Menținerea sprijinului pentru ecoscheme și măsuri de agromediu și climă ar necesita, la nivelul Uniunii Europene, cu aproape 78% mai mulți bani naționali dacă s-ar aplica regulile de cofinanțare propuse pentru politica agricolă comună după 2027. Calculul aparține Institutului pentru Politici Europene de Mediu (IEEP), Agora Agriculture și Institutului Clingendael, care avertizează că un efort mai mare cerut bugetelor naționale ar putea descuraja finanțarea acestor măsuri.
Pe scurt
-
IEEP, Agora Agriculture și Institutul Clingendael estimează că menținerea cheltuielilor pentru ecoscheme și măsuri de agromediu și climă ar necesita cu 77,7% mai mulți bani naționali la nivelul UE dacă s-ar aplica rata de cofinanțare propusă.
-
Propunerea prevede o contribuție națională de cel puțin 30% pentru intervențiile vizate. Schimbarea ar conta mai ales pentru ecoscheme, finanțate în prezent integral din bugetul UE. Contribuția statului nu trebuie confundată cu o plată cerută fermierului.
-
În simularea pentru România, componenta națională crește de la 257 milioane la 1,246 miliarde de euro, cu totalul cheltuielilor menținut constant. Calculul folosește baza 2023–2029 și nu reprezintă sume anuale, o alocare aprobată sau subvenția unei ferme.
-
Comisia propune planuri naționale și regionale care să integreze PAC alături de alte politici. Institutele cer stimulente mai bune pentru mediu, cofinanțare națională mai redusă pentru aceste măsuri și o parte a bugetului rezervată obiectivelor verzi.
-
Miniștrii agriculturii vor încerca la 26–27 octombrie să stabilească o poziție parțială a Consiliului asupra PAC după 2027. Aspectele financiare și orizontale sunt excluse, iar un acord nu ar însemna adoptarea finală a legislației.
-
Sprijinul efectiv pentru fermierii români va depinde de rezultatul negocierilor, resursele disponibile și măsurile programate național. Simularea institutelor și recomandările lor nu sunt reguli deja în vigoare.
Analiza, publicată în septembrie, capătă relevanță înaintea reuniunii miniștrilor agriculturii din 26–27 octombrie, la Luxemburg. Consiliul UE va încerca să convină asupra unei poziții parțiale de negociere privind viitoarea PAC. Discuția privește regulile sprijinului pentru fermieri, însă finanțarea și chestiunile orizontale rămân în negocierile separate asupra bugetului european pentru 2028–2034. Un acord al miniștrilor nu ar însemna adoptarea legislației finale.
În centrul simulării se află propunerea ca statele să contribuie cu cel puțin 30% din costurile estimate ale intervențiilor agricole de mediu vizate. Pentru o intervenție de 100 de euro, aceasta ar însemna cel puțin 30 de euro din contribuția națională. Este partea statului în finanțare, nu o cotă care ar fi cerută automat fermierului. Rata face parte din propunerea Comisiei, nu dintr-o obligație deja adoptată.
Schimbarea ar conta mai ales pentru ecoscheme, plățile care recompensează fermierii pentru practici favorabile mediului și climei și care sunt finanțate în prezent integral din bugetul UE. Măsurile de agromediu și climă implică deja cofinanțare națională. Reunirea lor într-un sistem cu o contribuție minimă de 30% ar modifica efortul cerut statelor pentru a păstra același volum total de sprijin.
Tabelul studiului compară un total al cheltuielilor menținut constant și folosește o bază de calcul pentru 2023–2029. La nivelul UE, contribuția națională pentru măsurile analizate ar trece de la circa 13,3 miliarde la 23,7 miliarde de euro. Creșterea simulată este de 77,7%, cu diferențe mari între țări în funcție de structura finanțării existente. Autorii includ în baza tabelului cofinanțarea și transferurile din plățile directe, dar exclud cheltuielile naționale suplimentare.
Pentru România, tabelul pornește de la cheltuieli totale de aproximativ 4,15 miliarde de euro pentru ecoscheme și măsurile de agromediu și climă analizate. Componenta națională este de 257 milioane de euro. Aplicarea cotei de 30%, cu același total al cheltuielilor, ar duce această componentă la 1,246 miliarde de euro, cu 989 milioane mai mult. Valorile nu sunt anuale și nu reprezintă bugetul României aprobat pentru 2028–2034 sau o factură deja stabilită pentru stat.
Miza pentru fermieri este dacă guvernele vor avea resurse și stimulente să ofere în continuare măsuri de mediu atractive. Un program care are nevoie de contribuții naționale mai mari depinde și de posibilitatea bugetului public de a le asigura. Studiul nu calculează o reducere a subvenției unei ferme și nici suma pe care ar primi-o un beneficiar român. Acestea vor depinde de regulile finale și de măsurile programate la nivel național.
Problema cofinanțării se suprapune unei schimbări mai largi a arhitecturii bugetare. Comisia propune integrarea PAC în planuri de parteneriat naționale și regionale, împreună cu alte politici, și înlocuirea actualei structuri bazate pe două fonduri. În prezentarea sa, Comisia susține că programarea comună ar permite adaptarea mai ușoară la nevoile fiecărei țări, păstrând o finanțare rezervată sprijinului pentru veniturile fermierilor. Această categorie include însă mai multe intervenții și nu stabilește singură resursele fiecărei măsuri de mediu.
Autorii studiului văd aici riscul ca flexibilitatea acordată statelor să nu fie însoțită de suficiente stimulente pentru mediu. Ei propun reducerea barierelor create de cheltuielile obligatorii pentru anumite forme de sprijin pentru venit, rate naționale de cofinanțare mai mici pentru mediu și rezervarea unei părți a bugetului pentru mediu, climă și bunăstarea animalelor. Sunt opțiuni recomandate de institute pentru negociere, fără statutul unor decizii europene.
Consiliul urmărește, la reuniunea din octombrie, un echilibru între reguli comune și flexibilitate, venituri mai bine țintite, reînnoirea generațiilor și stimulente pentru mediu. Poziția pe care miniștrii încearcă să o stabilească ar fi numai una dintre etapele procedurii legislative cu Parlamentul European. Aspectele financiare excluse din acest compromis parțial vor continua să depindă de negocierea cadrului bugetar multianual.
Pentru România, întrebarea deschisă este ce combinație între fonduri europene, contribuții naționale și măsuri de sprijin va putea susține viitoarea programare. Simularea arată dimensiunea posibilului efort dacă se păstrează același volum de cheltuieli și se aplică rata propusă. Negocierile trebuie încă să stabilească regulile și resursele care vor transforma această ipoteză într-un sistem efectiv de sprijin.
