Consiliul adoptă definitiv noile reguli pentru prestațiile sociale ale europenilor care lucrează în alt stat UE

Consiliul Uniunii Europene a adoptat definitiv reforma regulilor care coordonează sistemele naționale de securitate socială pentru persoanele care lucrează sau locuiesc în mai multe state europene, încheind etapa legislativă după votul Parlamentului European din vară. Reforma modifică normele privind indemnizațiile de șomaj, lucrătorii detașați, persoanele active în două sau mai multe state, prestațiile familiale, accesul unor cetățeni mobili inactivi economic la anumite beneficii și îngrijirea pe termen lung.

Una dintre cele mai vizibile modificări privește indemnizația de șomaj. O persoană care primește această prestație și merge într-un alt stat european pentru a căuta un loc de muncă o va putea continua timp de șase luni din țara din care a plecat. Autoritatea competentă poate permite prelungirea perioadei până la sfârșitul dreptului la indemnizație.

Regulile stabilesc și mai clar care stat trebuie să plătească prestația atunci când o persoană a lucrat într-o altă țară. Lucrătorii care au desfășurat o activitate neîntreruptă timp de cel puțin 22 de săptămâni într-un alt stat membru vor putea solicita indemnizația de șomaj din statul ultimei activități, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația națională. Schimbarea urmărește să reducă situațiile în care responsabilitatea financiară este transferată rapid statului de origine după o perioadă semnificativă de muncă în altă țară.

Pentru lucrătorii detașați, reforma urmărește clarificarea statului al cărui sistem de securitate socială rămâne aplicabil. În principiu, autoritățile din statul de origine trebuie informate înainte ca lucrătorul să înceapă activitatea într-un alt stat membru. Regulamentul introduce însă excepții pentru anumite deplasări profesionale și activități de foarte scurtă durată, definite printr-un maximum de trei zile consecutive de lucru într-o perioadă de 30 de zile. Excepția nu se aplică sectorului construcțiilor.

Pentru persoanele care lucrează în două sau mai multe țări, noile norme încearcă să facă mai previzibilă stabilirea legislației aplicabile. Sunt clarificate în special criteriile pentru identificarea sediului sau locului de desfășurare a activității angajatorului, un element important atunci când autoritățile trebuie să decidă în ce sistem sunt plătite contribuțiile sociale.

Reforma clarifică și diferența dintre anumite categorii de prestații familiale. Regulile disting mai explicit între plățile în numerar destinate să înlocuiască veniturile pierdute atunci când un părinte reduce sau întrerupe activitatea pentru creșterea copilului și alte prestații familiale. Scopul este evitarea unor situații în care coordonarea dintre sisteme produce dezavantaje financiare pentru părinții care își reduc timpul de lucru pentru îngrijirea copiilor.

Un alt capitol privește cetățenii mobili care nu desfășoară o activitate economică. Regulamentul reflectă jurisprudența relevantă și clarifică situațiile în care aceștia pot avea acces la anumite prestații sociale într-un alt stat membru. În același timp, confirmă că cetățenii mobili nu ar trebui împiedicați să contribuie la sistemele de asigurare pentru boală în condițiile stabilite de legislația și practicile naționale.

Pentru îngrijirea pe termen lung, reforma introduce o definiție mai clară și un sistem de identificare a prestațiilor care intră sub regulile europene de coordonare. Aceste servicii și plăți deveniseră tot mai importante odată cu îmbătrânirea populației, dar diferențele dintre sistemele naționale puteau crea incertitudine privind statul responsabil pentru costuri. Comisia urmează să evalueze aplicarea acestor reguli după trei ani.

Adoptarea Consiliului este etapa finală a unui dosar care a rămas blocat ani de zile în negocierile europene. Parlamentul European aprobă deja reforma în iulie, cu 511 voturi pentru, 87 împotrivă și 61 de abțineri. Aprobarea Consiliului înseamnă că textul legislativ poate trece acum la publicarea în Jurnalul Oficial.

Intrarea în vigoare nu trebuie însă confundată cu uniformizarea prestațiilor sociale în Europa. Statele membre continuă să decidă cine este asigurat, ce contribuții sunt datorate, valoarea prestațiilor și condițiile naționale pentru acordarea lor. Rolul regulamentului european este să stabilească ce sistem se aplică atunci când viața profesională sau personală a unei persoane traversează frontierele și să evite situațiile în care aceasta rămâne fără protecție sau este asigurată simultan în două sisteme.

Noile reguli se aplică și într-un cadru mai larg decât frontierele celor 27 de state membre. Sistemul european de coordonare acoperă și Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția, în condițiile acordurilor aplicabile. Relația cu Regatul Unit este guvernată separat prin Acordul de retragere și prin protocolul privind coordonarea securității sociale din Acordul comercial și de cooperare.

Adoptarea finală schimbă astfel stadiul dosarului relatat anterior de 2EU. În aprilie exista un compromis între Parlament și Consiliu, în mai acesta fusese aprobat în comisia parlamentară, iar în iulie Parlamentul își dăduse votul. Decizia Consiliului încheie procesul legislativ la nivelul colegiuitorilor, următorul reper juridic fiind publicarea regulamentului.