Laboratoarele și instalațiile de testare europene sunt invitate să simplifice accesul companiilor la servicii avansate

Companiile europene ar trebui să poată identifica mai ușor laboratoarele, instalațiile-pilot și echipamentele științifice de care au nevoie, să primească informații clare despre costuri și disponibilitate și să încheie mai rapid contractele necesare testării unor produse noi. Comisia Europeană a publicat o cartă voluntară cu șase principii pe care infrastructurile de cercetare și tehnologie sunt invitate să le aplice în relația cu utilizatorii industriali.

Infrastructurile de cercetare și tehnologie oferă echipamente și competențe pe care multe companii nu le pot construi sau finanța individual. Acestea pot include laboratoare pentru analiza materialelor, camere curate pentru microelectronică, instalații-pilot pentru producție, bancuri de testare, supercalculatoare, facilități pentru biotehnologie și instrumente științifice de mari dimensiuni.

O companie poate folosi asemenea servicii pentru a verifica dacă un prototip funcționează, dacă un material rezistă în condițiile prevăzute, dacă un proces poate fi extins de la laborator la producția industrială sau dacă rezultatele îndeplinesc cerințele necesare introducerii produsului pe piață.

Accesul poate reduce perioada dintre dezvoltarea unei idei și comercializarea sa. În loc să investească într-un echipament utilizat numai pentru o etapă a proiectului, compania poate cumpăra un serviciu, închiria timp de utilizare sau desfășura testele împreună cu specialiștii infrastructurii.

Comisia arată însă că serviciile disponibile nu sunt întotdeauna ușor de identificat. Informațiile pot fi dispersate între instituții, prezentate prin clasificări diferite sau limitate la descrieri tehnice care nu explică suficient ce poate obține o companie și în ce condiții.

Problema afectează în special startup-urile și scaleup-urile. Acestea au de regulă mai puține resurse administrative, nu cunosc toate facilitățile disponibile în alte regiuni și pot întâmpina dificultăți în evaluarea costurilor, termenelor și condițiilor juridice ale unei colaborări.

Costul rămâne unul dintre principalele obstacole, dar Carta nu instituie finanțări noi și nu obligă infrastructurile să ofere servicii gratuite sau la un anumit tarif. Documentul urmărește organizarea mai clară și mai previzibilă a accesului, în timp ce prețul și eventuala susținere publică rămân dependente de fiecare infrastructură, program și autoritate competentă.

Primul principiu cere creșterea vizibilității și disponibilității serviciilor. Infrastructurile sunt invitate să adopte o abordare activă în informarea companiilor, să își adapteze ofertele la cererea utilizatorilor și la evoluția tehnologiilor și să descrie serviciile într-un mod cât mai armonizat.

Informațiile ar trebui să poată fi căutate ușor și să permită unei firme să înțeleagă ce echipamente, competențe și capacități sunt disponibile. O companie care caută testarea unui material sau fabricarea unei serii-pilot ar trebui să poată identifica furnizorul potrivit fără să contacteze separat numeroase instituții pentru informații de bază.

Al doilea principiu privește transparența și calitatea serviciilor. Infrastructurile ar trebui să publice informații corecte, complete și actualizate despre domeniul serviciului, performanțele care pot fi obținute, disponibilitate și condițiile în care sunt realizate testele.

Serviciile ar trebui furnizate potrivit specificațiilor, termenelor și standardelor de calitate comunicate utilizatorului. Acest lucru permite companiei să își planifice dezvoltarea produsului și să compare ofertele mai multor furnizori, fără ca rezultatele promise să fie definite diferit după începerea colaborării.

Al treilea principiu cere simplificarea contractelor și acordurilor. Accesul la o instalație avansată poate presupune negocieri despre utilizarea echipamentului, accesul personalului, datele produse, răspunderea pentru eventuale daune și rezultatele obținute.

Comisia recomandă proceduri transparente și rapide, cu responsabilități și așteptări formulate clar. Contractele ar trebui să includă, atunci când este necesar, clauze privind proprietatea intelectuală, confidențialitatea, protecția datelor, răspunderea și mecanismele de soluționare a disputelor.

Carta nu introduce un contract european unic și nici nu elimină necesitatea negocierii. Un proiect simplu de testare și o colaborare prin care infrastructura contribuie la dezvoltarea unei tehnologii noi pot necesita condiții juridice diferite.

Al patrulea principiu privește administrarea sigură a proprietății intelectuale. Înaintea începerii colaborării trebuie clarificat cine deține tehnologia, datele și cunoștințele aduse de fiecare parte și cui îi aparțin rezultatele create în comun.

O companie poate furniza infrastructurii informații despre un prototip, o formulă, un algoritm sau un proces de fabricație care nu este încă public. Accesul necontrolat la aceste informații poate afecta avantajul comercial al firmei sau posibilitatea obținerii ulterioare a protecției juridice.

Infrastructurile sunt invitate să folosească acorduri de confidențialitate, protocoale sigure pentru gestionarea datelor și drepturi limitate de acces la informațiile sensibile. Aceste măsuri trebuie să protejeze secretele comerciale și să prevină disputele privind proprietatea intelectuală existentă înaintea proiectului sau creată în timpul acestuia.

Al cincilea principiu cere sprijin adaptat pentru companii. Infrastructurile ar trebui să reducă obstacolele administrative și tehnice și să țină cont de calendarele industriale, care pot fi mai scurte decât ritmul obișnuit al proiectelor academice.

Sprijinul poate include ajutor pentru alegerea serviciului potrivit, definirea testului, pregătirea probelor, interpretarea rezultatelor și identificarea etapelor următoare. Carta nu stabilește însă un pachet obligatoriu identic pentru fiecare companie sau infrastructură.

Accesul trebuie oferit în condiții deschise, transparente și nediscriminatorii. Această cerință nu înseamnă că orice solicitare trebuie acceptată, deoarece capacitatea poate fi limitată, anumite proiecte pot ridica probleme de securitate sau infrastructura poate să nu dispună de competența necesară.

Al șaselea principiu urmărește cooperarea între infrastructuri și accesul la date. Unele tehnologii necesită mai multe servicii, care pot fi disponibile în orașe, regiuni sau țări diferite. O companie poate avea nevoie, de exemplu, de producerea unui prototip într-o instalație, testarea sa într-un laborator și analiza datelor într-o altă infrastructură.

Furnizorii sunt invitați să își alinieze procesele și să îmbunătățească interoperabilitatea platformelor, astfel încât accesul transnațional, multisite, multidisciplinar și între sectoare să devină mai ușor.

Datele rezultate din activități ar trebui gestionate, atunci când este posibil, potrivit principiilor FAIR: să poată fi găsite, accesate, combinate cu alte sisteme și reutilizate. Aplicarea acestor principii trebuie să respecte confidențialitatea, protecția datelor, proprietatea intelectuală, securitatea cibernetică și cerințele de securitate a cercetării.

Carta permite restricționarea accesului în situațiile în care securitatea cercetării o impune, inclusiv pentru anumite entități din țări terțe. Accesul mai simplu pentru industrie nu elimină verificările legate de tehnologii sensibile, transferul de cunoștințe sau protejarea intereselor economice și de securitate ale UE.

Comisarul european pentru startup-uri, cercetare și inovare, Ekaterina Zaharieva, a declarat: „Companiile inovatoare din Europa au nevoie de infrastructuri de ultimă generație pentru a dezvolta și testa idei și pentru a-și aduce mai repede inovațiile pe piață. Aceste noi orientări, prezentate sub forma unei carte, urmăresc să consolideze infrastructurile europene de cercetare și tehnologie prin crearea unor condiții mai bune de acces și a unor servicii adaptate companiilor.”

Aderarea la Cartă este voluntară. Infrastructurile care o susțin se angajează să promoveze și să aplice principiile, dar documentul nu creează direct drepturi executorii pentru companii și nici sancțiuni pentru organizațiile care nu aderă.

Comisia va menține și publica o listă a infrastructurilor care susțin Carta. Lista poate ajuta companiile să identifice furnizorii care declară că folosesc principiile comune, fără să reprezinte o certificare automată a calității fiecărui serviciu sau o garanție că o solicitare va fi acceptată.

Comisia a lansat și o campanie de informare cu seminare online, evenimente și un registru deschis pentru exemple de bune practici. Organizațiile pot prezenta proceduri și soluții pe care le-au folosit pentru simplificarea accesului industrial.

Carta face parte din strategia UE pentru startup-uri și scaleup-uri, care urmărește să reducă obstacolele întâmpinate de companiile tehnologice atunci când încep și își extind activitatea în Europa. Ea completează strategia europeană privind infrastructurile de cercetare și tehnologie.

Documentul este distinct de Carta europeană pentru accesul la infrastructurile de cercetare, revizuită în 2024. Noua Cartă este orientată explicit către utilizatorii industriali și dificultățile specifice ale companiilor care vor să transforme cercetarea în produse și servicii comerciale.

Principiile au fost pregătite în urma unei consultări publice și a analizelor care au identificat costurile, lipsa informațiilor și complexitatea accesului transfrontalier drept obstacole importante. În proiectele internaționale pot apărea și diferențe lingvistice, juridice și de reglementare.

Succesul inițiativei va depinde de numărul infrastructurilor care aderă și de modul în care principiile sunt aplicate în procedurile zilnice. Carta nu stabilește termene obligatorii, tarife comune, finanțări dedicate sau un mecanism centralizat prin care companiile primesc automat acces la toate facilitățile europene.

Comisia poate revizui Carta atunci când consideră necesar, pentru a o adapta nevoilor industriei. Următoarea etapă este aderarea voluntară a infrastructurilor și publicarea listei organizațiilor care își asumă principiile.