Firmele europene trec de la stocuri de criză la diversificarea furnizorilor pe fondul riscurilor geopolitice

Companiile europene își schimbă modul în care se pregătesc pentru perturbarea lanțurilor de aprovizionare, trecând treptat de la reacții imediate precum acumularea de stocuri către strategii mai durabile de diversificare a furnizorilor, piețelor și surselor de import. Un studiu realizat de Banca Europeană de Investiții împreună cu Direcția Generală Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri a Comisiei Europene arată că firmele privesc tot mai mult tarifele, cerințele comerciale și incertitudinea geopolitică drept caracteristici persistente ale economiei mondiale, nu drept perturbări temporare.

Schimbarea principală identificată de studiu este natura problemelor pe care firmele le raportează. În anii imediat următori pandemiei, accesul la materii prime, componente și transport reprezenta una dintre dificultățile centrale. În 2025, aceste probleme erau raportate mai rar, în timp ce tarifele și cerințele de conformare comercială ocupau un loc mai important.

Ponderea firmelor care considerau accesul la materii prime un obstacol major a scăzut de la 27% în 2023 la 8% în 2025. Pentru semiconductori, indicatorul a coborât de la 15% la 3%, iar pentru alte componente de la 22% la 4%. Perturbările logistice au fost indicate de 12% dintre firme în 2025, față de 28% în 2023.

În sens invers au evoluat unele obstacole asociate condițiilor de comerț. Conformarea la noi reglementări, standarde și cerințe de certificare era indicată ca obstacol major de 20% dintre firmele europene în 2025, față de 16% în 2023. Schimbările recente ale taxelor vamale și tarifelor erau considerate obstacol major de 18% dintre firmele europene importatoare sau exportatoare, față de 12% în 2024.

Categoria privind conformarea nu trebuie interpretată ca o măsură exclusivă a legislației UE. Întrebarea sondajului include reglementări, standarde și certificări întâlnite de companii în activitatea comercială, inclusiv pe piețe din afara Uniunii. Raportul arată, de altfel, că firmele care exportă exclusiv în interiorul UE au raportat o ușoară reducere a dificultăților de conformare între 2024 și 2025.

Diferența față de Statele Unite este puternică în cazul tarifelor. În sondajul american, ponderea companiilor care indicau schimbările vamale și tarifare drept obstacol major a crescut de la 7% în 2024 la 39% în 2025. Procentele nu măsoară nivelul tarifelor și nici pierderile comerciale în bani, ci proporția companiilor care califică problema drept obstacol major pentru activitatea lor.

Firmele europene nu se așteaptă ca această incertitudine să dispară rapid. Mai mult de jumătate consideră că dificultățile legate de tarife vor persista, iar raportul indică o percepție și mai puternică în rândul companiilor expuse piețelor americane și chineze. 67% dintre firmele care fac schimburi cu Statele Unite și 60% dintre cele care fac schimburi cu China consideră că problema tarifelor va avea caracter de durată.

Această percepție modifică tipul de răspuns adoptat de companii. Într-un șoc considerat temporar, o firmă poate crește stocurile, poate schimba pentru o perioadă transportatorul sau poate accepta costuri suplimentare până la normalizarea pieței. Atunci când incertitudinea este tratată drept structurală, strategiile se mută către schimbarea furnizorilor, distribuirea comenzilor între mai multe țări și reducerea dependenței de o singură piață.

Datele arată această tranziție. Ponderea firmelor importatoare care au raportat ajustări ale lanțurilor de aprovizionare a scăzut de la 50% în 2023 la 37% în 2025. Studiul interpretează reducerea împreună cu diminuarea utilizării unor măsuri imediate precum acumularea de stocuri, în timp ce diversificarea furnizorilor și piețelor rămâne parte a strategiilor pe termen mai lung.

Piața unică apare în raport ca factor de stabilizare. Companiile care desfășoară schimburi comerciale exclusiv în interiorul Uniunii au redus mai puternic măsurile de urgență decât firmele mai expuse economiei mondiale. Autorii interpretează această evoluție drept un indiciu că piața internă europeană poate amortiza o parte dintre șocurile externe prin accesul la furnizori și clienți din mai multe state membre în același cadru economic.

Asta nu înseamnă că firmele care operează numai în UE sunt automat mai bine pregătite pentru orice criză. În sondajul dedicat lanțurilor de aprovizionare, companiile care fac schimburi cu SUA sau China se declară chiar mai pregătite pentru riscuri geopolitice decât cele care operează comercial exclusiv în interiorul Uniunii. Autorii sugerează că expunerea mai mare la perturbări ar fi putut determina aceste firme să investească mai devreme în măsuri de reziliență.

În ansamblu, 64% dintre firmele europene analizate se consideră pregătite să gestioneze riscurile geopolitice. Doar 5% spun că sunt foarte pregătite, iar 59% se declară destul de pregătite. Celelalte 36% raportează o pregătire redusă sau spun că nu sunt pregătite.

Aceste valori reprezintă autoevaluarea companiilor. Sondajul nu simulează întreruperea unui furnizor, blocarea unei rute comerciale sau introducerea unui tarif și nu măsoară câte săptămâni ar putea continua efectiv producția. Indicatorul spune cât de pregătite cred firmele că sunt și trebuie interpretat ca percepție managerială, nu ca certificare a rezilienței lor operaționale.

Dimensiunea companiei produce una dintre cele mai clare diferențe. În categoria microîntreprinderilor cu 5–9 angajați, 47% se consideră pregătite. Proporția crește la 50% pentru firmele cu 10–49 de angajați, la 62% pentru cele cu 50–249 și la 73% pentru companiile cu cel puțin 250 de angajați.

Autorii indică resursele financiare și disponibilitatea personalului specializat în analiza riscurilor drept posibile explicații ale decalajului. Companiile mari pot avea mai ușor echipe dedicate achizițiilor, conformării, monitorizării geopolitice și identificării unor furnizori alternativi, în timp ce aceste funcții pot fi dificil de susținut într-o întreprindere cu câteva zeci de angajați.

Diferențele apar și între sectoare. Aproximativ 69% dintre firmele din servicii se declară pregătite, față de 49% în construcții. Pentru industriile de bază și pentru domeniile chimic, farmaceutic, al materialelor plastice și metalelor, indicatorul este în jur de 64%, iar pentru electronice, utilaje și industria auto de 58%.

Rezistența lanțului de aprovizionare nu este însă principala sursă de competitivitate pe care firmele europene o identifică. Numai 21% o indică drept avantaj competitiv, în timp ce 78% aleg calitatea produselor și serviciilor și 57% competențele forței de muncă. Pentru viitor, companiile acordă o importanță mai mare tehnologiilor digitale avansate, cercetării și inovării.

Principalele amenințări asupra competitivității sunt costurile și incertitudinea. 74% dintre firme indică majorarea costurilor, iar 61% incertitudinea. Cu toate acestea, așteptările privind exporturile rămân în ansamblu pozitive sau stabile, jumătate dintre firme anticipând o creștere și 36% menținerea nivelului actual.

Perspectivele sunt mai prudente pentru firmele orientate către cele două mari piețe aflate în centrul tensiunilor comerciale. Doar 36% dintre exportatorii către Statele Unite anticipează o creștere a exporturilor, iar pentru China ponderea este de 20%. Diferența față de media generală arată expunerea mai mare a acestor companii la incertitudinea geopolitică și comercială.

Raportul recomandă combinarea adaptării companiilor cu măsuri de politică publică. Autorii menționează garanții, asigurări și alte instrumente financiare pentru activități critice, mecanisme mai bune de avertizare timpurie asupra riscurilor geopolitice, informații mai clare pentru companii, reducerea incertitudinii de reglementare, dezvoltarea competențelor și continuarea deschiderii unor piețe prin acorduri comerciale.

Acestea sunt recomandările autorilor raportului și nu reprezintă anunțarea unui nou program de finanțare al BEI sau al Comisiei. Studiul susține că firmele pot diversifica furnizori și piețe, dar nu pot elimina singure bariere comerciale, conflicte geopolitice sau fragmentarea normelor internaționale.

Concluziile apar într-un moment în care Comisia pregătește propriul pachet privind diversificarea lanțurilor de aprovizionare. La 30 septembrie, executivul european a lansat o cerere de contribuții pentru a identifica dificultățile cu care se confruntă firmele atunci când încearcă să reducă dependențele și să găsească surse alternative pentru bunuri și componente critice.

Consultarea Comisiei și studiul BEI sunt procese distincte. Raportul oferă date despre comportamentul și percepțiile firmelor în 2025, în timp ce cererea de contribuții urmărește pregătirea unei viitoare inițiative europene. Rezultatele studiului oferă însă context pentru problema pe care Comisia încearcă acum să o transforme într-o politică de diversificare mai sistematică.

Metodologic, raportul combină două baze de date. EIB Investment Survey 2025 a inclus aproximativ 12.000 de companii din toate cele 27 de state membre și aproximativ 800 de firme din Statele Unite, intervievate între aprilie și iulie 2025. Supply Chain Survey a acoperit 1.165 de importatori și exportatori din UE între mai și octombrie 2025.

Cele două eșantioane nu trebuie însumate. Aproximativ 64% dintre firmele incluse în sondajul dedicat lanțurilor de aprovizionare apar și în EIBIS, iar studiul folosește cele două surse pentru întrebări diferite. Rezultatele descriu situația și percepțiile raportate în 2025 și nu trebuie prezentate drept măsurarea în timp real a condițiilor comerciale din septembrie 2026.