O analiză ECFR propune integrare treptată pentru Balcanii de Vest, în paralel cu soluționarea disputelor regionale

Uniunea Europeană ar trebui să ofere statelor din Balcanii de Vest rămase în urmă pe drumul aderării acces treptat la piața internă, în schimbul reformelor, și să intensifice eforturile de soluționare a disputelor care le blochează, susține Milica Delević într-o analiză publicată de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR). Autoarea avertizează că avansul Muntenegrului și Albaniei poate demonstra că extinderea funcționează, dar nu rezolvă problemele de stabilitate și reconciliere ale întregii regiuni.

Delević susține continuarea sprijinului pentru cele două țări și recunoaște eforturile lor de reformă. Critica sa vizează riscul ca UE să își concentreze atenția asupra aderărilor mai ușor de realizat, lăsând în plan secund dosarele care cer intervenție diplomatică și compromisuri politice. Analiza exprimă poziția autoarei; ECFR precizează că nu adoptă poziții colective.

Progresele celor două țări sunt concrete, dar negocierile rămân deschise. Potrivit Consiliului UE, Muntenegru a deschis toate cele 33 de capitole și a închis provizoriu 18, inclusiv politica în domeniul concurenței și uniunea vamală la conferința din 14 iulie. Albania a deschis, de asemenea, toate cele 33 de capitole, dintre care trei au fost închise provizoriu, privind știința și cercetarea, educația și cultura, respectiv relațiile externe. Aceste rezultate nu reprezintă încheierea negocierilor de aderare.

În lectura lui Delević, impulsul geopolitic de după invazia rusă pe scară largă a Ucrainei a readus extinderea printre prioritățile UE. Muntenegru și Albania au folosit această oportunitate pentru a accelera reformele. Integrarea Balcanilor de Vest avea însă și un obiectiv regional distinct, construit după războaiele anilor 1990, prin care apropierea de Uniune trebuia să însoțească îmbunătățirea relațiilor dintre țările vecine.

Autoarea identifică obstacole pe care progresul celor două țări nu le înlătură. Kosovo rămâne afectat de disputele privind statutul său, Bosnia și Herțegovina de dificultățile funcționării cadrului constituțional, iar Macedonia de Nord de probleme bilaterale cu vecini care sunt membri ai UE. În evaluarea sa, stagnarea regională reflectă atât insuficienta implicare a unor guverne în reforme, cât și blocaje interne ale Uniunii și perioade în care extinderea a primit mai puțină atenție.

Concentrarea asupra țărilor care întâmpină cele mai puține obstacole poate servi nevoilor geopolitice ale momentului, scrie Delević, dar „riscă să piardă din vedere dimensiunea regională inițială a extinderii în Balcanii de Vest”. De aici rezultă cele două direcții pe care le propune: beneficii mai accesibile înainte de aderare și un efort diplomatic reînnoit asupra problemelor nerezolvate.

Integrarea treptată ar permite participarea la anumite componente ale pieței interne înaintea obținerii statutului de membru. Autoarea cere un cadru mai ambițios și mai flexibil, care să ofere stimulente pentru reforme și țărilor fără o perspectivă apropiată de aderare. Ea insistă ca statul de drept și standardele democratice să rămână centrale, avertizând că subordonarea lor considerentelor geopolitice a slăbit capacitatea procesului de aderare de a transforma regiunea.

UE are deja instrumente care urmăresc această apropiere. Planul de creștere pentru Balcanii de Vest include integrarea în domenii precum plățile în euro, transportul rutier și energia, alături de dezvoltarea pieței regionale. Mecanismul de reformă și creștere pune la dispoziție 6 miliarde de euro pentru 2024–2027, dintre care 2 miliarde în granturi și 4 miliarde în împrumuturi concesionale. Suma reprezintă finanțarea prevăzută pentru mecanism, nu bani deja plătiți integral.

Plățile sunt condiționate de etape concrete din agendele de reformă, verificate de Comisie, și de respectarea mecanismelor democratice. Dacă cerințele nu sunt îndeplinite, Comisia poate suspenda sau reduce plata corespunzătoare. Pentru Serbia și Kosovo există suplimentar condiția implicării constructive în normalizarea relațiilor. Cadrul actual include astfel deja atât stimulente economice, cât și condiții politice; propunerea lui Delević cere o folosire mai ambițioasă și mai coerentă a influenței UE.

Pe plan diplomatic, autoarea solicită intensificarea dialogului Serbia–Kosovo, progres în reforma statului în Bosnia și Herțegovina și implicarea statelor membre pentru înlăturarea blocajelor care afectează Macedonia de Nord. În argumentația sa, soluționarea acestor probleme ar sprijini stabilitatea și ar reduce oportunitățile Rusiei, Chinei și ale altor actori de a-și extinde influența. Integrarea economică ar trebui să sprijine aceste demersuri politice, fără să le înlocuiască.