Femeile administrează o treime dintre fermele din Uniunea Europeană, dar primesc doar 15% din sprijinul agricol

Femeile administrează aproximativ o treime dintre fermele din Uniunea Europeană, dar primesc doar aproximativ 15% din sprijinul total al Politicii Agricole Comune, potrivit unui briefing publicat de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European. Analiza arată că rolul femeilor în agricultură rămâne subestimat, în special în fermele de familie, unde munca soțiilor și a membrilor de familie este frecvent informală, neremunerată și slab reflectată în datele oficiale.

Pe scurt

1. Femeile reprezintă aproximativ 31% dintre titularii de ferme din Uniunea Europeană, echivalentul a aproape 2,9 milioane de persoane dintr-un total de 9 milioane de titulari.

2. Ponderea fermelor administrate de femei a crescut modest față de 2010, de la 27% la 31,6%.

3. Deși o treime dintre titularii de ferme sunt femei, acestea primesc doar aproximativ 15% din sprijinul total al Politicii Agricole Comune, deoarece administrează, în general, ferme mai mici, iar sprijinul este legat în mare parte de suprafața terenului.

4. Cele mai mari ponderi ale femeilor titulare de ferme sunt în Letonia și Lituania, cu 45% fiecare, urmate de România, cu 38%, și Austria, cu 35%.

5. Propunerile pentru cadrul financiar multianual 2028-2034 și pentru viitoarea Politică Agricolă Comună ar introduce pentru prima dată obligații mai explicite pentru statele membre de a sprijini femeile fermier prin intervenții țintite.

Briefingul EPRS descrie o diferență structurală între femeile recunoscute formal ca titulare de ferme și femeile care lucrează pe ferme ca soții sau membre de familie, fără statut formal, remunerație clară sau protecție socială proprie. Politica Agricolă Comună se raportează în principal la prima categorie, ceea ce lasă o parte importantă a muncii agricole în afara recunoașterii statistice și politice.

Această invizibilitate are consecințe economice directe. EPRS arată că munca femeilor în fermele de familie poate susține funcționarea zilnică a exploatațiilor, dar nu generează întotdeauna venit independent, drepturi sociale sau contribuții de pensie. În practică, dependența economică și lipsa statutului formal pot amplifica riscul de sărăcie la vârsta înaintată pentru femeile din mediul rural.

Datele Eurostat citate în briefing arată că femeile administrează aproximativ 31% dintre fermele din UE. Diferențele dintre statele membre sunt însă mari. Țările de Jos au cea mai mică pondere a femeilor titulare de ferme, 6%, urmate de Germania, Danemarca, Malta și Irlanda, cu câte 11%. La polul opus se află Letonia și Lituania, cu 45%, România, cu 38%, și Austria, cu 35%.

În cifre absolute, două treimi dintre fermele administrate de femei din UE sunt concentrate în România, Polonia și Italia. România are 38% dintre fermele conduse de femei din UE, Polonia 16%, iar Italia 12%, potrivit briefingului. Acestea sunt, în același timp, țări cu un număr ridicat de ferme în general.

EPRS indică și o problemă de generație. Agricultura europeană rămâne dominată de fermieri în vârstă, iar aproximativ o treime dintre administratorii de ferme au peste 65 de ani. Aproximativ două treimi dintre femeile care administrează ferme au peste 55 de ani, iar ponderea femeilor tinere rămâne redusă.

Diferența este vizibilă în rândul fermierilor sub 39 de ani. Aceștia reprezintă 8,6% dintre bărbații fermieri, dar doar 2,2% dintre femeile fermier. EPRS notează că acest decalaj sugerează bariere persistente la intrarea în sector și în procesul de succesiune.

Accesul la terenuri rămâne una dintre principalele bariere. Briefingul arată că moștenirea continuă să fie cea mai frecventă cale de acces la resursele necesare pentru agricultură, iar modelele patriliniare de transmitere a terenurilor limitează accesul femeilor la exploatații, subvenții și poziții de decizie. Eurostat nu urmărește însă succesorii fermelor, ceea ce face dificilă măsurarea completă a fenomenului.

Munca în agricultură este, de asemenea, măsurată incomplet. EPRS arată că datele oficiale se concentrează pe administratorii de ferme recunoscuți formal și nu surprind pe deplin munca femeilor în deciziile de afaceri, dezvoltarea fermei, relațiile financiare, educația agricolă sau accesul la beneficii sociale.

Fermele de familie reprezintă aproximativ 93% dintre exploatațiile agricole din UE. Potrivit datelor citate în briefing, aproximativ 57% dintre ferme sunt operate exclusiv de membri ai familiei, iar alte 36% depind în principal de munca familiei pentru cel puțin jumătate din totalul forței de muncă. În acest model, contribuția soțiilor, în principal femei, este esențială pentru funcționarea fermei.

Analiza EPRS citează un studiu pan-german din 2022 care arată că 83% dintre femeile intervievate lucrează pe o fermă, 72% sunt implicate în decizii strategice de afaceri, iar 62% se ocupă de contabilitate, finanțe și documente administrative. Cu toate acestea, doar 11% dețin ferma, iar 24% dețin active agricole.

Inegalitățile se văd și în accesul la educație, capital și rețele profesionale. EPRS menționează un exemplu din Țările de Jos, unde doar 28% dintre femeile fermier au educație agricolă, față de 82% dintre bărbații fermier. Femeile întâmpină și dificultăți mai mari în obținerea creditelor bancare și tind să se bazeze mai mult pe resurse private.

O altă barieră ține de responsabilitățile de îngrijire. Datele citate în briefing arată că 82% dintre persoanele care își reduc programul de lucru pentru îngrijirea copiilor sunt femei, iar 65% dintre femei oferă îngrijire rudelor dependente, față de 37% dintre bărbați. Pentru EPRS, accesul la servicii de îngrijire a copiilor, servicii sociale și infrastructură rurală este esențial pentru participarea femeilor în agricultură.

Politica Agricolă Comună actuală include egalitatea de gen ca obiectiv transversal, prin obiectivul specific 8 al planurilor strategice PAC. Statele membre au cadrul legal și financiar pentru intervenții dedicate femeilor, iar Comisia a cerut îmbunătățirea colectării datelor defalcate pe gen. Totuși, multe aspecte, precum statutul de muncă și drepturile de securitate socială, rămân în competența statelor membre.

EPRS arată că majoritatea statelor membre recunosc în planurile lor strategice PAC importanța egalității de gen și necesitatea de a crește participarea femeilor în agricultură. Numai câteva includ măsuri dedicate direct femeilor fermier. Multe abordări folosesc instrumente de dezvoltare rurală, LEADER sau grupuri de acțiune locală.

Spania este prezentată ca singurul stat membru care ia în calcul dimensiunea de gen în toate obiectivele specifice ale PAC. Țara oferă plăți directe țintite pentru femeile proprietare de ferme, inclusiv o majorare de 15% pentru sprijinul complementar destinat femeilor fermier.

Irlanda folosește granturi mai mari pentru femeile beneficiare în cadrul schemei de investiții în ferme, până la 60%. Portugalia aplică o abordare de gen în modernizarea agriculturii și acordă, în anumite condiții, o sumă unitară cu 15% mai mare pentru sprijinul complementar destinat tinerelor femei fermier.

În afara PAC, Spania a introdus o lege privind proprietatea comună a exploatațiilor agricole, care recunoaște ambii parteneri înregistrați ca titulari, le oferă acces la ajutor agricol și asigură contribuții individuale de securitate socială. Franța recunoaște munca soțiilor sau soților pe ferme prin statutul de „conjoint collaborateur”, care oferă acces la protecție socială, drepturi de pensie și recunoaștere juridică.

Dezbaterea privind viitoarea Politică Agricolă Comună după 2027 poate schimba modul în care egalitatea de gen este tratată în agricultura europeană. Propunerea pentru cadrul financiar multianual 2028-2034 ar introduce egalitatea de gen ca principiu orizontal în politicile și programele UE, cu monitorizare mai bună, indicatori defalcați pe gen și integrare mai puternică în proiectarea politicilor.

În propunerea pentru viitoarea PAC, statele membre ar trebui să acorde prioritate fermierilor cu nevoi mai mari, inclusiv tinerilor fermieri, noilor fermieri, femeilor, fermierilor de familie și fermierilor la scară mică. EPRS notează că aceasta ar fi prima dată când o propunere PAC obligă explicit statele membre să adopte acțiuni concrete pentru sprijinirea femeilor fermier prin intervenții țintite.

Parlamentul European a abordat constant egalitatea de gen în agricultură prin rezoluții succesive, inclusiv prin rezoluția din septembrie 2025 privind viitorul agriculturii și PAC după 2027 și prin rezoluția din aprilie 2026 privind antreprenoriatul femeilor în zone rurale, insulare și ultraperiferice. Parlamentul a cerut sprijin țintit, acces mai bun la credite, formare și asistență financiară, o participare mai puternică în organizațiile agroalimentare și date mai bune privind rolul femeilor în agricultură.

În acest dosar, briefingul EPRS vizează atât subreprezentarea femeilor ca titulare de ferme, cât și recunoașterea incompletă a muncii informale care susține fermele de familie. Concluzia analizei este că egalitatea de gen în agricultură depinde de date mai bune, intervenții PAC mai clare, acces la terenuri și finanțare, protecție socială pentru soții și membrele de familie care lucrează pe ferme, precum și servicii rurale care permit femeilor să rămână active economic.

Briefingul „Women in agriculture in the EU” a fost publicat de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European în mai 2026. Autoarea este Guna Rudzīte, din cadrul Members’ Research Service al EPRS.