AcasăEuropaFizioterapeuții ar putea obține recunoașterea automată a calificării în alte state UE


Fizioterapeuții ar putea obține recunoașterea automată a calificării în alte state UE

A physiotherapist assists a patient in a rehabilitation session at a Vilnius clinic.
Noul cadru european stabilește criterii comune de formare pentru fizioterapeuții ale căror calificări ar putea beneficia de recunoaștere automată în alte state membre.

Fizioterapeuții care au o calificare ce îndeplinește un nou set european de cerințe ar putea obține recunoașterea automată atunci când vor să își exercite profesia într-un alt stat membru participant. Comisia Europeană a adoptat la 15 septembrie primul cadru comun de formare pentru această profesie, iar Roxana Mînzatu, vicepreședinta executivă responsabilă de drepturi sociale și competențe, a prezentat mecanismul eurodeputaților din Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (EMPL) la 12 octombrie. Schimbarea nu înseamnă recunoașterea imediată și fără condiții a tuturor diplomelor de fizioterapie din UE.

Pe scurt

  1. Cadrul comun stabilește pentru calificările eligibile minimum 240 de credite ECTS, cel puțin nivelul 6 al Cadrului european al calificărilor și minimum 1.000 de ore de formare clinică supravegheată.

  2. Calificările care îndeplinesc criteriile și sunt notificate în cadrul mecanismului ar urma să beneficieze de recunoaștere automată în statele membre participante.

  3. Calificările care nu intră în cadrul comun vor continua să fie evaluate prin sistemul general de recunoaștere a calificărilor profesionale.

  4. Separat, Comisia propune reducerea termenului pentru procedurile de recunoaștere automată de la trei luni la cinci săptămâni și a celorlalte proceduri de la patru luni la cel mult 11 săptămâni.

  5. Cadrul pentru fizioterapeuți este un act delegat și nu produce încă efectul unei recunoașteri automate generale. Parlamentul și Consiliul exercită controlul prevăzut pentru actele delegate, iar statele trebuie apoi să adapteze legislația în termenul stabilit de directivă.

Fizioterapia se află în prezent în sistemul general prevăzut de Directiva privind recunoașterea calificărilor profesionale. Un fizioterapeut calificat într-un stat membru care dorește să practice într-un alt stat unde profesia este reglementată trebuie, în principiu, să ceară recunoașterea calificării autorității competente din țara respectivă. Fizioterapeuții pot utiliza deja Cardul profesional european, o procedură electronică pentru gestionarea cererii, dar existența acestui instrument nu transformă calificarea într-una recunoscută automat.

Cadrul comun adoptat de Comisie încearcă să schimbe această situație pentru calificările care ating un nucleu comun de formare. Documentul stabilește minimum 240 de credite ECTS și cel puțin nivelul 6 al Cadrului european al calificărilor. În statele în care un stagiu este obligatoriu pentru accesul la profesie, acesta trebuie de asemenea îndeplinit. Formarea clinică trebuie să reprezinte o componentă identificabilă a programului, cu minimum 1.000 de ore desfășurate sub supraveghere, în medii clinice adecvate și în contact direct cu pacienții. Cerințele acoperă anatomia, fiziologia și științele mișcării, dar și domenii clinice precum ortopedia, neurologia, cardiologia, pediatria, geriatria, oncologia, sănătatea femeilor și recuperarea pre și postoperatorie.

Mecanismul nu uniformizează programele universitare din Europa. Statele pot păstra cerințe educaționale și profesionale mai ridicate. Cadrul identifică pragul comun care permite ca anumite calificări să fie tratate, pentru accesul la profesie, la fel ca o calificare obținută în statul gazdă. Comisia precizează și condițiile în care un stat poate fi exceptat, de exemplu atunci când nu oferă formarea respectivă, când aplicarea cadrului ar afecta grav propriul sistem educațional sau când diferențele substanțiale de pregătire ar crea un risc serios pentru sănătatea ori siguranța publică.

Nici diploma de fizioterapie emisă într-un stat membru nu ar intra automat în acest sistem numai prin denumirea ei. Calificarea trebuie să respecte cerințele cadrului și să fie notificată Comisiei și celorlalte state membre. Calificările care nu îndeplinesc criteriile vor rămâne în sistemul general de recunoaștere. Același lucru se întâmplă atunci când cererea este depusă într-un stat care beneficiază de o excepție de la cadrul comun.

Această distincție este relevantă inclusiv pentru un fizioterapeut format în România care dorește să lucreze în Belgia, Franța sau alt stat membru. Regula europeană nu transformă automat orice diplomă românească în autorizație de exercitare a profesiei. Trebuie stabilit dacă acea calificare intră în cadrul comun, dacă statul în care persoana dorește să lucreze participă la mecanism și ce alte condiții naționale legitime rămân aplicabile, de exemplu cele privind înregistrarea profesională, limba sau conduita profesională.

În paralel cu cadrul pentru fizioterapeuți, Comisia propune o reformă mai amplă a Directivei privind calificările profesionale. Pentru cererile care beneficiază de recunoaștere automată, termenul ar coborî de la maximum trei luni la cinci săptămâni. Pentru celelalte cereri de recunoaștere, plafonul propus este de 11 săptămâni, față de maximum patru luni în sistemul actual. O procedură digitală comună ar permite depunerea dosarului și schimbul de documente între autorități, iar cererile ar putea fi prezentate în toate limbile oficiale ale UE.

Reforma include și calificările digitale. Noile documente ar urma să poată fi emise într-un format european standardizat și stocate în portofelul european pentru identitate digitală. Angajatorii și autoritățile ar putea verifica mai ușor autenticitatea lor, iar un instrument Europass ar permite compararea conținutului calificărilor din diferite state. Digitalizarea nu schimbă însă natura juridică a documentului: pentru o profesie reglementată, o diplomă aflată în portofelul digital nu înlocuiește recunoașterea profesională atunci când aceasta este necesară.

Fizioterapeuții reprezintă primul test al unui mecanism pe care Comisia vrea să îl extindă. Cele șapte profesii pentru care legislația UE prevede deja sisteme de recunoaștere automată pe baza unor condiții minime de formare includ profesiile medicale sectoriale și arhitecții. Comisia a identificat încă zece profesii pentru care intenționează să examineze posibilitatea unor cadre comune, în special în domenii în care există deficit de personal. Un cadru comun poate fi introdus numai acolo unde există suficientă apropiere între cerințele de educație și formare ale statelor participante.

Procedural, cele două schimbări trebuie separate. Reforma generală a recunoașterii calificărilor este o propunere legislativă care trebuie negociată și adoptată de Parlamentul European și Consiliu. Cadrul pentru fizioterapeuți a fost adoptat de Comisie sub forma unei directive delegate, în baza competențelor deja prevăzute în Directiva 2005/36/CE. Actul prevede că, după finalizarea procedurii europene și publicarea sa, statele membre trebuie să adopte măsurile naționale necesare în termen de 18 luni. Calificările care vor beneficia efectiv de mecanism trebuie apoi identificate prin notificările statelor și prin actele de punere în aplicare prevăzute de legislație.

Pentru profesioniști, rezultatul urmărit este ca două probleme diferite să fie rezolvate separat. În cazul fizioterapeuților care îndeplinesc standardul comun, verificarea comparabilității formării ar putea fi eliminată prin recunoaștere automată. Pentru restul profesiilor reglementate și pentru calificările care nu intră într-un asemenea cadru, recunoașterea ar rămâne necesară, dar Comisia vrea ca dosarul să poată fi depus digital și soluționat într-un termen mult mai scurt.















































RELATED ARTICLES