Regiunile UE de la frontierele cu Rusia, Belarus și Ucraina ar putea primi acces extins la ajutoare pentru investiții

Regiunile estice ale Uniunii Europene aflate la frontierele cu Rusia, Belarus și Ucraina ar putea beneficia de un tratament adaptat în viitoarele reguli privind ajutoarele regionale, care se vor aplica între 2028 și 2034. Comisia Europeană propune actualizarea criteriilor folosite pentru identificarea zonelor în care statele membre pot sprijini investițiile companiilor, ținând seama de cele mai recente date socioeconomice și de dificultățile specifice provocate de poziția geografică a acestor regiuni.

Ajutoarele regionale permit statelor membre să sprijine investițiile și crearea de locuri de muncă în zone în care nivelul de dezvoltare este mai redus sau care se confruntă cu dificultăți economice specifice. Finanțarea poate reduce o parte din costurile suportate de companii pentru construirea sau extinderea unor capacități de producție, achiziționarea de echipamente și alte investiții eligibile.

Statele membre nu pot acorda același nivel de sprijin în orice regiune. Zonele eligibile și intensitatea maximă a ajutorului sunt stabilite prin hărți naționale aprobate de Comisia Europeană, pe baza criteriilor prevăzute în orientările europene privind ajutoarele regionale.

Actualele hărți se aplică de la 1 ianuarie 2022 până la 31 decembrie 2027. Pentru ca ajutoarele regionale să poată continua după această dată, statele membre trebuie să pregătească noi hărți, iar Comisia trebuie să le aprobe înainte ca acestea să fie utilizate.

Propunerea publicată de Comisie actualizează cadrul folosit pentru delimitarea zonelor în perioada 2028–2034. Evaluarea va porni de la cele mai recente date privind dezvoltarea socioeconomică a regiunilor, ceea ce poate modifica lista zonelor eligibile față de perioada actuală.

O regiune care s-a apropiat de media europeană poate primi un nivel mai redus al ajutorului sau poate ieși din categoria zonelor sprijinite. O regiune în care situația economică s-a deteriorat poate deveni eligibilă ori poate primi acces la o intensitate mai mare, în funcție de criteriile care vor fi incluse în forma finală a orientărilor.

Comisia propune să țină seama și de provocările cu care se confruntă regiunile estice ale UE aflate la frontierele cu Rusia, Belarus și Ucraina. Aceste dificultăți au fost identificate separat într-o comunicare europeană privind regiunile estice.

Documentul de prezentare nu precizează care regiuni vor fi incluse, ce indicatori suplimentari vor fi aplicați sau cu câte puncte procentuale ar putea crește intensitatea maximă a ajutorului. Aceste elemente vor depinde de textul final al orientărilor și de hărțile pregătite ulterior de fiecare stat membru.

Poziția la frontiera estică nu produce automat eligibilitate. Comisia va trebui să aplice criteriile adoptate, iar statele membre vor trebui să demonstreze că zonele propuse îndeplinesc condițiile necesare pentru includerea pe hărțile lor regionale.

Hărțile nu alocă direct bani din bugetul UE și nu creează un drept individual la finanțare. Ele stabilesc cadrul geografic și nivelul maxim în interiorul căruia autoritățile naționale sau regionale pot construi programe de sprijin finanțate din resurse publice.

Un stat membru poate decide să nu finanțeze toate zonele incluse pe hartă sau să stabilească rate de sprijin mai mici decât plafonul permis. Acordarea efectivă depinde de existența unei scheme, de bugetul disponibil, de tipul investiției și de îndeplinirea condițiilor aplicabile de către companie.

Intensitatea ajutorului reprezintă proporția din costurile eligibile ale investiției care poate fi acoperită prin sprijin public. Nivelul variază în funcție de situația regiunii și poate fi majorat în anumite condiții pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Orientările urmăresc să permită dezvoltarea regiunilor dezavantajate fără ca statele membre cu bugete mai mari să atragă investiții prin subvenții disproporționate. Plafoanele comune limitează concurența dintre autoritățile naționale pentru același proiect și încearcă să păstreze condiții comparabile pe piața unică.

Ajutorul regional poate influența alegerea locului în care o companie construiește o fabrică sau extinde o activitate. Pentru a fi permis, sprijinul trebuie să contribuie la dezvoltarea zonei și să nu producă o denaturare excesivă a concurenței, inclusiv prin mutarea artificială a activității dintr-o altă regiune.

Orientările stabilesc și tipurile de investiții, companii și costuri care pot beneficia de sprijin. Comunicatul privind consultarea nu prezintă modificări detaliate ale acestor condiții, concentrându-se asupra actualizării datelor teritoriale și a identificării zonelor eligibile.

Comisia solicită observații în special autorităților naționale și regionale care acordă ajutoare, dar consultarea este deschisă tuturor părților interesate. Răspunsurile pot viza criteriile propuse, efectele acestora asupra regiunilor și modul în care regulile ar urma să fie aplicate.

Proiectul va fi discutat separat într-o reuniune între Comisie și reprezentanții statelor membre. Consultarea nu reprezintă adoptarea orientărilor, iar textul poate fi modificat în urma contribuțiilor primite și a discuțiilor cu guvernele.

Vicepreședinta executivă a Comisiei Europene pentru tranziție curată, justă și competitivă, Teresa Ribera, a declarat că revizuirea urmărește direcționarea sprijinului către regiunile cu cele mai mari nevoi, menținând în același timp condiții echitabile de concurență.

„Our proposed amendment of the State aid rules for regional aid ensures that support is directed to the regions where it is most needed while ensuring a level playing field in the Single Market,” a declarat Ribera.

Comisia intenționează să adopte orientările revizuite până la sfârșitul anului 2026. Calendarul ar oferi statelor membre anul 2027 pentru pregătirea și notificarea noilor hărți, astfel încât acestea să poată fi aplicate de la 1 ianuarie 2028.

Ajutoarele regionale sunt una dintre excepțiile prin care finanțarea publică acordată selectiv companiilor poate fi considerată compatibilă cu piața internă. Ele urmăresc dezvoltarea zonelor cu nivel de trai scăzut, șomaj ridicat sau alte dezavantaje structurale și teritoriale.

Regiunile eligibile sunt împărțite în categorii juridice diferite, în funcție de gravitatea problemelor economice și de baza din tratatele UE utilizată pentru autorizarea sprijinului. Categoria în care este încadrată o zonă influențează plafonul ajutorului care poate fi acordat.

Actualizarea orientărilor nu aprobă o schemă concretă și nu confirmă că o anumită regiune va primi sprijin după 2027. Acest lucru va deveni clar după adoptarea regulilor și aprobarea noilor hărți regionale prezentate de statele membre.