O’Callaghan spune că protecția copiilor trebuie să primeze în negocierile UE privind abuzul sexual online

Protecția copiilor ar trebui să aibă prioritate atunci când Uniunea Europeană stabilește echilibrul dintre combaterea abuzului sexual online și protejarea vieții private, a declarat ministrul irlandez al justiției, Jim O’Callaghan, în Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului European. O’Callaghan, care reprezintă președinția irlandeză a Consiliului în negocierile europene, a spus că UE nu poate accepta existența unor pericole clare pentru copii în mediul online fără să dezvolte mecanisme legislative și răspunsuri de politică publică pentru protejarea lor.

O’Callaghan a formulat poziția în răspunsul la întrebările eurodeputaților privind protecția copiilor, confidențialitatea comunicațiilor și combaterea materialelor care conțin abuz sexual asupra minorilor. El a spus că există o operațiune de echilibrare între cele două obiective și a recunoscut explicit necesitatea protejării vieții private a cetățenilor. În același timp, a precizat că, în opinia sa și a președinției irlandeze, acest echilibru trebuie stabilit mai ferm în favoarea protecției copiilor.

Ministrul a argumentat că UE nu poate rămâne fără răspuns legislativ atunci când există riscuri clare pentru minori în mediul online. Declarația nu stabilește ce tehnologii de detectare ar trebui autorizate, în ce circumstanțe ar putea fi analizate comunicațiile sau ce garanții exacte trebuie aplicate serviciilor criptate. Aceste elemente fac parte din negocierile legislative și trebuie diferențiate de poziția politică generală exprimată de președinția Consiliului.

O’Callaghan a legat direct această poziție de regulamentul european pe termen lung privind prevenirea și combaterea abuzului sexual online asupra copiilor. El a spus că președinția irlandeză consideră importantă obținerea unui acord și că dorește să avanseze dosarul în negocierile interinstituționale. În intervenția din JURI, ministrul a indicat trilogul programat pentru ziua următoare drept următoarea etapă a negocierilor.

Dosarul permanent este diferit de măsura temporară adoptată în vară. Aceasta din urmă le permite furnizorilor de servicii online să desfășoare din nou, în anumite condiții, activități voluntare pentru detectarea, raportarea și eliminarea materialelor care conțin abuz sexual asupra copiilor. Regimul temporar reprezintă o derogare limitată de la anumite reguli privind confidențialitatea comunicațiilor și va funcționa până la 3 aprilie 2028, în așteptarea cadrului permanent.

Măsura temporară a fost necesară după ce regimul anterior expirase în aprilie, lăsând un interval în care activitățile voluntare de detectare nu mai beneficiau de aceeași bază juridică. Parlamentul și Consiliul au ajuns ulterior la o soluție pentru restabilirea temporară a mecanismului. Parlamentul a obținut și limitări suplimentare, inclusiv protecții pentru anumite comunicații interpersonale care folosesc criptare end-to-end.

Această soluție temporară nu stabilește însă rezultatul negocierilor asupra regulamentului permanent. Consiliul a precizat la adoptarea măsurii provizorii că acceptarea amendamentelor Parlamentului pentru această perioadă limitată nu înseamnă că va accepta automat aceleași soluții în legislația pe termen lung.

Disputa centrală rămâne modul în care autoritățile pot identifica materiale cunoscute sau noi de abuz sexual asupra copiilor și comportamente de ademenire a minorilor fără a introduce forme disproporționate de supraveghere a comunicațiilor private. Parlamentul, Consiliul și Comisia trebuie să stabilească atât condițiile în care pot exista obligații pentru furnizori, cât și garanțiile privind necesitatea, proporționalitatea, securitatea datelor și confidențialitatea comunicațiilor.

Poziția exprimată de O’Callaghan nu rezolvă această dispută tehnică și juridică. Ea stabilește însă prioritatea politică pe care președinția irlandeză o aduce la masa negocierilor. Ministrul a spus că protejarea copiilor trebuie să fie elementul determinant atunci când instituțiile încearcă să găsească echilibrul dintre drepturile concurente și capacitatea autorităților de a combate abuzul.

Președinția irlandeză susținuse aceeași orientare și la adoptarea măsurii temporare, când O’Callaghan prezentase reluarea activităților voluntare de detectare drept necesară pentru identificarea victimelor, investigarea infracțiunilor și prevenirea continuării abuzurilor. Continuitatea poziției este importantă pentru negocierile actuale, dar nu trebuie confundată cu existența unui compromis între Parlament și Consiliu asupra viitoarelor obligații permanente.

Rezultatul negocierilor va depinde de forma concretă în care instituțiile reușesc să combine protecția copiilor cu garanțiile privind viața privată și securitatea comunicațiilor. Până la un acord interinstituțional, afirmația lui O’Callaghan trebuie citită ca poziția președinției Consiliului, nu ca nouă regulă europeană.