Frontex a găsit încălcări confirmate sau probabile ale drepturilor migranților în 28 de incidente investigate

Oficiul independent pentru Drepturi Fundamentale al Frontex a stabilit că drepturile migranților au fost încălcate în șapte dintre incidentele grave investigate și că încălcările s-au produs probabil în alte 21. În total, au fost finalizate 42 de investigații în 2025, iar principalele probleme au privit dreptul la viață, tratamentele inumane sau degradante, accesul la azil, expulzările colective și protejarea bunurilor migranților.

Raportul anual al Oficiului pentru Drepturi Fundamentale prezintă rezultatele controlului independent exercitat asupra operațiunilor Frontex la frontierele externe, în țări terțe și în cadrul returnării persoanelor care nu au drept de ședere.

Oficiul este parte a Frontex, dar are un mandat independent pentru a verifica respectarea drepturilor fundamentale, a investiga incidentele raportate și a formula recomandări directorului executiv și Consiliului de administrație al agenției.

În 2025, monitorii au efectuat 131 de misiuni în 17 state membre și în șase țări din afara UE în care Frontex desfășura activități. Misiunile au reprezentat 1.576 de zile de monitorizare în teren.

Cele mai multe zile au fost petrecute în Spania, 312, și Grecia, 310. Au urmat Italia cu 224, Bulgaria cu 160, Serbia cu 99, România cu 71 și Albania cu 69.

Monitorii au urmărit patrule terestre și maritime, verificări la frontieră, înregistrarea și amprentarea migranților, interviurile de verificare și activitățile prin care Frontex colectează informații despre rutele migratorii.

Raportul notează că monitorii au primit în cele din urmă acces la toate zonele operaționale și documentele relevante. Unele restricții impuse inițial de state au fost eliminate în cursul anului, inclusiv în Slovacia, Serbia, Italia și Polonia.

În majoritatea activităților urmărite direct, echipele Frontex au respectat drepturile fundamentale. Raportul identifică însă probleme persistente în anumite zone și în operațiunile conduse împreună cu autoritățile naționale.

Oficiul a continuat să primească informații considerate credibile despre expulzări colective, cunoscute frecvent drept „pushback-uri”. Acestea presupun îndepărtarea unui grup de persoane fără analiza individuală a situației și fără posibilitatea reală de a cere protecție internațională.

Cele mai multe acuzații au vizat frontierele Bulgariei și Greciei cu Türkiye, Marea Egee și Serbia. Unele relatări au inclus tratamente inumane sau degradante, folosirea inutilă ori disproporționată a forței, distrugerea bunurilor migranților și privarea ilegală de libertate.

Numărul incidentelor raportate a scăzut față de anii anteriori. Raportul precizează însă că reducerea poate fi legată de scăderea traversărilor neregulamentare pe anumite rute și de diminuarea activității organizațiilor externe după pierderea unor finanțări, nu numai de o îmbunătățire a situației.

În Bulgaria, Frontex și autoritățile naționale au aplicat în mare parte un plan comun pentru corectarea problemelor. Au fost îmbunătățite raportarea incidentelor, folosirea personalului Frontex în zone sensibile și instruirea privind identificarea persoanelor vulnerabile.

Oficiul menține însă preocupări privind supravegherea frontierei bulgaro-turce. Raportul menționează și structuri de comandă neclare în zone unde acționează simultan personal Frontex, polițiști de frontieră, polițiști și poliție militară.

Situația este mai tensionată în Grecia. Autoritățile elene nu au acceptat oficial întregul plan propus pentru întărirea respectării drepturilor și a responsabilității în operațiunile maritime și de căutare și salvare.

Frontex și Grecia au convenit asupra unui număr mai redus de acțiuni, incluse în planul operațional pentru 2026. Ofițerul pentru drepturi fundamentale a considerat măsurile insuficiente.

El a recomandat directorului executiv să nu lanseze activități în estul Mării Egee dacă nu sunt îndeplinite garanții suplimentare. Recomandarea face referire inclusiv la retragerea finanțării pentru navele maritime cofinanțate de Frontex.

Raportul amintește că, în 2025, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărâri care au identificat existența unei practici de returnări neregulamentare și expulzări colective în Grecia.

Operațiunile din jurul insulei Creta au contribuit la salvarea persoanelor aflate în pericol pe mare. După debarcare, monitorii au constatat însă situații în care migranții nu primeau apă sau hrană, nu aveau acces la toalete, iar autobuzele și ambulanțele întârziau în condiții meteorologice dificile.

Oficiul a ridicat și problema supravegherii aeriene Frontex în Mediterana Centrală și pe ruta Africii de Vest. Aeronavele pot detecta ambarcațiunile aflate în pericol și transmite informațiile autorităților responsabile de salvare.

Riscul apare atunci când datele sunt transmise unor țări acuzate de încălcări grave ale drepturilor migranților. Raportul menționează în special operațiunile desfășurate de autoritățile din estul și vestul Libiei, inclusiv incidente în care s-ar fi tras asupra bărcilor cu migranți și a navelor organizațiilor neguvernamentale.

Oficiul consideră supravegherea aeriană importantă pentru salvarea vieților, dar cere garanții de la detectarea ambarcațiunii până la debarcarea persoanelor într-un loc sigur. Pentru ruta Africii de Vest, a cerut un cadru operațional și măsuri de reducere a riscurilor înaintea extinderii activităților.

În 2025 au fost evaluate preliminar 204 posibile incidente grave. Aceste sesizări nu reprezintă automat încălcări confirmate, deoarece sunt analizate înainte de deschiderea unei investigații.

Cele mai multe incidente potențiale au fost înregistrate în Grecia și Polonia. În Grecia, acuzațiile priveau returnări ilegale pe mare, violență, operațiuni de salvare și distrugerea bunurilor. În Polonia, majoritatea vizau accesul la procedura de azil.

Oficiul a deschis 47 de investigații, mai puține decât în anii anteriori. Grecia a reprezentat 12 dintre acestea, echivalentul a 26% din total. Alte 13 investigații au vizat incidente produse în țări terțe, inclusiv Libia, Tunisia, Albania, Serbia și Muntenegru.

Cele 47 de dosare conțineau 64 de acuzații. Douăsprezece priveau tratamente inumane sau degradante, 11 posibile încălcări ale dreptului la viață, iar câte șapte accesul la azil și expulzările colective.

Oficiul a finalizat 42 de investigații, inclusiv dosare începute în anii anteriori. În șapte cazuri a confirmat cel puțin o încălcare, iar în 21 a concluzionat că încălcarea era probabilă.

În zece dosare, informațiile nu au permis stabilirea clară a faptelor. Patru investigații au concluzionat că nu s-a produs nicio încălcare.

Zece dintre rapoartele finale au privit Grecia. Patru au confirmat cel puțin o încălcare a drepturilor fundamentale. În Albania, șapte dintre cele opt investigații încheiate au considerat probabilă producerea unei încălcări.

Cele 28 de dosare în care încălcările au fost confirmate sau considerate probabile au inclus dreptul la viață, dreptul la proprietate, tratamente inumane sau degradante, accesul la azil, sănătatea, protecția datelor și garanțiile procedurale.

În 21 dintre aceste cazuri, sesizarea inițială a provenit de la personalul Frontex, inclusiv patru de la monitorii pentru drepturi fundamentale. Alte patru au pornit din informații publicate de presă, iar trei din sesizări ale organizațiilor neguvernamentale.

În jumătate dintre cele 42 de incidente finalizate, Frontex știa despre eveniment, fără să fie stabilită o contribuție directă la încălcare. În alte 11 cazuri, personalul Frontex putea influența decisiv rezultatul, de exemplu deoarece era martor la abuzuri și avea posibilitatea de a interveni.

În șapte dintre aceste 11 cazuri, oficiul a stabilit că drepturile au fost probabil încălcate. Două priveau supravegherea aeriană, iar cinci acțiuni ale autorităților naționale produse în prezența ofițerilor Frontex.

Raportul indică probleme serioase după încheierea investigațiilor. Dintre 53 de incidente finalizate între ianuarie 2024 și iunie 2025, în care încălcările fuseseră confirmate sau considerate probabile, numai șase au fost investigate de organisme independente ori instanțe naționale.

În 20 de cazuri, autoritățile naționale au finalizat investigații interne fără să constate vreo abatere. În nouă, anchetele erau încă în curs, iar pentru 24 autoritățile nu au oferit informații despre existența unei proceduri.

Oficiul avertizează că investigațiile interne sunt efectuate adesea de structuri aparținând instituției acuzate. Nicio asemenea investigație nu stabilise vinovăția sau răspunderea unei persoane, deși Frontex găsise dovezi ori considerase probabilă încălcarea drepturilor.

Numărul reclamațiilor trimise mecanismului Frontex a atins cel mai ridicat nivel de până acum. Raportul complet menționează 114 reclamații înregistrate în 2025, în timp ce comunicatul de presă publicat odată cu raportul indică peste 100 și folosește cifra de 112 în rezumatul său.

Oficiul a încheiat evaluarea a 90 de reclamații. Optzeci au fost declarate inadmisibile, în principal deoarece faptele reclamate nu aveau legătură cu o activitate operațională Frontex.

O singură reclamație a fost declarată admisibilă în 2025. Aceasta susținea că unui grup de persoane i-a fost refuzat accesul la azil în timpul unei operațiuni de returnare și a fost transmisă autorităților naționale pentru analiză.

La sfârșitul anului, 52 de reclamații erau încă în curs de evaluare. Oficiul a propus ca sesizările care nu intră în competența Frontex, dar ridică probleme privind drepturile fundamentale, să poată fi redirecționate către organisme naționale independente. Unele state s-au opus acestei modificări.

Frontex a sprijinit 258 de zboruri charter pentru returnări în 2025. Cel puțin un monitor a fost prezent în 222 de operațiuni, reprezentând 86% din total, față de 60% în 2020.

Germania a organizat 149 dintre cele 258 de zboruri, dintre care numai trei fără monitor. Italia a organizat 47, iar 18 nu au avut monitor la bord.

Monitorii au cerut ca imobilizarea și forța să nu fie folosite preventiv pentru toate persoanele returnate. Orice restrângere trebuie precedată de o evaluare individuală și să fie necesară și proporțională.

Alte probleme au privit accesul la apă și hrană, protejarea intimității în timpul controalelor medicale, condițiile pentru copii și familii, gestionarea bagajelor și disponibilitatea formularelor de reclamație într-o limbă înțeleasă de persoana returnată.

Raportul include și observații despre România. Monitorii au petrecut 71 de zile în operațiunile Frontex din țară.

La Timișoara, persoanele interceptate erau verificate vizual de polițiștii de frontieră pentru răni sau semne de boală, dar nu erau examinate în mod sistematic de personal medical calificat înaintea interviurilor Frontex. Personalul medical era solicitat când persoana cerea ajutor sau când polițistul aprecia că acesta era necesar.

Oficiul cere ca verificările medicale preliminare să aibă loc înaintea interviurilor de screening, astfel încât persoanele bolnave, traumatizate sau vulnerabile să fie identificate și să primească ajutor.

România a găzduit la Sighetu Marmației, între 23 noiembrie și 5 decembrie, unul dintre cele două exerciții-pilot pentru aplicarea noilor proceduri europene de screening. Celălalt a avut loc la Lampedusa, în Italia.

Exercițiul a testat procedurile care se aplică persoanelor ajunse la frontiera externă fără să îndeplinească formalitățile de intrare. Acestea includ verificarea identității, securității, sănătății și vulnerabilităților înaintea direcționării către azil sau returnare.

Oficiul a cerut infrastructură adecvată, sisteme informatice funcționale, personal calificat și cooperare între autoritățile naționale, Frontex, Agenția UE pentru Azil și Europol.

Participarea Avocatului Poporului din România, în calitate de mecanism independent de monitorizare, a fost indicată drept o practică pozitivă. Raportul subliniază că asemenea organisme trebuie să poată verifica toate etapele noilor proceduri.

Frontex și-a mărit numărul monitorilor pentru drepturi fundamentale la 52, iar oficiul avea 67 de angajați la sfârșitul anului. A organizat 86 de cursuri și peste 150 de sesiuni despre returnări, supravegherea frontierelor, folosirea forței, combaterea traficului de persoane și identificarea persoanelor vulnerabile.

Pentru 2026, prioritățile includ aplicarea Pactului privind migrația și azilul, consolidarea mecanismelor naționale independente de monitorizare, verificarea mai amplă a zborurilor de returnare și urmărirea mai strictă a modului în care Frontex aplică recomandările privind drepturile fundamentale.