Produsele pescărești debarcate în UE au valorat 5,5 miliarde de euro în 2025, iar Spania a reprezentat 31% din total

Produsele pescărești debarcate în Uniunea Europeană au avut o valoare estimată la 5,5 miliarde de euro în 2025, aproximativ la același nivel ca în anul precedent, potrivit comunicatului Eurostat din 19 octombrie 2026. Spania a reprezentat 31% din valoarea totală, urmată de Franța cu 18% și Italia cu 12%. Cele trei țări au însumat aproximativ trei cincimi din valoarea debarcărilor, calculată din valorile naționale publicate în tabelul Eurostat. Ponderile individuale sunt rotunjite și nu trebuie însumate pentru a obține o cotă exactă.

Flota spaniolă a realizat 21% din cantitatea capturată de flotele Uniunii în cele șapte regiuni maritime monitorizate, în timp ce produsele debarcate în Spania au reprezentat 31% din valoarea debarcărilor în UE. Indicatorii descriu activități cu acoperiri diferite: primul este atribuit pavilionului navei, iar al doilea țării în care sunt raportate debarcările. Eurostat leagă valoarea ridicată a debarcărilor din Spania de importanța unor produse precum tonul, merluciul, peștele-spadă, calmarii și sardinele.

Ierarhia cantităților debarcate diferă de cea a valorii. Danemarca a înregistrat aproximativ 590.000 de tone în 2025, urmată de Spania cu circa 454.000 de tone și Țările de Jos cu 442.000 de tone, potrivit tabelului Eurostat și seriei fish_ld_main. Un volum mai mare nu asigură o valoare mai mare: rezultatul depinde și de specii, prețuri, forma produsului și destinația sa, pentru consum uman sau utilizări industriale.

Sursele Eurostat prezintă o neconcordanță. Comunicatul din 19 octombrie și fișierul Excel aferent analizei indică debarcări de 5,5 miliarde de euro și capturi de 3,3 milioane de tone în 2025. Textul analizei Statistics Explained menționează însă 5,4 miliarde de euro și 3,2 milioane de tone. Articolul de față folosește cifrele concordante din comunicat și tabele. Eurostat nu explică diferența în paginile consultate, astfel că nu o putem atribui unei revizuiri sau rotunjirii. Tabelul precizează că totalul UE pentru debarcări este o estimare realizată pentru publicație; agregatele corespunzătoare din interfața de date Eurostat sunt mascate pentru confidențialitate și nu permit o reproducere independentă completă.

Datele naționale din fish_ld_main confirmă evoluții diferite în 2025. Valoarea debarcărilor a crescut în Franța cu aproximativ 108 milioane de euro, adică 13%, și în Germania cu 38 de milioane, adică 63%. În schimb, scăderile raportate au fost de circa 98 de milioane de euro în Grecia, 76 de milioane în Țările de Jos și 39 de milioane în Italia. Seria Greciei este marcată cu o ruptură în 2025, deci scăderea nu poate fi interpretată integral ca evoluție economică față de 2024. Valorile pentru Țările de Jos sunt estimate.

Atlanticul de Nord-Est a rămas principala zonă de pescuit pentru flotele Uniunii Europene. Aproximativ 72% din cantitatea capturată în cele șapte regiuni maritime acoperite de statisticile europene a provenit din această zonă, care include Marea Nordului, Marea Baltică și alte sectoare ale Atlanticului. Heringul a reprezentat 18% din capturile regionale, putasu 17%, șprotul 15%, iar macroul 9%. Aceste procente descriu ponderea speciilor în cantitatea capturată în regiune și nu valoarea comercială a acestora.

Pescuitul din Atlanticul de Nord-Est are o structură diferită de cel din Marea Mediterană. Capturile de pești pelagici, precum heringul, macroul și șprotul, pot genera volume mari, în timp ce valoarea lor pe unitate de greutate poate diferi considerabil de cea a altor specii. Danemarca a realizat peste o cincime din capturile flotelor UE în această regiune. Franța, Țările de Jos și Spania au avut, de asemenea, ponderi importante, ceea ce explică rolul acestei zone în aprovizionarea piețelor și a industriei europene de prelucrare a peștelui.

Marea Mediterană și Marea Neagră au reprezentat împreună aproximativ 8,5% din cantitatea capturată de flotele UE în 2025, potrivit tabelului de date aferent analizei Eurostat. Comunicatul indică 8% pentru aceeași regiune. Sardinele au avut o pondere de 19% în capturile din regiunea statistică, iar hamsiile de 16%. Aproape două cincimi din cantitatea regională au revenit flotei italiene. Spania a contribuit cu aproximativ 22%, Grecia cu 15%, iar Croația cu 14%.

Aceste date nu stabilesc separat volumul pescuitului din Marea Neagră. Eurostat grupează Marea Mediterană și Marea Neagră într-o singură regiune pentru această comparație. Ponderea comună de aproximativ 8,5% nu poate fi atribuită exclusiv Mării Negre și nici folosită ca estimare a activității flotei românești. O evaluare a sectorului românesc necesită date naționale și delimitarea zonelor de captură.

Pescuitul european se desfășoară și dincolo de apele din apropierea continentului. Aproximativ 7% din cantitatea capturată în 2025 a provenit din vestul Oceanului Indian, unde tonul a reprezentat 94% din capturile flotelor UE. Cele mai importante trei specii au fost tonul dungat, cu 58% din capturile regionale, tonul cu aripioare galbene, cu 29%, și tonul obez, cu 7%. Flotele spaniole și franceze au realizat cea mai mare parte a activității europene din această zonă.

Atlanticul Central-Estic și Atlanticul de Sud-Vest au reprezentat fiecare aproximativ 5% din cantitatea capturată de flotele Uniunii. În prima regiune, stavridul a fost principala specie, cu 38% din capturi, urmat de mai multe specii de ton și de macrou. În Atlanticul de Sud-Vest, merluciul a reprezentat aproximativ 79% din cantitatea capturată, iar calmarii 13%. Ponderea redusă a celorlalte regiuni nu înseamnă că ele sunt lipsite de importanță comercială, întrucât valoarea produselor pescărești depinde și de specie, de preț și de destinația utilizării.

În seriile statistice Eurostat, capturile sunt exprimate în echivalentul greutății vii a produselor debarcate sau transbordate, prin aplicarea factorilor de conversie corespunzători. Cantitățile capturate, dar nedebarcate, inclusiv cele aruncate înapoi în mare, sunt excluse. Capturile se atribuie în principal după pavilionul navei. Debarcările se raportează în greutatea produsului și în valoarea la prima vânzare, pentru țara raportoare, conform regulilor aplicabile navelor UE și Spațiului Economic European; anumite debarcări în porturi din afara UE acoperite de documentele vamale prevăzute de regulament sunt, de asemenea, incluse. Indicatorii nu au aceeași acoperire și nu pot fi comparați direct prin simpla scădere a totalurilor.

Pentru 2025, comunicatul și tabelele Eurostat indică aproximativ 3,3 milioane de tone de capturi în cele șapte regiuni maritime monitorizate, în echivalent greutate vie. Fișierul Excel prezintă 3,2 milioane de tone pentru 2024. Cantitatea de produse debarcate în UE a fost estimată separat la 2,7 milioane de tone în 2025, în greutatea produsului, relativ stabilă față de 2024. Aceste statistici ale pescuitului marin exclud acvacultura; seria capturilor exclude și pescuitul în ape interioare.

Dimensiunea sectorului poate fi evaluată și prin evoluția flotei. În 2025, Uniunea Europeană avea 68.318 nave de pescuit active, cu un tonaj brut cumulat de 1,23 milioane (GT) și o putere totală a motoarelor de 5,04 milioane de kilowați. Față de 2016, numărul navelor scăzuse cu aproximativ 13,3%, iar tonajul brut total cu 13,4%. Reducerea capacității este unul dintre instrumentele utilizate în gestionarea resurselor pescărești, însă aceste date nu demonstrează singure că toate stocurile de pește sunt exploatate sustenabil.

Politica comună în domeniul pescuitului urmărește utilizarea durabilă a resurselor marine, menținerea viabilității economice a activității și conservarea stocurilor. Pentru numeroase specii comerciale, capturile sunt limitate prin cantități totale admisibile, stabilite pe baza avizelor științifice și a deciziilor instituțiilor competente. Statisticile publicate în octombrie descriu rezultatele activităților din 2025. Ele nu reprezintă o decizie nouă privind cotele de pescuit și nu modifică drepturile de captură ale statelor membre.

Valoarea de 5,5 miliarde de euro oferă un reper asupra dimensiunii economice a produselor pescărești debarcate în Uniune, dar nu reprezintă profitul realizat de pescari și nici valoarea întregului lanț alimentar, care include procesarea, distribuția și vânzarea către consumatori. Pentru evaluarea situației economice a sectorului sunt necesare și informații despre costurile combustibilului, forța de muncă, prețurile produselor, starea resurselor marine și rentabilitatea întreprinderilor de pescuit.