ISW: Rusia folosește programele de „vacanță” pentru rusificarea copiilor din teritoriile ucrainene ocupate

Rusia folosește programele prezentate drept vacanțe pentru a integra copiii din teritoriile ucrainene ocupate în spațiul său cultural și social, afirmă Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) într-o analiză publicată la 6 noiembrie 2026. Raportul examinează inclusiv deplasarea a 120 de elevi și 12 profesori din Mariupol la Sankt Petersburg, anunțată de televiziunea locală rusă la 28 octombrie. Relatarea documentează sosirea grupului și activitățile planificate, dar nu stabilește individual condițiile deplasării sau revenirea copiilor.

Elevii au fost primiți la gara Moskovski pentru etapa de toamnă a programului „Petersburg Holidays”, organizată sub tema „Gardienii patrimoniului cultural”. Potrivit televiziunii din Sankt Petersburg, urmau vizite la Muzeul Rus și la Muzeul Etnografic, ateliere de creație, jocuri și activități sportive. La final, copiii urmau să realizeze un film de animație împreună cu specialiștii centrului. ISW descrie un program de o săptămână; anunțarea duratei nu constituie însă o confirmare a întoarcerii fiecărui participant.

Programul pentru copiii din Mariupol funcționează din vara lui 2022, la invitația guvernatorului Aleksandr Beglov, potrivit relatării ruse. Mariupol, oraș ucrainean ocupat de Rusia, are o relație de patronaj cu Sankt Petersburg, prin care administrația orașului rus sprijină activități în localitatea ocupată. ISW consideră că asemenea legături oferă autorităților un mecanism de organizare repetată a deplasărilor, nu doar cadrul unei excursii izolate.

În evaluarea institutului american, expunerea la tradiții, instituții și repere culturale ruse urmărește să creeze copiilor un sentiment de apartenență la Rusia. ISW descrie aceste programe drept instrumente de „deportare temporară” și de integrare în sfera de influență rusă. Organizatorii le prezintă ca activități de recreere și educație. Calificarea folosită de institut este o evaluare bazată pe surse deschise, nu o hotărâre judecătorească privind situația fiecărui copil din grupul sosit la 28 octombrie.

O a doua informație din raport privește amploarea programelor organizate de administrația instalată de Rusia în regiunea Donețk. Un mesaj publicat pe canalul său oficial de Telegram la 21 octombrie afirmă că aproape 6.000 de copii au participat la activități în afara teritoriului pe care aceasta îl numește „DNR”. Declarația îi este atribuită Larisei Tolstykina, vicepremieră în administrația de ocupație, și prezintă bilanțul campaniei de vară din 2026.

Mesajul menționează centre federale pentru copii, sprijinul regiunilor ruse care patronează localități ocupate și proiecte educaționale sau de recreere și sănătate. El anunță și începerea pregătirilor pentru campania din vara lui 2027. Deși ISW datează declarația la 2 noiembrie, postarea citată în nota sa de subsol este datată 21 octombrie. Cifra circula, așadar, înainte de noiembrie și nu reprezintă o statistică nouă publicată odată cu analiza.

Formularea administrației de ocupație nu oferă o listă a destinațiilor și nici o evidență individuală a copiilor. ISW interpretează programele ca deplasări către Rusia, însă postarea nu permite verificarea faptului că toți cei aproape 6.000 de participanți au ajuns în Federația Rusă, că totalul numără copii diferiți sau câți s-au întors. De asemenea, nu rezultă dacă grupul din Mariupol este inclus în acel bilanț. Cele două cifre nu pot fi adunate pentru a calcula un total al deportărilor.

ISW leagă aceste programe de schimbările din educația teritoriilor ocupate. Raportul analizează introducerea unor manuale de istorie care reflectă narațiunile statului rus și extinderea activităților militar-patriotice pentru tineri. În această interpretare, deplasările și educația fac parte dintr-o politică pe termen lung de îndepărtare a copiilor de identitatea ucraineană și de integrare în structurile socioculturale ruse.

Există, separat, constatări ale unei anchete internaționale privind deportarea și transferul forțat al copiilor ucraineni. La 12 martie 2026, Comisia internațională independentă de anchetă privind Ucraina, mandatată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, a concluzionat că autoritățile ruse au comis crime împotriva umanității prin deportarea și transferul forțat al copiilor și prin disparițiile forțate asociate.

Comisia verificase deportarea sau transferul a peste 1.200 de copii din cinci regiuni ucrainene. Potrivit bilanțului prezentat atunci, 80% dintre copiii din cazurile documentate nu fuseseră returnați. Anchetatorii au descris măsuri legislative și administrative care au facilitat plasarea pe termen lung în familii sau instituții și au îngreunat identificarea și reunificarea cu familiile. Aceste constatări privesc cazurile investigate de Comisie; proporția de 80% nu poate fi aplicată grupului de 120 de elevi sau participanților din bilanțul administrației din Donețk.

În declarația sa din 12 martie la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, Uniunea Europeană a cerut încetarea deportărilor, transferurilor forțate și adopțiilor ilegale, întoarcerea imediată și în siguranță a copiilor și oprirea îndoctrinării și militarizării lor. La 28 septembrie, Consiliul UE a sancționat încă 10 persoane și 17 entități pentru rolurile atribuite în deportare, transfer forțat și asimilare. Lista include tabere, centre sportive și organizații care desfășoară activități de reorientare culturală și educație militar-patriotică. Măsurile presupun înghețarea activelor și, pentru persoanele fizice, interdicții de călătorie în UE. Ele precedă analiza ISW din noiembrie.

Evaluarea fiecărei deplasări necesită informații despre situația familiei, consimțământul părinților sau al reprezentanților legali, condițiile și durata șederii, protecțiile aplicabile și posibilitatea efectivă de întoarcere. Prezentarea unui program ca vacanță nu înlătură obligațiile unei puteri ocupante față de copii. În cazul relatat la Sankt Petersburg și al bilanțului de aproape 6.000 de participanți, sursele publice descriu mecanismul și activitățile anunțate, dar nu oferă evidența individuală necesară pentru a stabili situația tuturor copiilor.