
Grupul Socialiștilor și Democraților (S&D) susține acordul provizoriu privind regulile europene pentru investițiile sustenabile, deși acesta nu include toate garanțiile cerute de grup, a declarat negociatoarea Lara Wolters. În reacția publicată vineri, eurodeputata a descris rezultatul drept un pas pragmatic către informații mai credibile pentru investitori, după negocieri în care spune că a întâmpinat presiuni din partea companiilor din sectorul combustibililor fosili.
Esențial
-
Wolters, raportoare alternativă a S&D pentru reforma SFDR, și Jonás Fernández, coordonatorul grupului în ECON, susțin compromisul, recunoscând limitele rezultatului.
-
S&D revendică obligații mai puternice de transparență. Consiliul confirmă explicit indicatori obligatorii privind principalele efecte negative pentru categoriile sustenabilă și de tranziție, fără să descrie aceeași obligație în mod identic pentru „ESG basics”.
-
Companiile active în combustibili fosili pot intra condiționat în categoria de tranziție. Cerința privind 20% din cheltuielile de capital privește compania, nu ponderea sectorului fosil într-un fond.
-
Acordul negociat de Parlament și Consiliu la 19 noiembrie trebuie aprobat formal. Comisia indică aplicarea la doi ani după intrarea în vigoare a regulamentului revizuit.
Poziția S&D adaugă perspectiva unuia dintre grupurile parlamentare implicate la acordul instituțional prezentat anterior de 2eu.brussels. Reforma Regulamentului privind publicarea informațiilor legate de durabilitate în sectorul serviciilor financiare, cunoscut drept SFDR, introduce categorii explicite pentru produsele care fac afirmații de sustenabilitate. Miza politică este cât de exigente vor fi condițiile acestor categorii și ce informații vor primi persoanele care își investesc economiile.
Lara Wolters, eurodeputată din Țările de Jos, a spus că S&D a urmărit praguri mai stricte și cerințe de informare mai puternice. Ea consideră că rezultatul le va permite investitorilor individuali interesați de sustenabilitate să înțeleagă mai bine destinația banilor lor, dar a recunoscut că grupul nu a obținut tot ce a cerut. Afirmația sa despre presiunea exercitată de companiile din sectorul fosil este poziția negociatoarei, nu o constatare independentă asupra influenței acestora asupra fiecărei prevederi.
Jonás Fernández, eurodeputat spaniol și coordonatorul S&D în Comisia pentru afaceri economice și monetare (ECON), a insistat asupra unor standarde minime robuste pentru toate categoriile. El prezintă transparența pentru consumatori și competitivitatea europeană drept obiective compatibile și susține compromisul, deși îl consideră imperfect.
Un rezultat revendicat de grup privește publicarea principalelor efecte negative ale investițiilor asupra mediului și societății, denumite PAI. Indicatorii măsurabili pot arăta, de exemplu, emisiile finanțate sau efectele asupra biodiversității, dincolo de descrierea comercială a unui produs drept responsabil.
Comunicatul S&D afirmă că negocierile au întărit informarea asupra efectelor negative pentru fiecare categorie. Descrierea publicată de Consiliu este mai precis delimitată: identificarea și publicarea PAI reprezintă condiții explicite pentru categoriile „sustainable” și „transition”, pe baza unei liste comune de indicatori stabilite de Comisie. Pentru tranziție sunt obligatorii indicatori privind combustibilii fosili și emisiile de gaze cu efect de seră; pentru categoria sustenabilă, emisiile și biodiversitatea. Pe baza acestor comunicări nu poate fi atribuită automat aceeași obligație specifică și categoriei „ESG basics”.
Tratamentul companiilor din sectorul combustibililor fosili ilustrează limitele compromisului. Consiliul confirmă că investițiile în asemenea companii pot fi eligibile pentru categoria de tranziție dacă acestea au o strategie clară, cu termene, pentru reducerea emisiilor în acord cu obiectivele de la Paris, alocă 20% din cheltuielile de capital activităților aliniate Taxonomiei UE și cresc această pondere în timp. Procentul se referă la cheltuielile companiei, nu la o limită de 20% a investițiilor unui fond în sectorul fosil.
Categoria de tranziție nu descrie, așadar, exclusiv activități care sunt deja sustenabile. Ea permite finanțarea schimbării în companii cu activități încă nesustenabile, în condițiile convenite. S&D revendică cerința ca acestea să își orienteze treptat mai mult investițiile către activități clasificate drept verzi, fără să susțină că toate activitățile lor actuale ar îndeplini deja acele criterii.
Reforma introduce trei categorii: „sustainable”, pentru contribuția la obiective de sustenabilitate; „transition”, pentru o traiectorie credibilă de schimbare; și „ESG basics”, pentru abordări de mediu, sociale și de guvernanță care nu îndeplinesc criteriile mai stricte ale primelor două. Produsele clasificate trebuie să aibă minimum 70% din investiții aliniate strategiei declarate și să respecte excluderile aplicabile. Acesta nu este un prag de 70% de aliniere obligatorie la Taxonomia UE.
Afirmațiile ESG din denumiri și materialele comerciale vor fi rezervate produselor clasificate. Noua structură urmărește să facă mai ușor de comparat strategiile, după ce actualele articole 8 și 9 din SFDR au ajuns să fie folosite ca etichete de piață, deși regulamentul fusese conceput pentru transparență. Clasificarea nu garantează randamentul și nu elimină riscul financiar al investiției.
Raportorul principal al Parlamentului este Gerben-Jan Gerbrandy, din Renew Europe, iar Wolters reprezintă S&D în negocieri ca raportoare alternativă. Acordul din 19 noiembrie nu este încă actul legislativ definitiv: urmează finalizarea tehnică și aprobarea formală de către Parlament și Consiliu. Comisia precizează că regulamentul va intra în vigoare la 20 de zile după publicarea în Jurnalul Oficial și se va aplica după încă doi ani. Până atunci, categoriile negociate nu înlocuiesc obligațiile actuale.

















