Uniunea Europeană a înregistrat 34.145 de solicitanți de azil pentru prima dată în iulie 2026, cu 39% mai puțini decât în aceeași lună din 2025, potrivit datelor publicate de Eurostat la 23 octombrie. Diferența trebuie însă citită cu precauție: din iulie, statisticile numără cererile înregistrate de autorități, în locul celor depuse formal, după schimbarea procedurilor prin Pactul privind migrația și azilul. Procentul publicat nu poate fi interpretat direct ca o reducere de aceeași amploare a numărului persoanelor care caută protecție și nici ca o măsură a efectelor Pactului.
Pe scurt
-
Eurostat raportează 34.145 de solicitanți de azil pentru prima dată în iulie 2026, față de 55.680 în iulie 2025 și 37.075 în iunie 2026. Diferențele de −39% și −8% compară însă noua serie a cererilor înregistrate cu vechea serie a cererilor depuse formal.
-
Au fost înregistrați și 5.780 de solicitanți cu cereri ulterioare, cu 52% mai puțini decât cu un an înainte și cu 2% sub iunie. Această categorie privește o nouă cerere după o decizie definitivă asupra uneia anterioare; și aici comparabilitatea este limitată.
-
Franța a înregistrat cei mai mulți solicitanți pentru prima dată, 9.000. Împreună cu Italia, Grecia, Spania și Germania, a concentrat 72% din totalul UE. Slovenia a avut cea mai mare rată raportată la populație, dar Eurostat semnalează o ruptură de serie pentru această țară și pentru Italia.
-
Cetățenii afgani au format cel mai mare grup, cu 3.100 de solicitanți pentru prima dată, urmați de cei sudanezi, 2.605. Eurostat a raportat și 1.290 de minori neînsoțiți în această categorie; agregatul pentru minori nu include Polonia, iar datele Franței sunt estimate.
-
România a raportat 30 de solicitanți pentru prima dată în iulie, față de 70 în iunie și 90 în iulie 2025. Valorile provin din setul detaliat Eurostat, sunt rotunjite la multipli de cinci și trebuie citite în contextul schimbării metodologice.
-
EUAA identificase deja o scădere de 17% în primul semestru, la circa 332.000 de cereri în statele UE, Norvegia și Elveția. Acest indicator include și cererile repetate și nu este direct comparabil cu cifra Eurostat pentru iulie; niciuna dintre serii nu demonstrează singură efectele noilor reguli.
Schimbarea statistică privește momentul în care o persoană intră în evidențe. Înregistrarea consemnează cererea și datele solicitantului, în timp ce depunerea formală este etapa prin care cererea este formalizată în procedura de examinare. Cele două pot avea loc în aceeași zi, dar nu se confundă. Manualul Eurostat din 2026 stabilește iulie drept prima lună de referință a noului sistem și prevede un tratament de tranziție pentru iunie, în timp ce comunicatul precizează că datele anterioare se refereau la cereri depuse.
Noul manual modifică și reperul pentru categoria „pentru prima dată”: în statele membre sunt luate în calcul cererile anterioare din UE, dacă informația este disponibilă. Pentru celelalte țări participante la colectarea statistică, reperul rămâne prima cerere în țara raportoare. Statisticile publicate numără persoane, inclusiv membri de familie cuprinși într-o cerere, nu doar dosare administrative.
Cele 34.145 de persoane din iulie sunt comparate de Eurostat cu 55.680 în iulie 2025 și cu 37.075 în iunie 2026. Procentele de 39% și 8% sunt corecte ca diferențe între valorile publicate, însă aceste valori nu au fost colectate integral pe aceeași definiție. Comunicatul nu cuantifică partea din diferență asociată schimbării de procedură și de raportare, astfel că amploarea evoluției reale nu poate fi desprinsă numai din aceste procente.
Separat, au fost înregistrați 5.780 de solicitanți cu cereri ulterioare, față de 12.040 în iulie 2025 și 5.900 în iunie 2026. Scăderile raportate sunt de 52% într-un an și de 2% într-o lună. În noul cadru, categoria presupune o altă cerere de protecție după ce s-a luat o decizie definitivă asupra unei cereri anterioare, inclusiv anumite cazuri de retragere. Nu include pur și simplu orice intervenție nouă într-un dosar încă nesoluționat. Pentru Danemarca, Eurostat semnalează o definiție diferită a acestei categorii în iulie.
Distribuția între state rămâne inegală. Franța a raportat 9.000 de solicitanți pentru prima dată, Italia 5.140, Grecia 3.715, Spania 3.590 și Germania 3.075. Împreună, cele cinci țări au reprezentat aproximativ 72% din totalul UE. Datele nu indică rezultatul cererilor: o înregistrare nu echivalează cu acordarea statutului de refugiat sau a protecției subsidiare.
Raportarea la populație schimbă ordinea. Media UE a fost de 7,6 solicitanți pentru prima dată la 100.000 de locuitori, iar cele mai mari rate au fost în Slovenia, 114,7, Grecia, 35,8, și Luxemburg, 16,6. Indicatorul folosește populația de la 1 ianuarie 2026. Pentru Slovenia și Italia, Eurostat marchează o ruptură de serie în iulie, astfel că valorile lunii pot fi descrise, fără a le transforma într-o creștere sau scădere direct comparabilă cu perioadele anterioare.
După cetățenie, cele mai mari grupuri de solicitanți pentru prima dată au fost formate din afgani, 3.100, sudanezi, 2.605, cetățeni ai Bangladeshului, 2.255, și sirieni, 1.420. Aceste cifre privesc persoanele înregistrate în procedurile de protecție internațională, nu numărul celor care au traversat frontiera în iulie sau al celor ale căror cereri au fost admise.
În cazul minorilor neînsoțiți, Eurostat a raportat 1.290 de solicitanți pentru prima dată. Cele mai mari grupuri de cetățenie au fost Egipt, 250, Afganistan, 160, Sudan, 155, Somalia, 145, și Eritreea, 135. Slovenia a înregistrat cei mai mulți, 265, urmată de Grecia, 245, Țările de Jos, 210, Franța, 115, și Belgia, 100.
Indicatorul privește copii sub 18 ani fără un adult responsabil care să îi însoțească, potrivit statutului acceptat sau stabilit de autorități. El nu reprezintă totalul copiilor ajunși în UE. Datele Franței sunt estimate, iar cele ale Poloniei lipsesc și nu intră în agregatul european pentru minori. Absența datelor nu înseamnă că Polonia nu ar fi avut astfel de solicitanți.
Pentru România, setul lunar detaliat arată 30 de solicitanți pentru prima dată în iulie 2026, față de 70 în iunie și 90 în iulie 2025. Selecția privește cetățeni din afara UE și apatrizi, de toate vârstele, fără defalcare după sex. Eurostat rotunjește valorile la cel mai apropiat multiplu de cinci; ele nu trebuie prezentate ca număr exact de dosare. Comparația României traversează aceeași schimbare de definiție ca seria europeană și nu demonstrează separat un efect al Pactului.
La publicarea comunicatului, Eurostat a indicat date provizorii pentru Țările de Jos, Polonia și Portugalia, precum și pentru Spania începând din martie 2025. În cazul Spaniei, iunie 2026 este incomplet: include numai cererile depuse până la 12 iunie. Aceste precizări se adaugă schimbării generale de metodologie și arată de ce diferențele lunare nu pot fi citite ca o măsurătoare simplă a presiunii migratorii.
O tendință descendentă exista și în datele dinaintea tranziției statistice. În raportul pentru primul semestru din 2026, publicat la 10 septembrie, Agenția Uniunii Europene pentru Azil arată că statele UE, Norvegia și Elveția au primit aproximativ 332.000 de cereri de protecție internațională, cu 17% mai puține decât în primul semestru din 2025. Spre deosebire de cifra principală Eurostat pentru iulie, această evaluare include și cererile repetate, privește șase luni și acoperă un grup mai larg de țări.
EUAA avertizează că trecerea la procedurile Pactului și reorganizarea sistemului său de raportare pot afecta continuitatea și comparațiile între țări sau perioade. Scăderea din primul semestru oferă context, dar nu permite atribuirea diferenței de 39% din iulie unui singur factor. Pentru evaluarea noilor reguli sunt necesare date comparabile despre înregistrări, soluționarea cererilor și durata procedurilor; numărul solicitanților nu măsoară, în sine, nici trecerile neregulamentare ale frontierei, nici returnările.
