Importatorii de oțel vor trebui să dovedească din octombrie unde a fost topit și turnat metalul

Importatorii de oțel vor trebui, din 1 octombrie 2026, să declare la vamă țara în care metalul a fost topit și turnat și să prezinte documente care permit verificarea acestei origini. Comisia Europeană a stabilit lista probelor acceptate pentru noua cerință de „melt and pour”, menită să permită autorităților să urmărească oțelul până la etapa sa fundamentală de producție și să limiteze situațiile în care măsurile comerciale ale UE ar putea fi ocolite prin procesarea sau expedierea produsului printr-o altă țară.

Uniunea Europeană introduce o nouă verificare a originii oțelului importat, construită în jurul locului în care metalul a fost efectiv produs, nu doar al țării din care marfa ajunge la frontiera europeană. Începând cu 1 octombrie, importatorul va trebui să înscrie în declarația vamală țara în care oțelul a fost topit și turnat și să dispună de documente prin care această informație poate fi verificată.

Conceptul de „melt and pour” urmărește etapa în care materiile prime sunt transformate în oțel lichid și acesta este turnat pentru prima dată. Prin identificarea acestei țări, autoritățile pot distinge între originea efectivă a metalului și statele prin care produsul a trecut ulterior pentru prelucrare, finisare, comercializare sau expediere.

Această diferență este importantă pentru un produs care poate traversa mai multe jurisdicții înainte de a ajunge pe piața europeană. Oțelul poate fi produs într-o țară, transformat într-un semifabricat sau produs finit într-o alta și exportat spre UE dintr-o a treia. Noua cerință urmărește primul dintre aceste puncte: locul în care oțelul a fost topit și turnat.

Documentul principal acceptat de autoritățile vamale va fi Mill Test Certificate, certificatul tehnic emis de producătorul oțelului. Pentru a demonstra originea în sensul noii reguli, certificatul trebuie să conțină atât țara de „melt and pour”, cât și heat number, numărul șarjei din care provine metalul importat.

Numărul șarjei oferă legătura dintre produs și ciclul concret de producție din oțelărie. În practică, acesta permite asocierea materialului importat cu documentația tehnică a producătorului și verificarea informațiilor privind compoziția și originea lotului.

Comisia a introdus însă o perioadă de tranziție pentru situațiile în care certificatul de testare nu conține încă toate aceste informații sau nu poate fi furnizat. În primul an de aplicare, autoritățile vamale vor putea accepta și alte documente care indică atât țara în care oțelul a fost topit și turnat, cât și numărul șarjei.

Lista include facturi, avize de livrare, certificate de calitate, clauze din comenzile sau contractele executate, declarații pe termen lung ale furnizorilor, documente de contabilitate a costurilor și de producție, documente vamale din țara exportatoare, corespondență comercială și descrieri ale procesului de producție.

Aceste documente pot fi folosite până la 30 septembrie 2027 fie pentru completarea unui Mill Test Certificate incomplet, fie, dacă certificatul nu poate fi prezentat, ca dovadă de sine stătătoare. Flexibilitatea urmărește să permită lanțurilor de aprovizionare să își adapteze documentația fără a opri brusc importurile.

Regimul devine mai strict după primul an. De la 1 octombrie 2027, documentele comerciale și de producție din lista alternativă nu vor mai fi suficiente singure pentru demonstrarea originii. Ele vor putea fi folosite numai împreună cu Mill Test Certificate, consolidând certificatul emis de oțelărie drept documentul central al sistemului de trasabilitate.

Comisia a stabilit forma finală a cerințelor după o consultare desfășurată între 2 iunie și 4 iulie, la care au răspuns aproape 170 de participanți. Printre aceștia s-au numărat producători de oțel, utilizatori industriali, comercianți, importatori și asociații sectoriale, care au fost întrebați ce tipuri de documente există deja în tranzacțiile comerciale și pot furniza informații suficient de fiabile fără a crea obligații administrative inutile.

Noua trasabilitate este legată de sistemul european introdus în această vară pentru a răspunde supracapacității mondiale din industria siderurgică. Regulamentul privind oțelul a intrat în vigoare în iunie 2026 și a înlocuit vechiul mecanism de salvgardare cu un sistem bazat pe contingente tarifare și o taxă ridicată pentru volumele care depășesc aceste limite.

Contingentele fără taxă însumează aproximativ 18,3 milioane de tone și acoperă 26 de categorii de produse siderurgice. Importurile care depășesc cantitățile disponibile în contingente sunt supuse unei taxe suplimentare de 50%.

Sistemul urmărește să limiteze efectele asupra pieței europene ale supracapacității mondiale de producție, care poate împinge volume suplimentare către UE atunci când alte piețe introduc restricții sau când cererea internațională este insuficientă pentru capacitatea disponibilă.

Regula privind „melt and pour” adaugă o componentă de trasabilitate acestui mecanism. Fără identificarea originii efective a oțelului, un produs realizat din metal provenit dintr-o anumită țară ar putea fi prelucrat sau expediat prin alt stat, făcând mai dificilă evaluarea fluxurilor comerciale și a eventualelor încercări de evitare a măsurilor europene.

Cerința se aplică și importurilor provenite din țările Spațiului Economic European, chiar dacă acestea sunt exceptate de la sistemul de contingente și de la taxa de 50%. Comisia separă astfel tratamentul tarifar al acestor state de obligația de a păstra informații privind originea metalului.

Pentru importator, schimbarea înseamnă că informația privind furnizorul sau țara exportatoare nu mai este suficientă pentru produsele vizate. Lanțul comercial trebuie să poată furniza date care ajung până la producătorul metalului și la șarja în care acesta a fost fabricat, ceea ce poate necesita transmiterea documentelor de-a lungul mai multor niveluri de furnizori și procesatori.

Pentru autoritățile vamale, sistemul oferă un reper comun pentru verificarea produselor care pot avea lanțuri de producție complexe. Documentele nu stabilesc singure dacă un import este supus unei taxe suplimentare, dar permit identificarea originii industriale a oțelului și pot fi folosite pentru verificarea aplicării noului cadru comercial.

Comisia spune că va continua să lucreze cu autoritățile naționale și cu industria în perioada de implementare. Prima etapă începe la 1 octombrie 2026 cu posibilitatea folosirii mai multor tipuri de dovezi, iar după un an sistemul se va baza în principal pe certificatul tehnic al oțelăriei.