Studiu al Comisiei: doar circa 20% dintre autoritățile consultate consideră suficientă oferta de formare a UE

28 octombrie 2026

4

Doi polițiști germani în echipament de protecție, cu arme de antrenament marcate cu albastru, în timpul unui exercițiu într-o clădire. — Polițiști din Regensburg într-un exercițiu de intervenție la o luare simulată de ostatici, lângă Hohenfels, Germania, 3 aprilie 2023. Fotografia de arhivă ilustrează pregătirea practică a poliției; studiul Comisiei Europene analizează accesul la formare și coordonarea programelor.

Doar circa 20% dintre autoritățile consultate într-un studiu publicat de Comisia Europeană miercuri, 28 octombrie, apreciază că oferta de formare la nivelul UE răspunde în mare sau foarte mare măsură nevoilor de instruire. Raportul de fezabilitate identifică deficiențe de coordonare și acces la cursuri și examinează un rol mai puternic pentru Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL), într-o rețea de centre naționale specializate.

Pe scurt

Procentul de circa 20% reflectă răspunsurile la o întrebare privind suficiența ofertei de formare a UE. Pasajul raportului citează 14 răspunsuri; rezultatul nu descrie toate autoritățile europene și nu măsoară competențele fiecărui angajat.
Studiul a inventariat 869 de programe: 507 naționale, 104 regionale și 258 la nivelul UE. Oferta este în mare parte complementară, dar informațiile și coordonarea dintre furnizori rămân fragmentate.
Evaluarea CEPOL pentru 2026–2029, citată de studiu, consemnează nevoi de formare pentru 170.729 de funcționari în domeniile tematice raportate de state. Cifra nu este un bilanț al persoanelor care nu au fost instruite niciodată.
Limba de predare, lipsa personalului disponibil, costurile și deficitul de formatori specializați limitează accesul. Criminalitatea informatică, probele digitale și inteligența artificială cer actualizarea continuă a competențelor.
Autorii propun conectarea centrelor naționale de excelență, cu CEPOL implicată în coordonare, standarde de calitate și un portal comun. Publicarea raportului nu modifică mandatul agenției și nu aprobă un buget nou.

Studiul a fost realizat pentru Direcția Generală Migrație și Afaceri Interne (DG HOME) de PPMI, Capgemini și Verian Brussels. Combină inventarierea programelor și analiza documentelor cu sondaje, interviuri, grupuri de discuție și un atelier de validare. Sondajul adresat autorităților a primit 53 de răspunsuri din 17 state membre, dintre care 39 de la structuri operaționale și 14 de la autorități de guvernanță. Numărul răspunsurilor diferă însă de la o întrebare la alta.

Pentru constatarea privind suficiența ofertei europene, nota metodologică a pasajului relevant indică 14 răspunsuri la întrebarea 16. Procentul de circa 20% cumulează evaluările „în mare măsură” și „în foarte mare măsură”. Este o apreciere a ofertei disponibile, nu un test al pregătirii profesionale și nici un rezultat care poate fi extrapolat automat tuturor instituțiilor de aplicare a legii din UE.

Cele 869 de programe inventariate operează la niveluri diferite. Formarea națională oferă baza profesională și pregătirea pentru legislația internă; programele regionale sprijină cooperarea între două sau mai multe state; cele de la nivelul UE se concentrează pe provocări transfrontaliere și instrumente europene. Concluzia raportului este că oferta se completează în mare parte, iar dificultatea principală ține de conectarea capacităților existente, nu de o dublare generalizată a conținutului.

Accesul este îngreunat de bariere lingvistice, presiunea activității operative, lipsa personalului care să poată înlocui participanții la cursuri și constrângeri financiare. Unitățile mici sau foarte specializate întâmpină dificultăți mai mari în a elibera angajați pentru instruire. Raportul constată și că informațiile despre cursurile disponibile sunt dispersate, iar transferul cunoștințelor dobândite la nivel european către colegii din țară depinde adesea de practici informale.

Utilitatea formării europene se vede în cooperarea dintre autorități și în folosirea unor instrumente comune. Anunțul Comisiei menționează Sistemul de Informații Schengen (SIS), Sistemul de intrare/ieșire (EES) și SIENA, aplicația securizată pentru schimbul de informații. Cursurile și exercițiile comune pot familiariza participanții cu procedurile partenerilor și pot construi relații profesionale folosite ulterior în investigații.

Raportul de fezabilitate citează evaluarea strategică a nevoilor de formare realizată de CEPOL pentru 2026–2029. Statele care au completat sondajul relevant au raportat nevoi pentru 170.729 de funcționari în domeniile tematice prioritizate. Totalul nu include nevoile privind competențele transversale și categoria „Altele”. El privește instruirea necesară în acel ciclu de patru ani, inclusiv actualizarea sau aprofundarea competențelor, nu absența oricărei pregătiri anterioare.

În domenii precum criminalitatea informatică, analiza probelor digitale și utilizarea inteligenței artificiale, evoluția amenințărilor depășește ritmul adaptării cursurilor, potrivit studiului. Sunt necesare atât expertiză tehnică și formatori specializați, cât și cunoașterea regulilor de cooperare, a protecției datelor și a drepturilor fundamentale. Simplul număr al cursurilor nu arată dacă aceste nevoi sunt acoperite.

Una dintre direcțiile susținute de autori este o rețea de centre de excelență bazată pe instituții naționale cu expertiză recunoscută. CEPOL ar avea un rol mai accentuat în coordonare, stabilirea standardelor de calitate, gestionarea unui portal comun și alinierea conținutului. Centrele și-ar păstra funcțiile naționale, iar instruirea ar putea combina participarea fizică, componentele digitale și formarea formatorilor. Raportul apreciază că variantele mai centralizate ar fi mai complexe, costisitoare și lente de pus în practică.

Acestea sunt opțiuni analizate într-un studiu de fezabilitate, nu măsuri adoptate prin publicarea sa. Raportul nu modifică mandatul CEPOL, nu impune un sistem unic statelor membre și nu aprobă finanțări suplimentare. Aplicarea opțiunilor ar depinde de deciziile ulterioare, resursele disponibile și participarea instituțiilor naționale.