Miniștrii UE convin să integreze mai mult statele candidate în cooperarea europeană de apărare

Miniștrii de externe ai Uniunii Europene au convenit aprofundarea cooperării de securitate și apărare cu statele candidate, legând această apropiere de progresul fiecărei țări și de gradul de aliniere la UE. Decizia politică luată la Consiliul Afaceri Externe din 12 octombrie urmărește integrarea mai strânsă a candidaților în cadre europene de apărare, extinderea producției comune și folosirea mai eficientă a parteneriatelor de securitate și apărare existente.

Consiliul a tratat pentru prima dată explicit securitatea unei Uniuni extinse ca subiect central al reuniunii. Miniștrii au discutat atât contribuția pe care statele candidate o pot aduce securității europene, cât și modul în care procesul de aderare poate fi folosit pentru a întări stabilitatea regională, relațiile de bună vecinătate și cooperarea în politica externă și de apărare.

Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, a arătat după reuniune că apropierea va presupune integrarea statelor candidate în anumite cadre europene de apărare, creșterea producției comune și folosirea mai intensă a Parteneriatelor de securitate și apărare. Aceste parteneriate sunt instrumente politice flexibile și neobligatorii juridic, adaptate relației cu fiecare țară și pot acoperi domenii precum gestionarea crizelor, securitatea cibernetică, amenințările hibride, protejarea infrastructurii critice sau cooperarea maritimă.

Unele state candidate au deja asemenea parteneriate cu Uniunea. Republica Moldova a semnat Parteneriatul de securitate și apărare cu UE în 2024, iar Albania și Macedonia de Nord au acorduri similare. Cooperarea poate continua, prin urmare, înainte ca procesul de aderare să fie finalizat, iar decizia politică din octombrie urmărește să lege mai sistematic acest tip de integrare de parcursul fiecărui candidat.

Republica Moldova oferă un exemplu al modului în care diferite instrumente pot funcționa în paralel. Cooperarea sa cu UE include Parteneriatul de securitate și apărare, misiunea civilă EUPM Moldova și sprijin pentru modernizarea forțelor armate prin Instrumentul european pentru pace. Aceste mecanisme au obiective diferite: unele privesc reziliența și amenințările hibride, altele dezvoltarea capacităților militare, iar parteneriatul politic stabilește domeniile de cooperare pe termen mai larg.

Integrarea mai profundă în cooperarea europeană de apărare nu echivalează însă cu aderarea la Uniunea Europeană. Statele candidate nu dobândesc prin acordul miniștrilor aceleași drepturi instituționale ca statele membre și nici nu intră automat în toate programele sau proiectele europene de apărare. Accesul poate depinde de regulile fiecărui instrument, de acorduri distincte și de decizii adoptate ulterior.

Nici garanțiile de apărare reciprocă nu se extind automat asupra unui stat candidat. Articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană privește statele membre. Cooperarea înainte de aderare poate crește interoperabilitatea, pregătirea și capacitatea industrială, dar nu transformă relația cu UE într-o obligație automată de apărare comparabilă cu cea care rezultă din apartenența la Uniune.

Criteriul alinierii este important în această arhitectură. Consiliul leagă aprofundarea cooperării de progresul făcut de fiecare candidat și de apropierea sa de politica externă și de securitate a UE. Aceasta înseamnă că participarea nu este tratată ca un beneficiu identic acordat tuturor țărilor candidate indiferent de pozițiile lor politice sau de stadiul reformelor.

Pentru Ucraina, cooperarea are o dimensiune diferită, determinată de războiul în desfășurare și de integrarea crescândă a industriei ucrainene în proiectele europene. Experiența militară și capacitatea industrială ucraineană sunt privite la nivel european și ca resurse care pot contribui la viitoarea arhitectură de securitate a continentului. Acordul miniștrilor nu stabilește însă prin el însuși accesul Ucrainei la fiecare program sau mecanism de finanțare.

Balcanii de Vest reprezintă un alt nivel al cooperării existente. În mai, miniștrii UE dăduseră deja sprijin politic pentru aprofundarea legăturilor de securitate și apărare cu partenerii din regiune, inclusiv prin combaterea amenințărilor hibride, Instrumentul european pentru pace și noi parteneriate bilaterale. Decizia din octombrie plasează această abordare într-un cadru mai larg, aplicabil statelor candidate în funcție de progres și aliniere.

Pentru Uniune, problema nu este numai cum sunt pregătite țările candidate pentru aderare, ci și ce efect va avea extinderea asupra securității UE. Miniștrii au discutat această dimensiune înaintea dezbaterii strategice a liderilor europeni asupra extinderii. În această logică, integrarea graduală în anumite domenii de apărare poate începe înainte de dobândirea statutului de stat membru, dar rămâne condiționată de decizii politice și juridice separate.

Acordul din 12 octombrie este, în această etapă, o orientare politică. Consiliul nu a adoptat un nou mecanism unic prin care toate statele candidate intră automat în sistemul european de apărare și nici nu a anunțat un pachet financiar comun destinat tuturor. Următoarea etapă este transformarea principiului convenit de miniștri în forme concrete de participare, proiecte industriale, parteneriate și instrumente de sprijin adaptate fiecărei țări.