
Eurodeputatul Virgil Popescu susține că amânarea cu doi ani a unor obligații din regulamentul european privind metanul va reduce riscul ca furnizorii externi să renunțe la piața UE și va contribui la protejarea gospodăriilor și industriei de noi scumpiri ale energiei. Negociatorul Grupului PPE în Comisia pentru industrie, cercetare și energie a prezentat astfel compromisul provizoriu convenit de Parlamentul European și Consiliu, care modifică anumite termene de raportare și verificare, fără să suspende întregul regulament.
Pe scurt
-
Argumentul lui Popescu privește aprovizionarea. El afirmă că furnizorii care nu pot îndeplini la timp cerințele UE ar putea vinde gazele în altă parte, cu presiuni suplimentare asupra ofertei și prețurilor europene.
-
Principalele cerințe de monitorizare, raportare și verificare pentru importuri ar urma să se aplice de la 1 ianuarie 2029. Raportarea intensității metanului pentru importatori și producătorii din UE ar fi mutată la 5 august 2030.
-
O evaluare a Comisiei este prevăzută până la 1 ianuarie 2028. Aceasta ar trebui să verifice pregătirea furnizorilor, disponibilitatea verificatorilor independenți și riscurile pentru securitatea aprovizionării.
-
Acordul mai are nevoie de aprobare formală. Susținătorii îl justifică prin securitatea energetică, în timp ce Verzii contestă amânarea obligațiilor de reducere a poluării.
În declarația publicată de Grupul PPE la 19 noiembrie, Popescu leagă flexibilitatea calendarului de capacitatea partenerilor comerciali de a respecta cerințele europene. Potrivit argumentului său, termenele pe care furnizorii nu le pot îndeplini ar putea determina redirecționarea gazelor către alte piețe, lăsând consumatorii europeni în fața unor livrări mai restrânse și a unor costuri mai mari. El prezintă perioada suplimentară de pregătire drept o modalitate de a limita acest risc, păstrând reducerea emisiilor de metan ca obiectiv.
Aceasta este evaluarea politică a eurodeputatului, nu un rezultat deja măsurat al modificării. Declarația PPE și comunicările instituțiilor nu oferă o estimare cantitativă a efectului amânării asupra facturilor. Comisia invocă, la rândul său, presiunile asupra aprovizionării în contextul crizei energetice și nevoia de a pregăti sistemele de conformitate.
Compromisul privește importurile de gaze naturale, țiței și cărbune, precum și unele obligații ale producătorilor europeni. Pentru importatori, începutul aplicării principalelor cerințe de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor ar urma să fie mutat de la 1 ianuarie 2027 la 1 ianuarie 2029. Primul raport privind intensitatea metanului, datorat atât de importatori, cât și de producătorii din UE, ar fi amânat de la 5 august 2028 la 5 august 2030. Intensitatea exprimă emisiile asociate unei cantități de combustibil produs și este distinctă de simpla raportare a emisiilor totale.
Popescu subliniază și timpul suplimentar acordat producătorilor din Uniune, pe care îl prezintă ca pe o condiție de concurență comparabilă cu importatorii. El susține că verificarea pregătirii furnizorilor înaintea aplicării obligațiilor este necesară pentru a identifica eventuale riscuri pentru livrările și prețurile europene. Consiliul confirmă că evaluarea Comisiei ar trebui realizată până la 1 ianuarie 2028 și să includă disponibilitatea verificatorilor terți independenți.
Regulamentul adoptat în 2024 urmărește măsurarea mai exactă a emisiilor din sectorul energetic, detectarea și repararea scurgerilor și limitarea evacuării metanului și a arderii la faclă. Modificarea negociată nu elimină această arhitectură și nu suspendă în bloc obligațiile deja aplicabile. Comisia precizează că ambiția generală și domeniul de aplicare ale legislației sunt păstrate.
Controversa privește tocmai costul climatic al timpului suplimentar. Grupul Verzilor/ALE a criticat compromisul ca pe o cedare în fața industriei combustibililor fosili și a contestat folosirea securității energetice drept justificare pentru întârzierea regulilor. Susținătorii acordului pun accentul pe pregătirea efectivă a conformității; criticii consideră că amânarea prelungește emisii care ar putea fi reduse mai devreme.
Acordul din 19 noiembrie este încă provizoriu. Parlamentul European și Consiliul trebuie să îl aprobe formal, iar modificarea trebuie publicată și să intre în vigoare. Până la intrarea în vigoare a unei modificări, termenele regulamentului existent rămân cele aplicabile.

















