Judecători de la instanța supremă a UE au interese financiare în companii care pot ajunge în dosarele Curții

Peste 40% dintre judecătorii și avocații generali ai Curții de Justiție a Uniunii Europene au declarat interese financiare private, iar unele dintre aceste interese privesc companii sau sectoare care pot ajunge în dosarele Curții, arată o investigație publicată de Investigate Europe. Ancheta jurnalistică ridică întrebări despre transparența declarațiilor de interese, verificarea posibilelor conflicte și modul în care sunt alocate cauzele la cea mai puternică instanță a Uniunii Europene.

Pe scurt

1. Investigate Europe a analizat declarațiile publice de interese ale judecătorilor și avocaților generali de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

2. Peste 40% dintre membrii analizați au declarat interese financiare private.

3. Interesele declarate includ companii precum Eni, Total, AstraZeneca, Airbus, Amazon, Boeing, Novo Nordisk și instituții financiare.

4. Investigația arată că unele persoane au lucrat în dosare care priveau companii, competitori sau industrii legate de interesele lor declarate.

5. Ombudsmanul European Teresa Anjinho a anunțat că va deschide o anchetă privind refuzul Curții de a publica declarații financiare anterioare ale judecătorilor.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate obliga guverne să schimbe legi, poate confirma sau anula decizii care costă companii miliarde de euro și are ultimul cuvânt în interpretarea dreptului european. De aceea, standardele de imparțialitate ale judecătorilor și avocaților generali sunt esențiale pentru încrederea publică în hotărârile Curții.

Investigația Investigate Europe arată că 36 de membri ai Curții au declarat interese în 124 de entități, potrivit celor mai recente documente publice. Printre companiile menționate se află grupuri petroliere precum Eni, Total și Repsol, companii farmaceutice precum AstraZeneca, BioNTech, Merck și Novo Nordisk, companii aeronautice precum Airbus și Boeing, gigantul american Amazon și instituții financiare precum Erste Bank, Swedbank, Bank of Valletta sau Berkshire Hathaway.

Nu există, potrivit investigației, indicii că aceste cazuri ar reprezenta conflicte de interese reale. Problema ridicată de jurnaliști și de experții citați este aparența de conflict, adică situația în care o persoană poate părea că are un interes privat într-un domeniu asupra căruia instanța se pronunță.

Codul de conduită al Curții cere judecătorilor și avocaților generali să evite situațiile care pot da naștere unui conflict de interese sau pot fi percepute ca atare. Membrii Curții trebuie să declare interesele financiare la preluarea mandatului, să actualizeze declarațiile o dată la trei ani sau când apar schimbări și să semnaleze eventuale conflicte atunci când li se repartizează o cauză.

Investigația arată însă că sistemul se bazează în mare măsură pe autoevaluare. Alberto Alemanno, profesor de drept european la HEC Paris și College of Europe, a spus pentru Investigate Europe că „sistemul se bazează aproape în întregime pe autoevaluare”. El a adăugat că un membru identifică un posibil conflict și îl notifică pe președintele Curții, iar declarația este luată în considerare la alocarea cauzelor, fără verificare externă și fără motivare publicată.

Alemanno a spus și că „Curtea de Justiție a Uniunii Europene rămâne sub standardele de transparență așteptate astăzi de la curțile supreme înalte”. Declarația vine într-o investigație care arată lacune în declarațiile publice, lipsa accesului la versiunile anterioare ale declarațiilor și un sistem de repartizare a cauzelor care nu este supus controlului extern public.

Unul dintre exemplele analizate este cel al avocatei generale Juliane Kokott, din Germania, care a declarat dețineri în AstraZeneca, BioNTech și Merck. Investigate Europe scrie că ea a fost repartizată în 2019 într-un dosar privind compania franceză Servier și Comisia Europeană, legat de un tratament pentru hipertensiune. În 2021, ea a cumpărat acțiuni la cele trei companii farmaceutice, iar în 2022 a emis opinia juridică în dosarul Servier.

Kokott a spus pentru Investigate Europe că a respectat strict toate regulile relevante, inclusiv cele privind imparțialitatea și conflictele de interese. Ea a afirmat că opinia sa în cauza Servier nu a fost favorabilă companiei și că nu ar fi putut crește valoarea acțiunilor deținute la AstraZeneca. Ea a spus că deține cinci acțiuni AstraZeneca, cinci acțiuni Merck și șapte acțiuni BioNTech și că nu împărtășește impresia că deținerea unor acțiuni într-o industrie în care a lucrat ar ridica probleme de conflict de interese.

Un alt caz privește un judecător belgian al Tribunalului Uniunii Europene, Geert de Baere. În 2023, acesta a făcut parte dintr-un complet de cinci judecători într-un dosar care implica BNP Paribas, deși declarase un interes la BNP Paribas Fortis, subsidiara belgiană a băncii franceze. Președintele Tribunalului, Marc van der Woude, a spus că De Baere nu era acționar BNP, ci avea cont curent, cont de economii și un portofoliu de acțiuni și titluri ale unor terți administrat în numele său.

Van der Woude a spus că judecătorul fusese repartizat în dosar ca parte a unui grup de cauze privind peste 40 de bănci și că includerea sa era necesară pentru păstrarea coerenței hotărârilor. El a admis că nu examinase interesul în momentul repartizării, dar a spus că ar fi aprobat oricum includerea judecătorului.

Shari Hinds, senior policy officer la Transparency International EU, a spus pentru Investigate Europe că „imparțialitatea judiciară trebuie să rămână dincolo de orice îndoială”. Ea a adăugat că unele dintre aceste cazuri lasă întrebări deschise privind măsura în care consecințele conflictelor de interese percepute au fost analizate atunci când au fost alocate dosarele.

Investigația a găsit și probleme de actualizare a declarațiilor publice. Aproape o treime dintre declarații fuseseră încărcate cu mai mult de trei ani înainte, deși politica de transparență a Curții prevede actualizare la trei ani. După ce Investigate Europe a contactat Curtea pentru comentarii înainte de publicare, peste 35 de declarații publice, cele mai multe depășite, au fost reîncărcate pe site-ul Curții în versiuni noi. La momentul publicării, cel puțin trei declarații nu aveau încă dată, iar pentru un membru nu era publicată nicio declarație.

Curtea a refuzat să transmită jurnaliștilor versiunile anterioare ale declarațiilor de interese, deși acestea fuseseră documente publice. Ombudsmanul European Teresa Anjinho a spus Investigate Europe că va deschide o anchetă privind decizia Curții de a nu publica declarațiile istorice și că va discuta problema cu Curtea până la mijlocul lunii septembrie.

Un purtător de cuvânt al Curții a spus pentru Investigate Europe că „judecătorii și avocații generali ai Curții de Justiție sunt cetățeni care au vieți private și, prin urmare, decid singuri cum doresc să își administreze bunurile”. Întrebat despre varietatea de dețineri financiare, purtătorul de cuvânt a spus că nu este nimic greșit în deținerea de acțiuni sau interese, atâta timp cât acestea nu afectează buna administrare a justiției. Potrivit Curții, recuzarea nu a fost necesară până acum.

Silje Hermansen, profesoară la University of Copenhagen specializată în politică judiciară, a spus că deținerea de acțiuni de către judecători creează un risc inutil pentru integritatea percepută a Curții. „Curtea ar trebui să ia în considerare o reformă prin care judecătorii să își vândă acțiunile înainte de preluarea funcției. Nu veți găsi pe nimeni în instituțiile UE care să fie plătit mai mult decât acești oameni”, a spus Hermansen.

Investigația abordează și legăturile unor judecători cu statele care i-au nominalizat. Judecătorii CJUE sunt numiți de statele membre pentru mandate de șase ani, care pot fi reînnoite. Mai mulți judecători au avut anterior funcții politice naționale, ceea ce poate ridica probleme de aparență în dosare legate de statul lor de origine.

Un caz prezentat este cel al lui François Biltgen, din Luxemburg, fost ministru timp de 14 ani și apropiat al fostului premier Jean-Claude Juncker. În 2023, el a făcut parte din completul de cinci judecători într-un dosar important privind factura fiscală a Amazon în Luxemburg. Comisia Europeană cerea Luxemburgului să recupereze 250 de milioane de euro de la Amazon, susținând că deciziile administrației fiscale luxemburgheze au oferit companiei un avantaj competitiv. Tribunalul a dat câștig de cauză Amazon și Luxemburgului.

Biltgen a spus pentru Investigate Europe că participarea sa nu a reprezentat conflict de interese și că noțiunea de conflict nu trebuie extinsă nejustificat. El a spus că decizia contestată fusese luată de administrația fiscală luxemburgheză, nu de guvern, și că, de când a devenit judecător CJUE, nu are contacte oficiale cu Partidul Creștin-Social. El a adăugat că nu a fost niciodată supus presiunilor politice.

Investigate Europe a analizat și rolul judecătorului raportor, cel care pregătește proiectul de hotărâre pentru deliberarea colegilor. Potrivit analizei unei baze de date IUROPA citate în investigație, judecători au fost raportori de aproximativ 30 de ori în cauze care implicau direct țara lor de origine între 2018 și 2024.

Carles Aulés-Blancher, cercetător la Yale University, a spus că judecătorii CJUE au „o datorie de loialitate față de statul care i-a numit” și că aceleași state au puterea de a le reînnoi mandatele. Pentru el, mandatele reînnoibile de șase ani sunt „o sabie a lui Damocles” deasupra judecătorilor și ar trebui înlocuite cu mandate mai lungi, nereînnoibile.

Președintele Curții, Koen Lenaerts, declara într-un interviu din 2020, citat de Investigate Europe, că un judecător nu trebuie să aibă „cel mai mic interes personal” într-un dosar. El spunea că distanța egală față de părți este și o chestiune de percepție, astfel încât niciuna dintre părți să nu aibă o îndoială rezonabilă privind imparțialitatea judecătorului.

Investigația a produs efecte înainte de publicare. Ombudsmanul European a anunțat o anchetă privind accesul la declarațiile istorice, peste 35 de declarații publice au fost reîncărcate pe site-ul Curții după solicitările de comentarii ale jurnaliștilor, iar președintele Tribunalului a spus că rezultatele vor fi examinate de un comitet intern.

Pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene, problema este încrederea în imparțialitatea unei instituții cu puteri excepționale în viața juridică și economică a Europei. Pentru companii, state și cetățeni, hotărârile Curții pot schimba reguli, pot confirma amenzi, pot modifica obligații fiscale și pot afecta piețe întregi. Investigația Investigate Europe arată că transparența intereselor financiare, alocarea cauzelor și standardele de aparență a imparțialității devin subiecte centrale pentru legitimitatea instanței.

Investigația „Top EU judges financial holdings raise troubling questions” a fost publicată la 30 iunie 2026 de Investigate Europe și este semnată de Pascal Hansens, Ella Joyner și Leïla Miñano. Investigația a fost realizată de colectivul transfrontalier Investigate Europe și publicată împreună cu parteneri media precum EUobserver, Follow the Money, Le Monde, Público, Publico.es, Le Soir și taz.