AcasăEuropaParlamentul aprobă noi limite de expunere la substanțe cancerigene pentru lucrători, inclusiv...


Parlamentul aprobă noi limite de expunere la substanțe cancerigene pentru lucrători, inclusiv cobalt și izopren

EP-207410A_EMPL_Trilogue
Noile norme vizează lucrători din industria bateriilor, metalurgie, industria chimică și a cauciucului, sudură și alte activități în care expunerea profesională poate implica substanțe cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere.

Parlamentul European a aprobat pe 6 octombrie acordul în primă lectură privind a șasea revizuire a Directivei referitoare la agenții cancerigeni, mutageni și substanțele toxice pentru reproducere, introducând noi valori-limită obligatorii pentru expunerea lucrătorilor la cobalt, hidrocarburi aromatice policiclice, 1,4-dioxan și izopren. Textul convenit cu Consiliul include și fumurile rezultate din procesele de sudură în domeniul directivei și întărește protecția lucrătorilor care trebuie să utilizeze echipamente individuale de protecție. Adoptarea în Parlament nu încheie încă formal procedura: Consiliul trebuie să adopte la rândul său textul rezultat din negocieri înainte ca directiva să fie publicată și să intre în vigoare.

Pe scurt

  1. Pentru cobalt și compușii anorganici ai cobaltului, limita finală va fi de 0,01 mg/m³ pentru fracția inhalabilă și 0,0025 mg/m³ pentru fracția respirabilă, după o perioadă de tranziție de șase ani cu limite mai ridicate.

  2. Pentru hidrocarburile aromatice policiclice, limita va fi de 0,00007 mg/m³, măsurată ca benzo[a]piren. Anumite sectoare industriale beneficiază timp de șapte ani de o limită tranzitorie de 0,00014 mg/m³.

  3. Izoprenul primește o limită europeană pe termen lung de 8,5 mg/m³, iar pentru 1,4-dioxan se stabilesc o limită pe opt ore de 7,3 mg/m³, o limită de scurtă durată de 73 mg/m³ și o valoare biologică obligatorie.

  4. Fumurile de sudură care conțin substanțe cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere din categoriile 1A sau 1B intră explicit în domeniul directivei.

  5. Statele membre vor avea doi ani de la intrarea în vigoare pentru a transpune directiva, dar termenele pentru atingerea unora dintre limitele finale sunt mai lungi.

Cobaltul este una dintre substanțele pentru care noile reguli produc cele mai importante schimbări. Metalul și mai mulți dintre compușii săi sunt utilizați în industrii esențiale pentru tranziția energetică, inclusiv în producția bateriilor, dar expunerea profesională poate afecta sistemul respirator și poate produce alte efecte grave asupra sănătății. Textul convenit stabilește două limite distincte deoarece particulele de cobalt pot fi inhalate în forme diferite: 0,01 mg/m³ pentru fracția inhalabilă și 0,0025 mg/m³ pentru fracția respirabilă, aceasta din urmă reprezentând particulele suficient de mici pentru a pătrunde mai adânc în plămâni.

Pentru că mai multe industrii nu pot ajunge imediat la aceste valori, directiva introduce o tranziție de șase ani de la intrarea sa în vigoare. În această perioadă se vor aplica limite de 0,02 mg/m³ pentru fracția inhalabilă și 0,0042 mg/m³ pentru cea respirabilă. Cobaltul primește și o mențiune privind sensibilizarea pielii și a sistemului respirator, ceea ce obligă angajatorii să țină cont și de aceste căi de risc atunci când organizează protecția la locul de muncă.

O altă modificare importantă privește hidrocarburile aromatice policiclice, un grup de substanțe care pot apărea în activități precum producția de oțel, fier, aluminiu, carbon și grafit, cocserii, distilarea gudronului de cărbune și alte procese metalurgice. Limita finală este stabilită la 0,00007 mg/m³, măsurată ca benzo[a]piren.

Acordul dintre Parlament și Consiliu recunoaște însă dificultatea tehnică a unor sectoare de a ajunge imediat la această valoare. Pentru o serie de activități, printre care turnătoriile de oțel și fier, producția de aluminiu, fabricarea carbonului și grafitului, cocseriile, producția materialelor refractare, sudarea șinelor și anumite procese metalurgice neferoase, se va aplica timp de șapte ani o limită tranzitorie dublă, de 0,00014 mg/m³.

Izoprenul a fost adăugat în cursul negocierilor dintre colegiuitori. Substanța este utilizată în special în industria chimică și producția cauciucului, iar acordul stabilește pentru ea o valoare-limită de expunere profesională pe termen lung de 8,5 mg/m³, echivalentă cu 3 părți per milion. Izoprenul nu fusese inclus cu o limită obligatorie în propunerea inițială a Comisiei, dar Parlamentul și Consiliul au convenit introducerea acesteia în textul final.

Pentru 1,4-dioxan, folosit între altele în industria chimică și textilă, sistemul este mai complex deoarece reglementează atât expunerea continuă, cât și vârfurile de scurtă durată. Limita medie pentru o perioadă de opt ore va fi de 7,3 mg/m³, echivalentă cu 2 ppm, iar limita pentru expunerea de scurtă durată, calculată pe 15 minute, va fi de 73 mg/m³, sau 20 ppm.

Directiva adaugă și o limită biologică obligatorie pentru 1,4-dioxan: 45 mg de HEAA în urină per gram de creatinină, măsurată la sfârșitul perioadei de expunere sau al schimbului de lucru, în conformitate cu legislația sau practicile naționale. Substanța primește și o mențiune privind absorbția prin piele, pentru că inhalarea nu este singura cale prin care lucrătorii pot fi expuși.

Schimbarea privind sudura nu constă în stabilirea unei singure limite pentru toate fumurile de sudură. Aceste fumuri sunt amestecuri complexe și pot conține crom hexavalent, nichel, cadmiu și alte substanțe cu proprietăți cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere. Noua directivă introduce în anexa sa activitățile în care lucrătorii sunt expuși la fumuri rezultate din procese de sudură care conțin asemenea substanțe din categoriile 1A sau 1B.

Această includere clarifică obligațiile angajatorilor. Atunci când un proces de sudură generează una dintre substanțele acoperite de directivă, angajatorul trebuie să aplice măsurile de prevenire și reducere a expunerii și să respecte limita stabilită pentru substanța respectivă. Comisia va trebui, de asemenea, să urmărească evoluția cunoștințelor științifice și să evalueze dacă sunt necesare limite suplimentare pentru alte substanțe prezente în fumurile de sudură.

Acordul schimbă și modul în care trebuie utilizate echipamentele individuale de protecție. Principiul rămâne că angajatorii trebuie mai întâi să elimine sau să reducă expunerea prin măsuri tehnice și organizatorice. Măștile, dispozitivele respiratorii și alte echipamente individuale sunt o soluție de ultimă instanță atunci când expunerea nu poate fi evitată sau redusă suficient prin alte mijloace.

Atunci când sunt necesare, echipamentele trebuie întreținute corespunzător, alese și ajustate individual pentru persoana care le poartă. O modificare concretă introdusă în acord este dreptul lucrătorilor care folosesc astfel de echipamente la pauze regulate într-o zonă în care nu există risc de contaminare. Durata și frecvența pauzelor trebuie stabilite pe baza evaluării riscurilor de securitate și sănătate la locul de muncă.

Textul acordă o atenție specială și pompierilor și personalului serviciilor de urgență, care pot fi expuși simultan la mai multe substanțe periculoase. Directiva nu introduce o valoare-limită separată exclusiv pentru pompieri, dar cere ca riscurile lor specifice să fie luate în calcul și indică necesitatea unor instrumente și orientări europene adaptate acestor profesii.

Problema expunerilor combinate este relevantă și dincolo de serviciile de urgență. Un lucrător poate fi expus în același timp la mai multe substanțe care acționează asupra acelorași organe sau prin mecanisme similare, iar textul recunoaște că aplicarea limitelor individuale poate necesita adaptări pentru a lua în calcul efectele combinate. Comisia este invitată să dezvolte orientări europene pentru asemenea situații.

Directiva introduce și obligația unor formări adecvate pentru lucrătorii care sunt sau pot fi expuși la agenți cancerigeni, mutageni ori toxici pentru reproducere. Instruirea trebuie adaptată atunci când apare un risc nou sau se modifică riscurile existente și trebuie repetată atunci când este necesar. Sunt vizate inclusiv situațiile în care lucrătorii sunt expuși la mai multe substanțe simultan sau la anumite medicamente periculoase care conțin agenți acoperiți de directivă.

Comisia estimează că peste 2,6 milioane de lucrători din UE sunt expuși cel puțin uneia dintre cele cinci substanțe sau categorii de substanțe analizate pentru această revizuire. Potrivit evaluării sale de impact, noile măsuri ar putea preveni aproximativ 1.700 de cazuri de cancer pulmonar și alte 19.000 de îmbolnăviri în următorii 40 de ani. Aceste cifre sunt estimări ale Comisiei asupra impactului viitor al regulilor, nu un bilanț al cazurilor deja produse.

Liesbet Sommen, eurodeputată belgiană din Grupul PPE și raportoarea Parlamentului pentru dosar, a condus negocierile din partea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. Comisia parlamentară a aprobat acordul negociat cu Consiliul pe 2 septembrie, după ce negociatorii celor două instituții ajunseseră la un compromis în iunie.

Votul în plen din 6 octombrie mută dosarul către ultima etapă formală a procedurii legislative. Pentru că Parlamentul a aprobat textul convenit în negocierile de primă lectură, Consiliul trebuie acum să adopte formal poziția rezultată după verificarea juridico-lingvistică. Regulile nu sunt, prin urmare, încă aplicabile în întreprinderi numai în baza votului Parlamentului.

După publicarea directivei în Jurnalul Oficial al UE, aceasta va intra în vigoare în a douăzecea zi. Statele membre vor avea apoi doi ani pentru a adopta legislația națională necesară transpunerii. Pentru cobalt și hidrocarburile aromatice policiclice, perioadele speciale de șase și șapte ani vor permite anumitor sectoare să treacă gradual de la limitele tranzitorii la valorile finale mai stricte.

A șasea revizuire continuă un proces prin care directiva europeană a fost actualizată succesiv pentru noi riscuri profesionale. Cele cinci revizuiri anterioare au introdus sau modificat norme pentru peste 40 de substanțe periculoase. Diferența pentru industriile afectate de această rundă este că unele dintre materialele vizate, în special cobaltul, sunt în același timp esențiale pentru politici industriale și tehnologii pe care UE încearcă să le extindă. Noua legislație încearcă astfel să păstreze producția strategică în Europa fără a reduce nivelul de protecție al lucrătorilor care operează aceste procese.













































RELATED ARTICLES