformă însă schema într-un permis limitat exclusiv la o singură activitate.

Pentru participanții din UE care vor merge în Regatul Unit, guvernul britanic anunță aplicarea Immigration Health Surcharge, contribuția percepută pentru accesul la sistemul public britanic de sănătate, la un nivel redus, reprezentând 75% din taxa obișnuită. Aceasta înseamnă o reducere de 25% față de nivelul integral, nu o reducere de 75%. Pentru participanții britanici care vor locui într-un stat membru UE, documentul cere existența unei asigurări medicale cu acoperire corespunzătoare.

Nici valoarea exactă a taxei de înscriere, nici costul total individual al participării nu sunt prezentate în documentul explicativ ca o sumă unică pentru toate situațiile. Aceste costuri vor depinde de regulile de aplicare, de durata permisului și de condițiile specifice din jurisdicția gazdă. În plus, beneficiarii nu vor dobândi, prin această schemă, dreptul de a solicita prestații sociale în cealaltă jurisdicție și nu vor putea aduce persoane aflate în întreținere în baza permisului obținut.

Cererile vor trebui depuse la autoritățile Regatului Unit sau ale statului membru participant, după caz. Guvernul britanic precizează că acestea vor putea fi depuse atât din afara teritoriului de destinație, cât și de către persoane aflate deja în situație de ședere legală în statul respectiv. În anumite împrejurări, legislația națională ar putea permite și cereri din partea persoanelor prezente legal, fără a fi rezidente. Aceste prevederi descriu viitorul mecanism de solicitare, nu existența unui portal de înscriere deja operațional.

Diferența dintre adoptarea acordului și deschiderea efectivă a schemei este esențială pentru potențialii beneficiari. Declarația comună stabilește drept obiectiv aplicarea acordului cel târziu în 2028, dar indică separat că oportunitățile concrete pentru tineri ar trebui să fie disponibile cel târziu în ianuarie 2030. Explicația britanică reia termenul din ianuarie 2030 pentru primele deplasări. Prin urmare, anunțul din 20 noiembrie 2026 nu oferă încă un drept individual de intrare sau de ședere și nici nu autorizează depunerea imediată a cererilor.

Noul mecanism nu restabilește libera circulație a persoanelor, pierdută în relația dintre UE și Regatul Unit odată cu încheierea perioadei de tranziție post-Brexit, la 31 decembrie 2020. În schimb, introduce o cale specifică de admitere temporară, limitată ca durată și număr de participanți, care nu presupune alegerea unei singure activități obligatorii pentru întreaga ședere.

Acordul din 2026 este rezultatul unei negocieri mai vechi, în care pozițiile celor două părți au diferit semnificativ. În aprilie 2024, Comisia Europeană propusese deschiderea negocierilor pentru un mecanism care ar fi permis tinerilor cu vârste între 18 și 30 de ani să locuiască temporar în cealaltă jurisdicție pentru o perioadă de până la patru ani. Comisia urmărea refacerea unei părți a oportunităților pierdute după Brexit, printr-un drept de ședere temporar și condiționat. Propunerea inițială nu prevedea un plafon numeric de participanți.

Propunerea a întâmpinat rezistență politică în Regatul Unit. Atât guvernul conservator de atunci, cât și opoziția laburistă au exprimat rezerve referitoare la posibilitatea ca un program prea larg să semene cu o revenire parțială la libera circulație. După schimbarea guvernului britanic în 2024, discuțiile au fost reluate într-un cadru mai restrictiv, iar la summitul din mai 2025 UE și Regatul Unit au convenit să negocieze o schemă echilibrată, limitată în timp, supusă unui plafon de participare și unor condiții de viză.

Analiza publicată la 9 noiembrie 2026 de Biblioteca Camerei Comunelor britanice arată că plafonul anual și taxele universitare au rămas două dintre principalele puncte de dispută în negocierile din 2026. Presa britanică relatase anterior despre o limită mai mică de participanți solicitată de Londra, în timp ce instituțiile europene favorizau inițial o abordare mai deschisă. Compromisul anunțat la Bruxelles fixează acum plafonul de 100.000 pentru fiecare parte și limita de trei ani, dar separă problema taxelor universitare de mecanismul de mobilitate.

Această separare contează pentru tinerii care intenționează să studieze în Regatul Unit. Youth Experience Scheme va putea permite șederi pentru studii, dar nu stabilește prin ea însăși dreptul studenților din UE de a plăti taxele aplicabile studenților britanici. Declarația comună de la summit prevede negocieri separate asupra taxelor universitare, pe care cele două părți urmăresc să le încheie în termen de șase luni. Până la adoptarea unui eventual acord, nu poate fi anunțată o reducere generală a taxelor pentru studenții europeni.

Noul program este distinct și de Erasmus+, la care Regatul Unit urmează să participe în 2027 în baza unei decizii convenite anterior. Erasmus+ finanțează mobilități educaționale și proiecte de cooperare în condițiile programului european, prin instituții și organizații eligibile. Youth Experience Scheme urmărește un drept temporar de ședere mai larg, care poate include munca, călătoriile și alte activități individuale, fără a presupune automat o bursă sau finanțare publică. Cele două instrumente au beneficiari potențial comuni, dar baze juridice, proceduri și calendare diferite.






























RELATED ARTICLES