McGrath susține condiționarea fondurilor UE din 2028–2034 de respectarea statului de drept și de realizarea reformelor

Michael McGrath susține păstrarea în viitorul buget al UE a unor condiții care să facă accesul la bani dependent de respectarea statului de drept și de realizarea reformelor asumate de state. Comisarul pentru democrație, justiție, statul de drept și protecția consumatorilor a apărat cele două componente ale propunerii Comisiei pentru perioada 2028–2034, aflate în negociere, invocând experiența planurilor de redresare ca argument pentru folosirea finanțării europene în sprijinul reformelor.

Poziția a fost prezentată la 15 septembrie, în schimbul de opinii cu grupul de monitorizare a democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale din cadrul Comisiei LIBE a Parlamentului European. Întrebat cât de ferm va apăra aceste condiții în negocierile bugetare, McGrath a spus că va susține menținerea propunerii. El a distins între respectarea orizontală a statului de drept și a Cartei drepturilor fundamentale și asocierea unor reforme cu investițiile din planurile de parteneriat naționale și regionale.

Planurile ar reuni fonduri gestionate de state și regiuni într-o strategie comună, cu politica de coeziune și agricultura în centru. Comisia propune ca autoritățile naționale, regionale și locale, împreună cu alți parteneri, să participe la pregătirea și punerea lor în aplicare. Respectarea drepturilor fundamentale și a statului de drept ar constitui atât o condiție pentru investiții, cât și un obiectiv al reformelor finanțate.

Componenta reformelor ar funcționa prin jaloane și ținte stabilite în planuri. Măsurile de reformă și de investiții ar avea etape de îndeplinit pentru obținerea plăților, iar decizia de finanțare ar preciza suma aferentă fiecărei etape. Consiliul ar aproba planul la propunerea Comisiei. Analiza Serviciului de Cercetare al Parlamentului European descrie un model inspirat din condițiile de plată ale planurilor de redresare.

Condițiile orizontale ar trebui respectate pe întreaga durată a implementării. Dacă ar constata neîndeplinirea lor, Comisia ar notifica statul, care ar avea două luni pentru observații și măsuri de remediere. Decizia ar identifica măsurile afectate, ținând cont de impactul financiar și de caracteristicile încălcării. Plățile aferente ar rămâne blocate până la îndeplinirea condiției.

Autoritatea care ar decide diferă între cele două proceduri. Pentru Carta drepturilor fundamentale ar decide Comisia; pentru condiția privind statul de drept, Consiliul, la propunerea Comisiei. Diferența este evidențiată de Curtea de Conturi Europeană.

Articolul 67 ar permite separat suspendarea plăților pentru jaloane sau ținte neîndeplinite ori progrese anulate. Statul ar putea prezenta observații înaintea suspendării.

Regulamentul actual de condiționalitate bugetară ar continua să se aplice întregului buget al UE. El cere o legătură suficient de directă între încălcarea statului de drept și afectarea sau riscul grav pentru buget. Comisia propune măsurile, iar Consiliul decide; instrumentul poate fi folosit când alte proceduri nu ar proteja mai eficient fondurile. Noile garanții din planuri ar completa acest regulament.

McGrath consideră că modelul redresării a funcționat bine în ansamblu și a favorizat reforme așteptate de mult. Evaluarea sa nu înlătură însă întrebările despre verificarea viitoarelor plăți. Curtea de Conturi observă că propunerea se bazează pe declarațiile statelor privind îndeplinirea jaloanelor, fără transmiterea probelor justificative și fără evaluarea lor de către Comisie înaintea plății, spre deosebire de mecanismul de redresare. Auditorii cer verificarea pe baza unor dovezi suficiente înainte de eliberarea banilor.

Regulile rămân deschise negocierii. Dosarul legislativ al fondului care ar susține planurile se află în așteptarea deciziei comisiilor parlamentare, potrivit Observatorului Legislativ al Parlamentului. Declarația lui McGrath exprimă ce vrea Comisia să păstreze în acordul final; nu introduce condiții noi pentru plățile curente și nu stabilește forma în care Parlamentul și Consiliul vor adopta regulamentul.