
Statele Uniunii Europene au cheltuit aproximativ 12 miliarde EUR în 2025 pentru măsuri de securitate a aprovizionării cu electricitate și de flexibilitate, potrivit agenției europene de reglementare ACER. Dintre acestea, mecanismele de capacitate, care plătesc disponibilitatea resurselor pentru perioadele critice, au costat aproape 6,9 miliarde EUR. Separat, analiza contractelor pentru anii de livrare 2025–2046 arată că aproximativ 76% din plățile de capacitate examinate revin tehnologiilor fosile. Agenția avertizează că evaluarea izolată a necesarului fiecărui stat poate produce costuri suplimentare pentru consumatori.
Pe scurt
-
12 miliarde EUR au costat în 2025 măsurile de sprijin pentru securitatea aprovizionării și flexibilitate. Din această sumă, 6,879 miliarde EUR reprezintă mecanisme de capacitate, 929 milioane EUR măsuri de flexibilitate și 4,205 miliarde EUR alte intervenții.
-
Tehnologiile fosile reprezintă aproximativ 76% din plățile de capacitate analizate pentru anii de livrare 2025–2046. Procentul descrie structura contractelor examinate, nu distribuția întregii sume de 12 miliarde EUR cheltuite în 2025.
-
Numărul măsurilor de sprijin a crescut de la 39 la 63 într-un an. În 2025, opt țări cu mecanisme de capacitate au înregistrat cheltuieli de aproximativ 6,9 miliarde EUR, iar în 2026 numărul statelor cu asemenea mecanisme a ajuns la 11.
-
Coordonarea între state poate reduce necesarul suplimentar de capacitate cu 34%, arată un exercițiu de modelare ACER. Într-un scenariu cu extinderea mecanismelor, reducerea estimată ajunge la 46%.
-
Întreruperile de alimentare din 2025 nu au fost atribuite lipsei resurselor de producție. Durata medie a întreruperilor raportate a fost de 98 de minute per consumator, pe baza datelor disponibile.
Aceasta este principala concluzie a raportului ACER privind securitatea aprovizionării cu energie electrică, publicat de agenție. Documentul analizează în special evoluțiile din 2025, dar include și măsuri introduse sau aprobate în 2026, precum și scenarii privind evoluția cererii și a necesarului de capacități. Raportul nu anunță un nou program european de finanțare în valoare de 12 miliarde EUR. Suma reprezintă costurile agregate ale unor măsuri de sprijin existente în statele membre, calculate pe baza informațiilor furnizate de autoritățile naționale de reglementare și a metodologiei agenției. Distincția este importantă, deoarece aceste mecanisme sunt finanțate prin formule naționale diferite și pot ajunge, direct sau indirect, în costurile suportate de consumatorii de electricitate.
ACER identifică trei categorii de cheltuieli pentru anul 2025. Cea mai mare categorie este reprezentată de mecanismele de capacitate, cu aproximativ 6,879 miliarde EUR. Urmează alte forme de sprijin pentru securitatea aprovizionării, însumând 4,205 miliarde EUR, și măsurile dedicate flexibilității, cu aproximativ 929 milioane EUR. Împreună, aceste valori însumează aproximativ 12,013 miliarde EUR, prezentate rotunjit de agenție drept 12 miliarde EUR.
Mecanismele de capacitate urmăresc să asigure existența unor resurse disponibile atunci când cererea de electricitate este ridicată sau când producția disponibilă nu ar fi suficientă. Spre deosebire de vânzarea obișnuită a electricității pe piața angro, un mecanism de capacitate poate remunera un operator pentru disponibilitatea unei centrale, a unui sistem de stocare sau a unei alte resurse care poate contribui la acoperirea cererii în perioade critice. O centrală poate primi, astfel, venituri pentru capacitatea pe care se angajează să o pună la dispoziție, chiar dacă electricitatea produsă efectiv este remunerată separat prin tranzacțiile de pe piață. Aceste plăți pot fi justificate în situațiile în care semnalele de preț de pe piața energiei nu oferă suficiente stimulente pentru menținerea sau dezvoltarea resurselor necesare securității aprovizionării. Dar existența unui mecanism de capacitate nu garantează automat că schema este dimensionată corect, că tehnologiile concurează în condiții echitabile sau că beneficiile pentru consumatori depășesc costurile.
ACER arată că mecanismele de capacitate au costat 4,839 miliarde EUR în 2021, 6,490 miliarde EUR în 2024 și 6,879 miliarde EUR în 2025. Evoluția nu a fost uniformă. Cheltuielile au fost mai ridicate în 2023, când au ajuns la aproximativ 7,438 miliarde EUR, înainte de scăderea din anul următor. Prin urmare, raportul indică o tendință de creștere pe termen mai lung, nu o majorare în fiecare an.
ACER arată că tehnologiile convenționale rămân principalele beneficiare ale mecanismelor de capacitate. În contractele pentru anii de livrare 2025–2046, aproximativ 76% din plățile de capacitate analizate în raport sunt asociate producției pe combustibili fosili, în timp ce aproximativ 24% revin tehnologiilor nefosile, inclusiv participării consumului, bateriilor și altor resurse eligibile. Aceste procente privesc sprijinul prin mecanismele de capacitate, nu întreaga finanțare energetică europeană și nici totalul de 12 miliarde EUR. În analiza contractelor pentru anii de livrare viitori, gazul natural rămâne principala tehnologie beneficiară, iar unele contracte existente pentru capacități pe cărbune și lignit continuă să aibă o pondere relevantă.
Centralele pe gaz pot crește sau reduce producția în funcție de necesitățile sistemului și sunt utilizate pentru a acoperi perioadele în care producția din surse regenerabile variabile este insuficientă. Centralele pe cărbune au alte caracteristici tehnice și de mediu, iar menținerea unor asemenea capacități poate intra în tensiune cu obiectivele europene de decarbonizare. Bateriile pot răspunde rapid la variațiile din sistem, dar contribuția lor la evitarea unei penurii depinde și de durata în care pot furniza energie. Participarea consumului permite reducerea sau deplasarea voluntară a unor consumuri în perioade de presiune asupra rețelei și asupra capacităților de producție.
Problema identificată de ACER nu este că toate aceste tehnologii ar trebui remunerate identic, indiferent de caracteristicile lor. Agenția solicită ca fiecare să fie evaluată pe baza contribuției reale la securitatea aprovizionării și să poată concura în condiții comparabile pentru serviciile pe care le poate furniza. De asemenea, ACER precizează că anumite tehnologii nefosile, inclusiv energia regenerabilă și energia nucleară, beneficiază și de alte forme de sprijin în afara mecanismelor de capacitate. Ponderea de 76% nu reprezintă, așadar, distribuția tuturor subvențiilor energetice din Uniune.
În principiu, un mecanism de capacitate ar trebui să permită participarea tuturor tehnologiilor capabile să contribuie la evitarea lipsei de electricitate. În practică, regulile licitațiilor pot avantaja anumite categorii de operatori. De exemplu, dacă o licitație impune posibilitatea furnizării energiei pentru o perioadă foarte lungă și continuă, o baterie cu o durată mai redusă de descărcare poate fi exclusă, chiar dacă ar putea furniza un serviciu util în perioadele de penurie mai scurte.
ACER propune folosirea unor factori de reducere a capacității, cunoscuți drept derating factors, care reflectă contribuția estimată a fiecărei tehnologii la securitatea aprovizionării. Astfel, un megawatt de putere instalată într-o baterie nu este tratat automat ca echivalentul unui megawatt de capacitate disponibilă într-o centrală care poate funcționa continuu pentru perioade îndelungate. Evaluarea ține cont de durata disponibilității, probabilitatea de funcționare și caracteristicile deficitului de energie care trebuie prevenit. ACER arată că bateriile pot deveni competitive în asemenea condiții, inclusiv atunci când contribuția lor recunoscută la securitatea aprovizionării este mai mică decât puterea instalată. Această abordare poate reduce avantajele create de cerințele tehnice prea restrictive, fără să ignore diferențele reale dintre tehnologii.
Numărul total al măsurilor naționale de sprijin pentru securitatea aprovizionării și flexibilitate a crescut de la 39 în 2024 la 63 în 2025. Cea mai mare expansiune a avut loc în domeniul flexibilității, unde mai multe state au introdus măsuri suplimentare, iar unele au utilizat asemenea instrumente pentru prima dată. În 2025, opt state membre cu mecanisme de capacitate au cheltuit aproximativ 6,9 miliarde EUR pentru acestea. În 2026, numărul țărilor cu mecanisme de capacitate a ajuns la 11, pe fondul aprobării unor scheme suplimentare.
Comisia Europeană a aprobat noi mecanisme pentru Cehia, Germania și Spania. Acestea au caracteristici diferite și reflectă particularitățile sistemelor naționale. În Germania, de exemplu, mecanismul aprobat este conceput pentru capacități existente și noi, inclusiv participare transfrontalieră, și prevede condiții privind funcționarea neutră climatică a beneficiarilor contractelor pe termen lung până în 2045. În Spania, schema urmărește și susținerea dezvoltării serviciilor de flexibilitate. În Cehia, noul mecanism utilizează regulile europene actualizate privind ajutoarele de stat și evaluarea adecvanței resurselor. Aceste diferențe arată că mecanismele naționale nu constituie un sistem european unic și uniform de remunerare a capacităților.
O problemă centrală identificată de ACER este faptul că necesarul național de capacitate poate fi supraestimat atunci când fiecare țară îl calculează separat. Sistemele electrice sunt interconectate, iar energia disponibilă într-un stat poate contribui la reducerea riscurilor de aprovizionare dintr-o țară vecină, dacă infrastructura și condițiile de piață permit schimburile. Într-un exercițiu de modelare, agenția a comparat rezultatele unor mecanisme naționale dimensionate independent cu cele ale unei abordări coordonate.
În scenariul analizat pentru statele care dispun deja de mecanisme aprobate, evaluarea comună a redus necesarul suplimentar de capacitate cu 34%. Într-un scenariu mai larg, în care mecanismele de capacitate s-ar extinde către mai multe state, reducerea estimată a necesarului suplimentar a ajuns la 46%. Aceste cifre nu reprezintă diminuări ale facturilor sau ale cheltuielilor publice deja realizate. Ele exprimă reducerea necesarului de capacități suplimentare într-un model construit pe ipoteze specifice. Economiile financiare efective ar depinde de tipul capacităților evitate, de prețurile licitațiilor, de infrastructură și de funcționarea pieței.
ACER arată și că mecanismele de capacitate din unele state pot reduce riscurile de insuficiență a resurselor în țările vecine, chiar dacă acestea nu au propriul mecanism. În scenariul utilizat de agenție, reducerea riscurilor poate ajunge la 66% pentru anumite state fără mecanisme de capacitate. Această constatare susține importanța analizării resurselor disponibile la nivel regional, nu exclusiv în interiorul frontierelor naționale.
În august 2026, scăderea nivelului Dunării și al unor râuri din regiune a afectat disponibilitatea apei de răcire pentru centrale nucleare din România, Ungaria, Bulgaria și Slovenia. ACER arată că, între 13 și 22 august, aproape 3 GW de capacitate nucleară au fost simultan indisponibili în regiune în contextul acestor condiții. România a declarat o situație de criză a energiei electrice în temeiul cadrului european privind pregătirea pentru riscuri, iar alte state au transmis avertizări timpurii. Potrivit raportului, situația a rămas stabilă și nu a determinat deconectarea consumatorilor. Deplasarea voluntară a unor consumuri a contribuit la gestionarea presiunii asupra sistemului.
Acest exemplu ilustrează un tip de risc care nu poate fi evaluat doar pornind de la disponibilitatea medie a fiecărei centrale. Un episod de secetă poate afecta simultan mai multe unități și mai multe state, reducând beneficiile presupuse ale diversificării geografice.
În analiza scenariilor de adecvanță, România beneficiază, de asemenea, de efectele capacităților disponibile în alte țări. Valorile prezentate de ACER pentru riscul de insuficiență a resurselor sunt rezultate de modelare, nu prognoze ferme privind întreruperile pe care consumatorii români le vor experimenta. Raportul confirmă astfel că securitatea aprovizionării din România depinde atât de investițiile și disponibilitatea internă, cât și de conexiunile și capacitățile din regiune.
În 2025, măsurile dedicate flexibilității au costat aproximativ 929 milioane EUR, în creștere cu 76% față de anul precedent. În ciuda acestei creșteri, ele au reprezentat mai puțin de 10% din totalul măsurilor de sprijin analizate. ACER arată că 18 state membre aveau cel puțin o măsură de sprijin pentru flexibilitate, față de 15 în 2024. Multe dintre aceste instrumente sunt orientate către stocarea energiei în baterii, dar agenția atrage atenția că dezvoltarea capacităților de stocare este susținută și de investiții realizate fără ajutor public. În consecință, creșterea puterii instalate în baterii nu poate fi atribuită exclusiv subvențiilor sau mecanismelor dedicate flexibilității.
Agenția solicită eliminarea obstacolelor de piață care împiedică participarea resurselor nefosile și evaluarea regulată a necesității fiecărei măsuri de sprijin. Dacă tehnologiile devin viabile economic fără intervenții publice, menținerea unor scheme în forma inițială poate conduce la cheltuieli care nu mai sunt justificate.
Costurile mecanismelor de capacitate sunt recuperate prin mecanisme naționale diferite, care pot implica tarife, obligații ale furnizorilor sau contribuții ale participanților la piață. În ultimă instanță, o parte importantă a acestor costuri este suportată de consumatorii de electricitate. De aceea, ACER insistă asupra faptului că mecanismele trebuie să fie eficiente și proporționale cu riscurile pe care urmăresc să le reducă. O plată pentru disponibilitate poate fi justificată atunci când evită un risc real de penurie care nu ar putea fi gestionat în mod eficient prin piața existentă. Dar dacă o schemă contractează mai multă capacitate decât este necesar sau plătește nejustificat de mult pentru resurse care ar fi rămas disponibile și fără sprijin, costurile pentru consumatori pot crește fără un beneficiu echivalent.
Agenția identifică inclusiv diferențe semnificative între regulile de remunerare și rezultatele licitațiilor naționale. În unele mecanisme, plățile către furnizorii de capacitate au crescut cu până la 28% între 2024 și 2026. ACER recomandă stabilirea realistă a cantităților contractate și folosirea unor reguli de licitație care să încurajeze participarea competitivă.
Raportul constată că sistemul electric european a continuat să ofere un nivel ridicat de fiabilitate în 2025. Durata medie a întreruperilor raportate a fost de 98 de minute per consumator, iar întreruperile analizate nu au fost atribuite lipsei resurselor de producție. Întreruperile pot apărea din avarii ale rețelelor, condiții meteorologice extreme, defecțiuni locale sau alte cauze, fără ca problema să fie lipsa generală a electricității disponibile în sistem. În plus, indicatorul este calculat pe baza datelor colectate de agenție și nu trebuie prezentat drept o măsură completă și uniformă a tuturor experiențelor consumatorilor europeni.
ACER subliniază că riscurile se schimbă pe măsură ce crește ponderea producției dependente de condițiile meteorologice, se dezvoltă consumatori industriali noi și apar episoade climatice care afectează simultan mai multe surse de producție. În acest context, securitatea aprovizionării nu va depinde numai de construirea sau păstrarea unor centrale suplimentare. Va depinde și de capacitatea sistemelor de a deplasa consumul, de a stoca energia, de a utiliza interconexiunile și de a anticipa corect perioadele de deficit.
Prima este verificarea sistematică a eficienței măsurilor de sprijin. Autoritățile ar trebui să evalueze nu numai dacă o schemă își îndeplinește obiectivele, ci și dacă mai este necesară. A doua este coordonarea evaluărilor naționale și regionale ale necesarului de capacitate, inclusiv prin luarea în considerare a resurselor contractate în statele vecine. A treia este asigurarea concurenței între tehnologii pe baza contribuției lor reale la securitatea aprovizionării, fără condiții tehnice care favorizează nejustificat anumite resurse. ACER solicită și prognoze mai realiste ale consumului, inclusiv pentru proiectele industriale și centrele de date, dar analiza detaliată a acestei evoluții constituie o componentă distinctă a raportului.

















