Europa înregistrează cel mai mare număr de infecții cu virusul West Nile, cu 1.715 cazuri și 130 de decese în UE

Uniunea Europeană a înregistrat în 2026 cel mai mare număr de cazuri umane de infecție cu virusul West Nile raportat vreodată într-un sezon de transmitere, cu 1.715 infectări dobândite local și 130 de decese până la 7 octombrie. Datele au fost publicate la 15 octombrie de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), într-un raport comun care arată că virusul a circulat pe o arie geografică fără precedent. România a raportat 117 cazuri și șapte decese, în timp ce Belgia a confirmat pentru prima dată infecții umane contractate pe teritoriul său.

Datele publicate de ECDC și EFSA arată o creștere fără precedent a numărului de infecții cu virusul West Nile raportate în UE și Spațiul Economic European (SEE). Cele 1.715 cazuri umane confirmate sau probabile și raportate ca dobândite local până la 7 octombrie reprezintă de peste două ori media de 693 de cazuri înregistrate în aceeași perioadă a sezonului în ultimul deceniu. Monitorizarea acoperă 13 țări membre ale UE și SEE și 187 de regiuni de nivel NUTS 3, cea mai largă distribuție geografică documentată de sistemul european de supraveghere pentru un singur sezon.

Creșterea numărului de cazuri este însoțită de o extindere spre nordul Europei. Belgia a raportat 15 infecții umane dobândite local, primele documentate în țară, iar Țările de Jos au înregistrat 59 de cazuri și zece decese. Apariția transmiterii locale în zone unde nu existau anterior infecții umane raportate arată că circulația virusului nu mai este limitată la regiunile europene asociate în mod tradițional cu această boală, cum sunt zonele mediteraneene și sud-estul continentului.

„Apariția virusului West Nile variază considerabil de la un an la altul și este dificil de prevăzut, dar ceea ce putem face este să ne asigurăm că suntem pregătiți. Detectarea mai timpurie, o mai bună informare și combaterea eficientă a țânțarilor ne pot ajuta să reducem impactul virusului pe măsură ce se răspândește în noi zone”, a declarat Ole Heuer, șef de unitate în cadrul ECDC, în comunicatul publicat la 15 octombrie.

Italia rămâne țara cu cele mai multe cazuri raportate în 2026, cu 748 de infecții umane dobândite local și 56 de decese. Grecia urmează cu 445 de cazuri și 46 de decese. Franța a raportat 144 de cazuri, iar Spania 139. Grecia și Franța au înregistrat, potrivit ECDC, cel mai mare număr de infecții umane cu virusul West Nile din istoricul lor național de supraveghere. Diferențele dintre țări reflectă distribuția geografică a virusului, condițiile de transmitere și capacitatea sistemelor de detectare și raportare.

În România, cele 117 cazuri și șapte decese raportate până la 7 octombrie reprezintă o creștere importantă în comparație cu situația de la începutul sezonului. La 3 septembrie, ECDC înregistra 56 de cazuri și două decese în țară. Prin urmare, între cele două situații de raportare, totalul cumulat a crescut cu 61 de cazuri și cinci decese. Aceste diferențe privesc notificările înregistrate în sistemul de supraveghere, fără a însemna că toate infecțiile sau decesele suplimentare s-au produs efectiv în intervalul dintre cele două raportări.

Comparativ cu întregul sezon 2025, pentru care ECDC raportase 49 de infecții dobândite local în România, numărul cazurilor notificate în 2026 este deja mai mult decât dublu. Comparația are o limită: datele pentru 2025 sunt rezultate de supraveghere aferente sezonului încheiat, în timp ce situația din 2026 este încă provizorie și poate fi actualizată prin raportări ulterioare.

Raportul comun EFSA–ECDC include și țări europene din afara UE și SEE, pentru care totalul infecțiilor umane raportate ajunge la 1.855, iar numărul deceselor la 141. Printre aceste țări se numără Serbia, cu 57 de cazuri, Macedonia de Nord, cu 70, și Republica Moldova, cu un caz raportat, pentru care locul infectării nu este stabilit. Totalurile pentru întreaga Europă monitorizată nu trebuie confundate cu cele ale UE și SEE, deoarece includ populații și sisteme naționale de supraveghere suplimentare.

În pofida numărului record de infecții, ECDC precizează că datele disponibile nu indică o creștere a severității bolii în 2026. Proporțiile cazurilor raportate care au necesitat spitalizare, au dezvoltat manifestări neurologice sau s-au soldat cu deces au rămas sub nivelurile observate în ultimul deceniu. Această constatare nu reduce gravitatea situației pentru persoanele vulnerabile și nu înseamnă că riscul individual este identic în toate regiunile. Numărul absolut al cazurilor grave poate rămâne semnificativ atunci când circulația virusului este extinsă.

Virusul West Nile este transmis în principal prin înțepăturile țânțarilor infectați, în special din genul Culex. În natură, virusul circulă între păsări și țânțari, păsările contribuind la menținerea și amplificarea transmiterii. Oamenii și caii pot fi infectați accidental în urma înțepăturilor, fără a constitui în mod obișnuit surse prin care țânțarii continuă ciclul de transmitere.

Aproximativ 80% dintre infecțiile umane nu provoacă simptome. În jur de 20% dintre persoanele infectate pot dezvolta febra West Nile, manifestată prin febră, dureri de cap, dureri musculare, oboseală, greață sau erupții cutanate. Mai puțin de 1% dintre infecții evoluează către forme neurologice severe, precum meningita, encefalita sau paralizia acută. Persoanele în vârstă și cele cu un sistem imunitar slăbit prezintă un risc mai mare de complicații grave. Nu există un tratament antiviral specific sau un vaccin autorizat pentru prevenirea infecției la oameni, îngrijirea medicală fiind adaptată simptomelor și severității bolii.

Extinderea geografică a virusului impune monitorizarea comună a oamenilor, animalelor și mediului. Supravegherea efectuată de EFSA și ECDC include cazurile umane, precum și focarele identificate la cai și păsări, pentru a permite autorităților să detecteze circulația virală și să ia măsuri înaintea apariției unui număr mare de infecții umane. În sezonul 2026, raportul european a înregistrat 511 focare la ecvidee și 595 la păsări, confirmând amploarea circulației virusului și în populațiile animale.

„Virusul West Nile este un exemplu clar al motivului pentru care o abordare între sectoare este esențială. Virusul circulă între țânțari și păsări și poate provoca îmbolnăviri la oameni și cai, astfel încât niciun sector nu poate gestiona singur riscul”, a declarat Céline Gossner, expertă principală în cadrul ECDC. Ea solicită colaborarea autorităților de sănătate publică, veterinare și de mediu pentru o evaluare mai bună a riscurilor și un răspuns coordonat.

Datele epidemiologice sunt importante și pentru siguranța donațiilor de sânge. Virusul poate fi transmis prin transfuzia sângelui sau prin transplantul de organe de la persoane infectate, inclusiv atunci când acestea nu prezintă simptome. Normele europene prevăd măsuri de prevenție pentru donatorii expuși în zonele cu transmitere locală, inclusiv amânarea temporară a donării pentru 28 de zile după părăsirea unei zone afectate sau aplicarea testării individuale a donațiilor prin metode de detectare a materialului genetic viral, potrivit condițiilor legale relevante. Hărțile săptămânale ale ECDC îi ajută pe responsabilii serviciilor de transfuzie să identifice regiunile pentru care aceste măsuri pot fi necesare.

Pentru populație, prevenirea rămâne concentrată asupra reducerii expunerii la înțepăturile de țânțari. ECDC recomandă utilizarea produselor repelente, îmbrăcămintea care acoperă brațele și picioarele, mai ales seara și noaptea, precum și plasele montate la ferestre sau deasupra paturilor. Autoritățile locale pot reduce zonele de reproducere a țânțarilor prin gestionarea acumulărilor de apă stagnantă, monitorizarea populațiilor de insecte și aplicarea unor măsuri de control adaptate condițiilor locale.

În evaluarea ECDC, activitatea virusului a început să scadă după vârful înregistrat în august și septembrie, odată cu reducerea condițiilor favorabile transmiterii. Totuși, pot apărea noi cazuri și în săptămânile următoare, inclusiv prin notificarea unor infecții identificate anterior. Autoritățile europene vor continua actualizarea datelor pe parcursul sezonului, în timp ce serviciile sanitare și veterinare trebuie să mențină capacitatea de detectare, schimbul rapid de informații și măsurile de prevenție în regiunile afectate.