Venitul real ajustat al gospodăriilor pe locuitor a crescut cu 0,1% în trimestrul al doilea din 2026, față de trimestrul precedent, atât în Uniunea Europeană, cât și în zona euro, potrivit datelor publicate de Eurostat la 28 octombrie. Consumul real pe locuitor a avansat mai rapid, cu 0,4% în UE și cu 0,3% în zona euro. În același trimestru, rata economisirii a scăzut în ambele zone economice, la 13,9% în UE și la 14,2% în zona euro.
Pe scurt
-
Venitul real ajustat al gospodăriilor pe locuitor a crescut cu 0,1% în trimestrul II 2026, atât în UE, cât și în zona euro, față de trimestrul precedent.
-
Consumul real pe locuitor a crescut cu 0,4% în UE și cu 0,3% în zona euro. Indicatorul include și bunurile și serviciile primite sub forma transferurilor sociale în natură.
-
Rata economisirii a scăzut cu 0,3 puncte procentuale în UE, la 13,9%, și cu 0,2 puncte în zona euro, la 14,2%. Ea se calculează din agregate nominale, distincte de indicatorii reali pe locuitor.
-
Dintre țările cu date publicate, cele mai mari scăderi ale ratei economisirii au fost în Finlanda, Ungaria și Italia; Polonia și Cehia au înregistrat cele mai mari creșteri. Tabelul național al comunicatului nu include România.
-
Rata investițiilor gospodăriilor a rămas la 8,3% în zona euro și a scăzut la 8,0% în UE. Datele sunt ajustate sezonier și pot fi revizuite; mediile europene nu descriu situația fiecărei gospodării.
Creșterea venitului real pe locuitor a încetinit în UE de la 0,3% în primul trimestru la 0,1% în al doilea, în timp ce în zona euro ritmul a rămas de 0,1%. Consumul real pe locuitor a revenit pe creștere în UE, după scăderea de 0,1% din primul trimestru, iar în zona euro a avansat după stagnarea din primele trei luni ale anului.
Indicatorul de venit folosit de Eurostat este venitul brut disponibil ajustat al gospodăriilor, raportat la populație și corectat cu evoluția prețurilor. Acesta include și transferurile sociale în natură, adică bunuri și servicii individuale furnizate gospodăriilor de administrațiile publice sau de instituții fără scop lucrativ, nu doar veniturile bănești. Consumul real măsurat în comunicat este consumul final efectiv, care adaugă aceste transferuri la cheltuielile de consum ale gospodăriilor. Prin urmare, variația sa nu reprezintă exclusiv modificarea cumpărăturilor plătite direct de populație.
Rata economisirii folosește un calcul diferit: economisirea brută este raportată la venitul brut disponibil, corectat cu modificarea drepturilor de pensie. Pentru aceste agregate nominale, venitul a crescut cu 1,1% în ambele zone, în timp ce cheltuielile de consum au crescut cu 1,4% în UE și cu 1,3% în zona euro. Această diferență explică reducerea ponderii economisite, de la 14,2% la 13,9% în UE și de la 14,4% la 14,2% în zona euro. Scăderea ratei nu măsoară retragerile din depozitele bancare.
Dintre statele cu date publicate, rata economisirii a scăzut în 11 și a crescut în patru. Cele mai mari reduceri au fost în Finlanda, cu 1,6 puncte procentuale, Ungaria, cu 1,4 puncte, și Italia, cu 1,2 puncte. Polonia și Cehia au înregistrat cele mai mari creșteri, de câte 0,6 puncte procentuale. România nu apare în tabelul național al acestei publicări.
Rata investițiilor gospodăriilor a rămas stabilă la 8,3% în zona euro și s-a redus cu 0,1 puncte procentuale în UE, la 8,0%. Indicatorul raportează formarea brută de capital fix la venitul disponibil corectat cu modificarea drepturilor de pensie; investițiile gospodăriilor constau în principal în cumpărarea și renovarea locuințelor.
Publicarea detaliată din 28 octombrie completează prima estimare din 2 octombrie. Pentru trimestrul II, ratele economisirii și investițiilor din zona euro au rămas nerevizuite, la 14,2% și 8,3%. Seriile istorice au fost însă actualizate, inclusiv creșterea venitului real pe locuitor din trimestrul I, iar datele pot fi revizuite și ulterior.
Toate comparațiile trimestriale din articol folosesc date ajustate sezonier. Valorile pe locuitor sunt medii agregate, nu venituri mediane și nici măsuri ale distribuției între gospodării. Creșterea europeană de 0,1% nu arată ce proporție a populației a avut venituri mai mari și nu poate fi atribuită automat fiecărui stat membru.
