O analiză BIS arată că stocurile nu elimină dependența de procesarea pământurilor rare

Stocurile de pământuri rare pot amortiza o întrerupere a aprovizionării, dar nu înlătură dependența de capacitățile de procesare concentrate în China, arată o analiză publicată luni, 26 octombrie 2026, de Banca Reglementelor Internaționale (BIS). Autorii disting această vulnerabilitate de blocajele temporare, precum cele provocate de inundațiile din Thailanda în 2011, când producătorii de hard diskuri au putut reporni fabricile prin mutarea unor activități, folosirea rezervelor și păstrarea personalului.

Ryan Niladri Banerjee, Michael Chui și Leonardo Gambacorta compară două cazuri pentru a explica de ce aceeași soluție nu funcționează în orice criză industrială. Contează cât de ușor poate fi înlocuit un furnizor sau un material, cât durează întreruperea, ce stocuri există și dacă firmele pot muta producția ori modifica produsele. Analiza este semnată de cercetători, ale căror opinii nu reprezintă neapărat poziția oficială a BIS sau a băncilor centrale membre.

În cazul pământurilor rare, problema principală este concentrarea industrială, nu lipsa fizică a resurselor. Cele 17 elemente sunt relativ răspândite în scoarța terestră, dar zăcămintele rentabile și separarea lor necesită tehnologii și investiții specializate. Unele sunt esențiale pentru magneții din motoarele vehiculelor electrice și turbinele eoliene. Pământurile rare și alte minerale critice, între care galiul, germaniul și antimoniul, intră și în lanțurile de producție pentru electronică, echipamente medicale, comunicații și apărare.

Studiul arată că poziția Chinei se întinde de la extracție până la produsul industrial. Pentru magneții de neodim-fier-bor, comparația citată dintr-o evaluare a Departamentului Energiei al SUA din 2022 indică aproximativ 58% la extracție și în jur de 90% la etapele ulterioare de separare, rafinare a metalelor și fabricare a magneților. Identificarea unor zăcăminte în alte țări nu elimină această dependență dacă minereurile continuă să fie trimise în China pentru prelucrare.

Autorii explică avantajul chinez prin politici industriale, costuri mai mici, transferuri tehnologice, consolidarea companiilor și investiții în cercetare. În perioada dezvoltării sectorului, reglementările de mediu mai puțin stricte au redus costurile și au favorizat mutarea unor operațiuni de procesare în China. Potrivit datelor despre brevete citate în studiu, entitățile chineze au depus 77% dintre cererile mondiale din domeniul pământurilor rare în 2014–2018 și 84% în 2019–2022. Procentele măsoară activitatea de brevetare, nu cota de piață a fiecărui produs.

Galiul ilustrează o dependență industrială conexă, deși nu face parte din pământurile rare. Este obținut în principal ca produs secundar al prelucrării bauxitei pentru aluminiu. Conform datelor pentru 2025 citate de BIS, China asigura aproximativ 99% din producția primară mondială de galiu de puritate redusă. Extinderea extracției în alte țări nu creează automat instalațiile și competențele necesare pentru recuperarea acestui metal.

Japonia oferă exemplul unei diversificări cu rezultate și costuri. După restricțiile de facto asupra exporturilor chinezești din 2010, autoritățile japoneze au susținut furnizori alternativi, reciclarea și tehnologii care folosesc mai puține pământuri rare. Ponderea Chinei în valoarea importurilor japoneze a coborât de la circa 80% până spre 40% la mijlocul anilor 2010. Este un indicator valoric pentru categoria comercială analizată, nu o măsură a tuturor materialelor din întreaga economie japoneză.

Importurile din afara Chinei au fost în general mai scumpe pentru Japonia, SUA și UE. În plus, rezultatele diferă între produse: în datele prezentate de studiu, Japonia încă își procură din China practic tot oxidul de lantan importat, folosit în sticla optică de înaltă performanță. Perturbarea producției din alte țări în timpul pandemiei a mărit din nou dependența japoneză de furnizorii chinezi. Un furnizor alternativ poate, așadar, să reducă un risc fără să fie imun la alte șocuri.

Stocurile pot câștiga timp atunci când există un interval între anunțarea unei restricții și aplicarea ei. După anunțul chinez din octombrie 2025 privind licențierea unor pământuri rare și diamante artificiale, valoarea lunară a exporturilor de diamante artificiale a urcat până la aproape patru ori nivelul obișnuit, potrivit graficelor BIS. Cumpărătorii și-au devansat achizițiile, iar exporturile au revenit spre nivelurile precedente după amânarea aplicării măsurilor. Comparația este exprimată în dolari, nu în cantități fizice.

Anexa urmărește și posibila redirecționare a comerțului prin țările din Asia de Sud-Est. Creșterea exporturilor chinezești de compuși ai ytriului către regiune, împreună cu datele americane de import, este compatibilă cu ipoteza unor transporturi ajunse ulterior în SUA. Nu dovedește însă încălcarea legii de către un comerciant anume. Autorii precizează și că unele coduri vamale folosite în agregare pot include alți compuși ai pământurilor rare.

Aceste soluții au limite: rezervele se epuizează, iar autoritățile pot restrânge rutele folosite pentru ocolirea controalelor. Anexa asociază o campanie chineză împotriva contrabandei și transbordării, începută în mai 2025, cu oprirea aproape completă a exporturilor de galiu brut din seria analizată. În aceeași perioadă, prețurile din afara Chinei s-au desprins puternic de cotațiile din Shanghai. Este un exemplu istoric din studiu, nu un bilanț al tuturor restricțiilor comerciale în vigoare astăzi.

Importanța strategică pentru o industrie nu este identică cu efectul asupra întregii economii. BIS citează un model al Serviciului Geologic al SUA din 2024, în care restrângerea completă, timp de un an, a exporturilor nete chinezești de galiu ar reduce PIB-ul american cu aproximativ 3,1 miliarde de dolari, circa 0,01% din PIB. Aproape jumătate din scădere ar proveni din industria semiconductorilor și a dispozitivelor conexe. În scenariile cu ipoteze diferite, pierderea estimată se situează între 1,7 și 8,2 miliarde de dolari; aceste valori nu sunt un interval statistic de încredere. Calculul privește economia americană și nu poate fi transferat direct la UE.

Inundațiile din Thailanda au creat un alt tip de blocaj. În 2011, țara concentra aproximativ 40% din producția mondială de hard diskuri, dispozitive pentru stocarea datelor. În ultimul trimestru al anului, producția locală a scăzut cu 55% față de aceeași perioadă din 2010. Fabricile erau temporar indisponibile, dar infrastructura industrială putea fi refăcută, fără construirea de la zero a unei industrii concurente.

Unitățile thailandeze ale Western Digital furnizau aproximativ un sfert din hard diskurile produse la nivel mondial. Livrările companiei au coborât de la 52,2 milioane de unități în trimestrul al patrulea din 2010 la 28,5 milioane un an mai târziu, însă producția a fost reluată în 46 de zile. Compania a mutat unele capacități în Malaysia, a folosit stocuri transferate în locuri sigure și a încurajat furnizorii să aibă unități în mai multe locații. A păstrat circa 38.000 de angajați, plătiți cu 75% din salariul obișnuit în timpul întreruperii, astfel încât personalul experimentat să fie disponibil la redeschidere.

Pentru autori, diferența dintre cele două cazuri arată de ce reziliența nu înseamnă readucerea automată a fiecărei activități în țară sau eliminarea oricărei concentrări industriale. Specializarea și economiile de scară reduc costurile. Investițiile în capacități și tehnologii alternative pot fi justificate pentru dependențele persistente, în timp ce pregătirea, stocurile și flexibilitatea pot fi mai eficiente pentru opririle temporare. Studiul nu stabilește un nivel optim al stocurilor sau un buget pentru diversificarea europeană.

Pentru UE, tema are o legătură directă cu regulamentul privind materiile prime critice, adoptat în 2024. Acesta stabilește repere pentru 2030: capacități de extracție care să acopere cel puțin 10% din consumul anual de materii prime strategice, în măsura permisă de rezervele europene, de prelucrare pentru cel puțin 40% și de reciclare pentru cel puțin 25%. Reperul de diversificare urmărește ca nicio țară terță să nu furnizeze peste 65% din consumul anual al UE pentru fiecare materie primă strategică, la orice etapă relevantă de prelucrare. Sunt obiective de capacitate și aprovizionare, nu cote deja realizate sau obligații identice pentru fiecare companie.

Comisia a selectat în 2025 proiecte strategice din UE și din afara sa, iar în decembrie 2025 a prezentat planul RESourceEU pentru diversificare, susținerea investițiilor și coordonarea stocurilor. Aceste politici europene precedă analiza BIS. Ele răspund aceleiași probleme a securității aprovizionării, însă studiul nu evaluează rezultatele lor și nu constituie o nouă decizie a instituțiilor UE.