Parlamentul European cere acțiune mai puternică împotriva folosirii apei ca armă de presiune și război

Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European cere Uniunii Europene să își consolideze acțiunea externă împotriva folosirii apei ca instrument de presiune politică, constrângere și război.

Raportul adoptat miercuri, cu 47 de voturi pentru, 12 împotrivă și 15 abțineri, avertizează că presiunea asupra resurselor de apă devine tot mai mult o problemă de securitate internațională, nu doar de dezvoltare, mediu sau infrastructură.

Pe scurt

1. Comisia pentru afaceri externe cere Uniunii Europene să trateze apa ca prioritate diplomatică, strategică și de securitate.

2. Eurodeputații avertizează că apa este folosită tot mai des ca instrument de coerciție, presiune politică și război.

3. Raportul cere capacități mai puternice de monitorizare și avertizare timpurie pentru conflictele legate de apă.

4. Parlamentarii cer finanțare adecvată pentru guvernanța apei în viitorul buget pe termen lung al UE, inclusiv prin Global Europe și Global Gateway.

5. Textul insistă asupra răspunderii pentru atacurile deliberate asupra infrastructurii și aprovizionării cu apă în conflicte.

Raportul pornește de la o realitate globală cu impact direct asupra stabilității: aproximativ 2,2 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă sigură, 3,5 miliarde nu au servicii de salubritate gestionate în siguranță, iar aproximativ 4 miliarde se confruntă cu deficit sever de apă cel puțin o lună pe an.

Eurodeputații arată că presiunea asupra resurselor de apă este alimentată de creșterea populației, dezvoltarea industrială nesustenabilă, gestionarea deficitară a apelor uzate și folosirea nesustenabilă a apei. Aceste evoluții contribuie la deficit de apă, insecuritate alimentară și conflict.

Textul adoptat în comisie cere ca riscurile legate de apă să fie integrate mai bine în prevenirea conflictelor și în eforturile de consolidare a păcii. În această abordare, apa nu mai este tratată doar ca resursă naturală sau problemă umanitară, ci ca factor care poate amplifica instabilitatea, migrația, violența și tensiunile regionale.

Raportorul Leoluca Orlando, eurodeputat Greens/EFA din Italia, a spus că accesul la apă este drept al omului și condiție pentru pace și stabilitate.

„Accesul la apă este un drept al omului și o condiție prealabilă pentru stabilitate și pace”, a spus Orlando.

Una dintre principalele concluzii ale raportului este că guvernanța transfrontalieră a apei rămâne insuficientă. Deși 153 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite împart ape transfrontaliere, există doar 43 de acorduri în vigoare.

Eurodeputații cer Uniunii Europene să sprijine țările partenere în negocierea și aplicarea unor astfel de acorduri. Ei argumentează că o guvernanță transnațională eficientă a apei poate reduce tensiunile, poate promova cooperarea regională și poate susține gestionarea durabilă a resurselor naturale.

Această dimensiune este importantă deoarece râurile, lacurile, bazinele hidrografice și acviferele nu urmează frontierele politice. În lipsa unor reguli clare, presiunea asupra apei poate deveni sursă de dispută între state, comunități sau regiuni.

Raportul menționează două exemple de risc și instabilitate. Primul este distrugerea de către Rusia a infrastructurii de apă a Ucrainei. Al doilea privește inegalitățile în controlul resurselor de apă în Orientul Mijlociu, care afectează comunitățile palestiniene.

Prin aceste exemple, textul indică două forme diferite de vulnerabilitate: atacul direct asupra infrastructurii critice în război și controlul inegal al resurselor într-un context de conflict prelungit și tensiune politică.

Raportul cere capacități europene mai puternice de monitorizare și avertizare timpurie pentru conflictele legate de apă. Eurodeputații vor ca aceste riscuri să fie integrate în sistemul de prevenire a conflictelor al Centrului de răspuns la crize al Serviciului European de Acțiune Externă.

Această propunere ar însemna ca atacurile asupra surselor de apă, deteriorarea infrastructurii, restricționarea accesului, seceta severă sau tensiunile legate de bazine transfrontaliere să fie urmărite ca indicatori de securitate.

Pentru politica externă a UE, o asemenea integrare ar schimba modul în care sunt evaluate crizele. O regiune cu presiune mare asupra apei, infrastructură vulnerabilă și instituții slabe ar putea fi tratată mai devreme ca risc de conflict sau deplasare forțată.

Raportul cere și consolidarea instrumentelor de diplomație a apei. Uniunea Europeană ar trebui să folosească parteneriate, finanțare, asistență tehnică și dialog diplomatic pentru a sprijini acorduri, mecanisme regionale și capacități administrative în țările partenere.

Miza este prevenirea. Eurodeputații nu cer doar răspuns după izbucnirea conflictelor, ci includerea apei în analiza timpurie a riscurilor și în instrumentele externe ale Uniunii Europene.

Componenta financiară este la fel de importantă. Raportul cere finanțare adecvată pentru guvernanța apei în viitorul buget pe termen lung al UE, inclusiv prin programele Global Europe și Global Gateway.

Eurodeputații susțin investiții mai mari ale UE și parteneriate public-private pentru gestionarea apei și infrastructura de salubritate reziliente la schimbările climatice.

Accentul cade în special pe regiunile fragile și afectate de conflicte. În astfel de zone, accesul fiabil la apă poate reduce riscul de deplasare, violență și insecuritate alimentară.

Această abordare conectează apa cu agenda mai largă de dezvoltare și securitate a Uniunii Europene. Infrastructura de apă nu este prezentată doar ca investiție tehnică, ci ca instrument de stabilizare socială, reziliență climatică și prevenire a conflictelor.

Prin Global Gateway, UE încearcă să finanțeze infrastructură strategică în țări partenere. Raportul sugerează că apa și salubritatea ar trebui să ocupe un loc mai important în această agendă, mai ales în regiunile unde stresul hidric poate amplifica tensiunile existente.

Raportul insistă asupra răspunderii juridice pentru atacurile deliberate asupra infrastructurii și aprovizionării cu apă în situații de conflict.

Eurodeputații cer sprijin pentru inițiative juridice care să asigure dreptate și despăgubiri pentru comunitățile afectate. Ei subliniază importanța consolidării dreptului internațional și a rolului instanțelor penale competente.

Această formulare este relevantă în contextul conflictelor în care infrastructura civilă este atacată sau blocată. Dacă apa devine țintă militară sau instrument de presiune asupra populației civile, problema depășește cadrul umanitar și intră în zona răspunderii pentru încălcări grave ale dreptului internațional.

Raportul pune accent și pe mecanismele regionale de cooperare, descrise ca principal mijloc de prevenire și soluționare a disputelor privind resursele de apă comune.

Această dimensiune juridică și instituțională este esențială. Fără mecanisme de arbitraj, monitorizare și aplicare, acordurile de apă pot rămâne fragile, iar infrastructura civilă poate continua să fie vulnerabilă în conflicte.

Leoluca Orlando a afirmat că peste jumătate din resursele mondiale de apă dulce traversează frontiere naționale, iar gestionarea lor este adesea insuficient reglementată. El a indicat supraexploatarea, poluarea, creșterea populației și schimbările climatice drept factori care provoacă deficit sever de apă în multe regiuni și alimentează crize, inegalități, instabilitate, migrație și conflicte armate. „Raportul stabilește propuneri de acțiune pentru prevenirea crizelor și conflictelor pe termen lung și cere consolidarea și integrarea mai bună a instrumentelor existente de politică externă”, a spus Orlando.

Pentru Uniunea Europeană, raportul este un semnal că apa intră tot mai mult în sfera politicii externe și de securitate. Într-o lume marcată de schimbări climatice, urbanizare, presiune demografică și conflicte regionale, controlul apei poate influența securitatea alimentară, sănătatea publică, migrația și stabilitatea politică.

Pentru Parlamentul European, răspunsul trebuie să combine diplomație, investiții, monitorizare, drept internațional și sprijin pentru comunități. În această logică, guvernanța apei devine parte a capacității Uniunii Europene de a preveni conflicte și de a-și exercita influența externă.