Péter Krekó cere monitorizarea permanentă a operațiunilor de influență după campania electorală din Ungaria

Protejarea alegerilor europene ar trebui să înceapă înaintea campaniei oficiale, prin identificarea rețelelor de influență, avertizarea publicului asupra tehnicilor de manipulare și monitorizarea conținutului generat cu inteligență artificială, a susținut Péter Krekó, directorul Political Capital Institute, la EU Parliamentary Democracy Forum. Analizând scrutinul parlamentar din Ungaria din aprilie 2026, el a prezentat trei lecții principale privind comunicarea preventivă, utilizarea deepfake-urilor și schimbarea mediului publicității politice online și a cerut capacități permanente, naționale și europene, care să funcționeze cu mult înaintea perioadelor electorale.

Prima lecție prezentată de Krekó privește ceea ce cercetătorii numesc „prebunking”, avertizarea publicului înainte ca o narațiune falsă sau o operațiune de influență anticipată să ajungă la scară mare. În interpretarea sa, jurnaliștii de investigație, cercetătorii și actorii politici din Ungaria au discutat public înaintea scrutinului posibile campanii de denigrare, operațiuni sub steag fals și încercări de influență rusească, reducând avantajul surprizei pe care se bazează asemenea operațiuni.

Aceasta este o evaluare prezentată de Krekó, nu o măsurare experimentală a efectului prebunking-ului asupra rezultatului alegerilor. Political Capital a argumentat însă și în analizele sale ulterioare că expunerea anticipată a unor posibile campanii de manipulare a redus capacitatea acestora de a funcționa în secret și a făcut publicul mai atent la sursa informației.

Scrutinul parlamentar ungar a avut loc la 12 aprilie 2026. Rezultatele oficiale au acordat TISZA 141 dintre cele 199 de mandate, Fidesz-KDNP 52, iar Mi Hazánk șase. Krekó folosește campania drept studiu de caz pentru a argumenta că o infrastructură informațională foarte dezechilibrată și un volum ridicat de conținut manipulator nu determină automat comportamentul electoral.

A doua lecție privește inteligența artificială. Political Capital a descris campania ungară drept un caz de utilizare la scară foarte mare a imaginilor și videoclipurilor generate sau modificate cu AI în comunicarea politică. Institutul a documentat materiale construite pentru a asocia adversarii politici cu războiul, măsuri economice nepopulare sau actori externi, precum și formate menite să provoace frică, furie ori alte reacții emoționale.

Pentru a măsura expunerea publicului, Political Capital a comandat un sondaj telefonic în perioada 23–26 martie 2026, cu un eșantion reprezentativ de 1.000 de persoane cu vârsta de cel puțin 18 ani. 73% dintre respondenți au spus că întâlniseră pe rețelele sociale conținut politic despre care credeau că fusese produs sau manipulat cu ajutorul inteligenței artificiale.

Această cifră măsoară expunerea declarată și percepția respondenților. Nu demonstrează că fiecare material identificat de ei fusese efectiv generat cu AI și nici că 73% dintre utilizatori au fost convinși de asemenea mesaje. Distincția este importantă într-o cercetare despre deepfake-uri, deoarece capacitatea oamenilor de a identifica corect materialul sintetic este ea însăși una dintre problemele analizate.

Political Capital a constatat că 52% dintre persoanele care întâlniseră videoclipuri deepfake nu erau sigure dacă un material era autentic sau generat artificial, iar 37% au declarat că la un moment dat crezuseră că un conținut manipulat era real. În același timp, respondenții aveau tendința să își evalueze propria capacitate de recunoaștere mai favorabil decât pe cea a celorlalți.

Institutul a găsit însă și o respingere normativă puternică a tehnologiei în comunicarea politică. 90% dintre respondenți au declarat complet inacceptabilă utilizarea unor asemenea instrumente în politică, în timp ce numai 3% le considerau într-o anumită măsură acceptabile. Krekó a folosit această diferență dintre expunere și acceptare pentru a argumenta că volumul mare de materiale sintetice nu garantează eficiența lor electorală.

De aici rezultă propunerea sa privind etichetarea materialelor produse sau manipulate cu AI. Krekó susține că utilizatorii trebuie să poată distinge dacă imaginea, înregistrarea audio sau videoclipul pe care îl văd este autentic și dacă un cont reprezintă o persoană reală sau o identitate artificială. Recomandarea sa este orientată spre transparența originii și autenticității conținutului, fără a propune eliminarea dezacordului politic sau a conținutului doar pentru că folosește instrumente AI.

A treia lecție privește publicitatea politică. Political Capital monitorizase cheltuielile de pe Meta și Google înainte ca cele două companii să își retragă serviciile de publicitate politică în Uniunea Europeană. Până la 27 septembrie 2025, institutul calcula cheltuieli totale de aproximativ 10,59 milioane EUR în Ungaria.

Din această sumă, aproximativ 9,20 milioane EUR, echivalentul a 87%, proveneau de la actori pe care Political Capital îi clasifică drept „government-organized”. Categoria include Fidesz și politicienii săi, organizații proxy asociate guvernării, instituții publice și media clasificate de cercetători drept parte a ecosistemului pro-guvernamental. Procentele trebuie atribuite Political Capital, deoarece clasificarea actorilor reprezintă metodologia institutului.

Pe Meta, studiul identificase aproximativ 8,71 milioane EUR în publicitate politică, iar pe serviciile Google aproximativ 1,87 milioane EUR. Datele descriu perioada de dinaintea dispariției reclamei politice plătite de pe aceste platforme și nu pot fi extrapolate automat la campania din 2026, când mecanismele de distribuție erau diferite.

Schimbarea nu a fost produsă printr-o interdicție europeană generală a reclamelor politice. Regulamentul UE privind transparența și targeting-ul publicității politice a devenit pe deplin aplicabil la 10 octombrie 2025 și impune, printre altele, identificarea clară a reclamelor politice, informații despre sponsor și sumele plătite și condiții mai stricte pentru utilizarea datelor personale în targeting.

Regulamentul nu interzice în sine publicitatea politică și nu reglementează opiniile exprimate în nume personal sau conținutul editorial. Meta și Google au decis separat că nu vor mai furniza anumite servicii de publicitate politică în UE, invocând dificultățile operaționale și incertitudinile juridice create de noul cadru.

Google a introdus restricția pentru publicitatea politică definită de regulamentul european în septembrie 2025, înaintea aplicării depline a legislației. Meta a încetat la începutul lui octombrie 2025 să permită în UE reclamele politice, electorale și privind probleme sociale pe platformele sale. Conținutul politic neplătit a continuat să poată fi publicat și distribuit.

Krekó susține că dispariția amplificării plătite a modificat raportul dintre actorii politici în spațiul digital ungar. În analiza Political Capital, actorii anterior dominanți prin bugete de publicitate au trecut la organizații intermediare, influenceri, formate aparent nonpolitice, distribuție organică și materiale generate cu AI pentru a reproduce o parte din vizibilitatea pierdută.

Unele materiale au trecut temporar prin sistemele de filtrare ale platformelor, iar cercetările Political Capital și ale partenerilor săi au documentat tentative repetate de a republica reclame după eliminarea lor. Institutul consideră că aceste mecanisme au permis evitarea parțială a restricțiilor, dar nu au recreat nivelul anterior de amplificare plătită.

Aceasta este o concluzie a Political Capital asupra mediului informațional din Ungaria, nu o constatare a Comisiei Europene privind efectul regulamentului în ansamblul Uniunii. Regulile europene și deciziile comerciale ale platformelor trebuie, de asemenea, separate atunci când este evaluată cauzalitatea.

Pornind de la acest caz, Krekó a formulat patru recomandări pentru viitoarele alegeri europene. Prima este construirea unor capacități permanente la nivel național și european pentru identificarea operațiunilor de influență înainte de începerea campaniilor. Echipele ar trebui, în viziunea sa, să poată cartografia rețele, identifica comportamente coordonate neautentice, urmări structuri de publicitate și detecta materiale sintetice.

A doua recomandare privește Rapid Response System asociat Code of Conduct on Disinformation. Krekó propune ca mecanismul care conectează platforme, fact-checkeri, cercetători și organizații ale societății civile în perioade electorale să înceapă mai devreme și să funcționeze mai mult timp, nu doar în intervalul imediat dinaintea scrutinului.

El solicită și un rol sistematic pentru cercetători independenți, semnatarii codului și hub-urile European Digital Media Observatory. Propunerea sa privește modul de organizare a răspunsului la nivel european și nu reprezintă o modificare deja adoptată a obligațiilor platformelor.

A treia recomandare este aplicarea mai strictă a regulilor în cazurile de publicitate politică nedeclarată, campanii proxy, conturi false și deepfake-uri construite pentru a induce alegătorii în eroare. În argumentația sa, problema nu dispare atunci când publicitatea politică formală este restricționată, deoarece actorii se pot muta spre forme de comunicare mai dificil de clasificat.

Ultimul punct al lui Krekó privește libertatea de exprimare. El respinge ideea că reziliența democratică ar trebui construită prin reducerea pluralismului sau a conflictului politic și propune concentrarea asupra autenticității. Pentru utilizator, diferența relevantă ar trebui să fie posibilitatea de a afla dacă un interlocutor este real sau un bot, dacă un videoclip este autentic sau sintetic și dacă distribuția aparent organică a unui mesaj este finanțată sau coordonată.

Această abordare rămâne una dintre perspectivele dezbătute în politica europeană privind integritatea alegerilor. Există în paralel preocupări privind riscul ca reguli prea largi sau mecanisme de moderare insuficient definite să afecteze discursul politic legitim. Regulamentul privind publicitatea politică precizează explicit că nu reglementează conținutul mesajelor politice și că libertatea de opinie și de exprimare trebuie protejată.

Experiența Ungariei este folosită de Krekó în primul rând pentru a susține trecerea de la reacția punctuală în ultimele săptămâni ale unei campanii la o infrastructură permanentă de pregătire. Argumentul său este că rețelele, tehnicile și actorii care desfășoară operațiuni de influență există și între alegeri, iar identificarea lor numai după începerea oficială a campaniei lasă instituțiile să reacționeze prea târziu.

Cazul nu demonstrează că prebunking-ul, restricțiile privind publicitatea sau etichetarea conținutului AI au determinat rezultatul alegerilor ungare. Datele permit însă descrierea unei campanii în care publicitatea politică plătită a avut un rol diferit față de scrutinurile precedente, conținutul sintetic a devenit mult mai vizibil, iar cercetătorii și organizațiile de monitorizare au început să intervină mai devreme în identificarea tehnicilor de manipulare.