Ombudsmanul European avertizează Comisia că urgența nu poate deveni scurtătură pentru legi fără evaluări și consultări

Ombudsmanul European avertizează Comisia Europeană că procedurile legislative urgente nu pot deveni o cale obișnuită de a ocoli evaluările de impact, consultările publice și verificările care arată dacă o propunere respectă obiectivele climatice ale Uniunii. Teresa Anjinho a închis trei anchete privind propuneri legislative pregătite în regim accelerat, dar a spus că va continua să monitorizeze problema prin plângeri viitoare.

Pe scurt

1. Ombudsmanul European a închis anchetele privind trei propuneri legislative pregătite urgent de Comisie, dar spune că răspunsul Comisiei rămâne prea general.

2. Cazurile au vizat Omnibus I, modificări ale Politicii Agricole Comune și propuneri privind combaterea traficului de migranți.

3. În noiembrie 2025, Ombudsmanul a constatat deficiențe procedurale care, luate împreună, au reprezentat maladministrare.

4. Comisia a fost criticată pentru folosirea prea largă a noțiunii de „urgență”, lipsa unor justificări clare, absența unor evaluări de impact și consultări insuficiente.

5. Ombudsmanul avertizează că procedurile urgente riscă să devină modul predominant de legiferare europeană dacă „urgența” nu este definită clar.

Cazul privește o întrebare centrală pentru felul în care se fac legile europene: cât de repede poate acționa Comisia Europeană fără să reducă transparența, consultarea publică și analiza efectelor unei propuneri. Comisia are dreptul de inițiativă legislativă în Uniunea Europeană, iar modul în care pregătește un proiect de lege influențează direct dezbaterea ulterioară din Parlamentul European și Consiliu.

Anchetele Ombudsmanului au vizat trei dosare diferite, dar cu aceeași problemă procedurală. Primul este Omnibus I, pachetul prin care Comisia a propus modificarea regulilor privind raportarea de sustenabilitate și obligațiile de due diligence ale companiilor. Al doilea privește modificări ale Politicii Agricole Comune, adoptate după protestele fermierilor. Al treilea vizează propuneri noi pentru combaterea traficului de migranți.

În toate cele trei cazuri, Comisia a considerat propunerile urgente și nu a făcut evaluări de impact. În Omnibus I și în dosarul agricol, plângerile au vizat și lipsa unor verificări clare privind compatibilitatea cu Legea europeană a climei. În Omnibus I, a existat și o problemă legată de consultarea internă dintre serviciile Comisiei, care a fost scurtată la mai puțin de 24 de ore, peste weekend.

Ombudsmanul a constatat în noiembrie 2025 mai multe deficiențe procedurale. Comisia a folosit o interpretare largă a „urgenței”, nu a justificat suficient public de ce era nevoie de derogări de la regulile sale de Better Regulation și nu a păstrat în mod clar evidențe interne privind deciziile de a renunța la evaluări de impact sau consultări.

Această problemă contează pentru cetățeni, firme, organizații civice și autorități naționale deoarece evaluările de impact arată ce efecte economice, sociale, de mediu sau asupra drepturilor fundamentale poate avea o lege. Consultările permit celor afectați să explice ce poate funcționa, ce poate crea costuri neprevăzute și ce poate produce riscuri. Fără aceste etape, dezbaterea publică începe mai târziu și cu mai puține informații.

Ombudsmanul nu a spus că Comisia nu poate acționa rapid. Ea a recunoscut că Uniunea s-a confruntat în ultimii ani cu situații care pot cere reacții urgente, de la pandemia de COVID-19 și criza energetică până la războiul Rusiei împotriva Ucrainei și presiunea migrației. Problema este lipsa unor reguli clare pentru a decide când o situație este cu adevărat urgentă și ce garanții rămân obligatorii chiar și atunci.

În decizia sa, Ombudsmanul a spus că noțiunea de „urgență” nu este definită în regulile de Better Regulation. În lipsa unei definiții, aproape orice situație poate fi tratată ca urgentă dacă leadershipul politic al Comisiei decide astfel. Aceasta poate face aplicarea regulilor imprevizibilă și poate crea impresia de arbitrar.

Ombudsmanul a cerut Comisiei să definească situațiile urgente care permit derogări, să înregistreze deciziile interne prin care o propunere este scutită de evaluare de impact sau consultare și să explice în memorandumul explicativ al fiecărei propuneri de ce derogarea a fost necesară.

A doua recomandare privește garanțiile care trebuie păstrate chiar și în regim de urgență. Comisia trebuie să aibă o procedură prin care propunerile accelerate rămân transparente, bazate pe dovezi și deschise consultării. Aceasta include publicarea rapidă a documentelor analitice care înlocuiesc evaluările de impact și reguli mai clare pentru consultările țintite.

În cazul documentelor analitice, Ombudsmanul a criticat întârzierile. În dosarul agricol, documentul care trebuia să explice dovezile din spatele propunerii a fost publicat la mai mult de nouă luni după adoptarea propunerii de către Comisie și la șapte luni după ce legislația fusese deja adoptată de Parlament și Consiliu. Un astfel de document nu mai poate ajuta publicul sau colegislatorii să evalueze propunerea înainte de decizie.

Consultările au fost o altă problemă majoră. În Omnibus I, Ombudsmanul a constatat că Comisia nu a putut explica suficient cum a selectat participanții la evenimentele din februarie 2025 și cum a asigurat reprezentarea echilibrată a părților interesate. Documentele inspectate au arătat că majoritatea invitaților erau reprezentanți ai industriei.

În cazul Politicii Agricole Comune, Comisia a consultat principalele organizații agricole, dar Ombudsmanul nu a fost convins că alte categorii de actori, precum organizațiile de mediu, nu erau direct afectate de o propunere care putea avea efecte asupra mediului. Concluzia a fost că lipsa unei consultări mai largi și mai echilibrate nu respectă buna administrare.

Ombudsmanul a analizat și Legea europeană a climei. Aceasta cere Comisiei să verifice, înainte de adoptare, dacă orice propunere legislativă este compatibilă cu obiectivele climatice ale Uniunii. În cazurile Omnibus I și Politica Agricolă Comună, Ombudsmanul a spus că nu a primit evidențe interne clare care să arate că aceste verificări au fost făcute înainte de adoptarea propunerilor și publicate clar la momentul adoptării.

În Omnibus I, consultarea internă dintre serviciile Comisiei a fost redusă la mai puțin de 24 de ore, de vineri seara până sâmbătă seara. Ombudsmanul a spus că o asemenea scurtare a limitat excesiv posibilitatea departamentelor Comisiei de a contribui în mod semnificativ la propunere. Comisia poate folosi proceduri rapide, dar trebuie să explice și să înregistreze motivele pentru reducerea termenelor.

Comisia a răspuns recomandărilor Ombudsmanului în februarie 2026 și a publicat în aprilie 2026 o comunicare despre reforma regulilor Better Regulation. Teresa Anjinho a considerat răspunsul constructiv, dar prea general. Ea a spus că nu poate stabili încă dacă viitoarele legi urgente vor respecta pe deplin principiile bunei legiferări.

Ombudsmanul a avertizat și asupra unei noi categorii de inițiative țintite. Dacă aceste propuneri vor fi tratate cu standarde procedurale mai ușoare, există riscul ca revizuiri aparent mici ale legislației europene să producă efecte importante fără aceeași examinare publică și instituțională.

Cazul se intersectează cu dezbaterea mai largă despre agenda de simplificare a Uniunii Europene. Comisia susține că reducerea poverii administrative poate ajuta competitivitatea. Organizații civice și experți în drept european avertizează însă că simplificarea poate deveni dereglementare atunci când modificări majore sunt adoptate rapid, fără evaluări de impact și fără consultări suficient de largi.

Articolul The Good Lobby despre Omnibus I descrie pachetul ca o schimbare majoră de direcție, nu ca o simplă ajustare tehnică. Organizația susține că sub eticheta „simplificării” au fost slăbite obligații privind drepturile omului, mediul și accesul la justiție, iar metoda omnibus poate reduce controlul parlamentar și comprima dezbaterea publică.

Decizia Ombudsmanului nu anulează legislație și nu oprește agenda de simplificare. Ea stabilește însă un avertisment instituțional: atunci când Comisia vrea să schimbe rapid reguli europene importante, trebuie să arate de ce este urgent, ce dovezi are, pe cine a consultat, ce efecte pot apărea și cum respectă obiectivele climatice și principiile tratatelor.

Anchetele sunt închise, dar problema rămâne deschisă. Ombudsmanul va putea evalua mai clar situația după ce Comisia finalizează revizuirea regulilor Better Regulation și le aplică în propuneri legislative viitoare.

Pentru Uniunea Europeană, disputa privește felul în care se împacă viteza cu legitimitatea democratică. Legile pot fi simplificate și procedurile pot fi accelerate, dar deciziile care afectează companii, fermieri, migranți, mediu, drepturi fundamentale și clima au nevoie de o bază publică verificabilă. Fără evaluări, consultări și justificări clare, simplificarea riscă să fie percepută ca o metodă de a reduce controlul asupra modului în care se schimbă legislația europeană.