Studiu pentru Parlament: UE s-a confruntat cu 41 de episoade de presiune economică, inclusiv din partea Chinei și SUA

Uniunea Europeană s-a confruntat cu 41 de episoade de presiune economică exercitate de state terțe, potrivit unui studiu comandat de Comisia pentru comerț internațional a Parlamentului European și prezentat eurodeputaților la 2 septembrie. Autorii cercetării, Lucia Tajoli și Matteo Villa, au analizat cazurile din perspectiva vulnerabilităților economice ale UE și a capacității Uniunii de a răspunde prin instrumentele sale de securitate economică.

Cercetarea pornește de la o schimbare mai largă în relațiile comerciale internaționale. Interdependențele economice care au fost construite pentru a crește eficiența și comerțul pot fi folosite și pentru a exercita presiuni asupra altor state atunci când accesul la anumite piețe, produse, resurse sau tehnologii devine esențial.

Autorii spun că UE este din ce în ce mai expusă acestui tip de presiune și că numărul cazurilor a crescut vizibil în ultimii ani. În loc să fie tratate separat, unele episoade trebuie evaluate împreună, deoarece o măsură poate rămâne în vigoare în timp ce alte restricții sunt adăugate ulterior.

China este una dintre principalele surse identificate în studiu. Cazul analizat în detaliu privește restricțiile asupra pământurilor rare, materiale esențiale pentru industrii europene precum automobilele, energia regenerabilă, electronica și apărarea. Atunci când accesul la astfel de resurse este concentrat într-o singură țară, restricțiile asupra exporturilor pot produce efecte economice rapide și pot crește presiunea politică asupra UE.

Lucia Tajoli a spus în INTA că „a large number of cases are coming from China”, dar a subliniat că presiunile nu provin exclusiv de la state considerate rivale. Statele Unite apar de asemenea printre principalii actori identificați, inclusiv prin presiunile asupra legislației digitale europene.

Acest element este important deoarece arată că securitatea economică europeană nu poate fi redusă la relația cu China sau Rusia. Un partener strategic și comercial apropiat poate exercita la rândul său presiune atunci când interesele economice sau de reglementare diverg.

Rusia apare mai ales în legătură cu energia și cu consecințele economice ale sancțiunilor adoptate după invadarea Ucrainei. Studiul arată însă și că presiunea nu este rezervată marilor puteri. Economii de dimensiune medie pot utiliza accesul la anumite produse sau piețe pentru a obține concesii.

Indonezia este unul dintre exemplele folosite de cercetători. Cazul privește restricții care au afectat produse europene din sectoarele lactatelor și băuturilor alcoolice. Autorii îl folosesc pentru a arăta că vulnerabilitatea poate apărea și în relații comerciale mai puțin evidente și că identificarea riscurilor trebuie făcută pe sectoare, nu doar pe țări.

Un punct central al studiului este dificultatea de a stabili când o măsură comercială devine coerciție economică în sens juridic. Nu orice restricție asupra importurilor, exporturilor sau investițiilor reprezintă automat o tentativă de a forța UE să își schimbe o decizie. Intenția, contextul și legătura dintre măsura economică și obiectivul politic trebuie analizate separat.

Comisia Europeană a insistat asupra aceleiași distincții în dezbaterea INTA. Reprezentanta Comisiei a explicat că unele măsuri restrictive pot reflecta obiective de politică industrială, protejarea unei industrii interne sau o strategie de reducere a dependențelor, fără a îndeplini condițiile juridice pentru a fi considerate coerciție.

Pentru autori, tocmai această zonă gri face necesară o capacitate europeană permanentă de monitorizare. Studiul recomandă dezvoltarea unui „economic pressure dashboard”, prin care informațiile privind restricțiile comerciale, amenințările și efectele asupra companiilor europene să fie colectate sistematic și comparate.

Companiile sunt considerate importante în acest sistem deoarece pot identifica primele semnale înainte ca presiunea să devină vizibilă la nivel politic. O companie poate observa întârzieri neobișnuite la vamă, cerințe administrative noi, limitări de acces sau presiuni asupra furnizorilor înainte ca autoritățile naționale să aibă o imagine completă.

Studiul propune și un „solidarity playbook” pentru cazurile în care presiunea este concentrată asupra unui singur stat membru. Un asemenea mecanism ar trebui să reducă riscul ca acel stat să suporte singur costurile unui conflict economic și să crească probabilitatea unui răspuns european comun.

Autorii atrag atenția și asupra faptului că reducerea dependențelor are propriile costuri. Diversificarea furnizorilor poate crește reziliența, dar menținerea unor surse alternative de aprovizionare este mai costisitoare decât concentrarea pe un număr mic de furnizori. În consecință, securitatea economică presupune compromisuri care trebuie evaluate la nivel european, nu doar la nivelul unei companii sau al unui stat membru.

Studiul a fost comandat de Comisia INTA în contextul dezbaterii mai ample privind securitatea economică a UE și utilizarea comerțului ca instrument geopolitic. El examinează atât cazurile de presiune economică, cât și capacitatea Anti-Coercion Instrument și a celorlalte instrumente comerciale europene de a răspunde.

Cele 41 de cazuri identificate arată că problema nu privește doar existența unor instrumente juridice, ci și capacitatea UE de a detecta rapid presiunile, de a evalua costurile și de a răspunde într-un mod coordonat.