Sub 6% dintre marile licitații publice din UE includ criterii de economie circulară

Mai puțin de 6% dintre licitațiile publice care depășesc pragurile europene au inclus criterii de economie circulară, deși autoritățile pot lua deja în calcul costurile pe întreg ciclul de viață, utilizarea materialelor reciclate și posibilitatea de reutilizare sau recuperare a produselor.

Achizițiile publice reprezintă aproximativ 14% din produsul intern brut al Uniunii Europene, însă această putere de cumpărare este folosită încă într-o măsură redusă pentru dezvoltarea piețelor de materiale reciclate, produse reutilizabile și soluții concepute pentru o durată mai lungă de utilizare.

Raportul independent analizează 17 proiecte finanțate prin Horizon 2020 și Horizon Europe și citează o estimare a Băncii Europene de Investiții potrivit căreia mai puțin de 6% dintre licitațiile care depășesc pragurile europene au inclus considerente legate de economia circulară.

Cifra se referă la procedurile în care valoarea contractului este suficient de mare pentru aplicarea normelor europene privind achizițiile publice. Ea nu înseamnă că restul contractelor nu conțin niciun criteriu de mediu, deoarece achizițiile publice ecologice pot acoperi și alte obiective, precum eficiența energetică sau reducerea poluării, fără să urmărească explicit reutilizarea materialelor și prevenirea deșeurilor.

Achizițiile publice circulare sunt mai specifice. Ele pot favoriza produse cu materiale reciclate, bunuri reparabile, servicii bazate pe reutilizare, componente care pot fi recuperate și soluții evaluate în funcție de impactul și costul lor pe întreaga durată de viață.

Normele europene permit deja autorităților să atribuie contractele după cel mai bun raport între preț și calitate, nu exclusiv după cea mai ieftină ofertă. Pot fi utilizate criterii de mediu, sociale și de inovare, cu condiția ca acestea să fie legate de obiectul contractului, transparente și nediscriminatorii.

Autoritățile pot aplica și calculul costului pe ciclul de viață. Această metodă permite includerea cheltuielilor pentru achiziție, energie, întreținere, reparare, utilizare și eliminare, precum și a unor efecte de mediu care pot fi exprimate și verificate în mod obiectiv.

În practică, raportul constată că multe administrații continuă să compare ofertele în principal după prețul plătit la început. Produsele circulare sunt astfel considerate mai scumpe, chiar și atunci când costurile lor totale pot fi mai mici datorită unei durate mai lungi de utilizare, consumului redus sau recuperării materialelor.

Bugetarea pe perioade scurte întărește această tendință. Departamentul care cumpără un produs poate suporta investiția inițială, în timp ce economiile rezultate din consum, întreținere sau reducerea deșeurilor apar ulterior în bugetul altei structuri.

Raportul indică și o utilizare foarte redusă a achizițiilor publice pentru inovare. În numeroase state membre, asemenea proceduri reprezintă mai puțin de 1% dintre contracte, deși pot permite autorităților să colaboreze cu întreprinderi pentru dezvoltarea și testarea unor soluții care nu sunt încă disponibile pe piață la scară comercială.

Printre instrumentele existente se află achiziția precomercială, prin care autoritățile cumpără servicii de cercetare și dezvoltare fără să se oblige să achiziționeze produsul final, și achiziția publică de soluții inovatoare, destinată tehnologiilor apropiate de introducerea pe piață.

Parteneriatele pentru inovare permit combinarea într-o singură procedură a dezvoltării și achiziționării ulterioare a unei soluții, atunci când produsul necesar nu există încă. Dialogul competitiv și consultarea pieței înaintea lansării licitației pot ajuta autoritatea să înțeleagă ce este disponibil și să formuleze cerințe care nu exclud furnizorii inovatori.

Raportul arată că aceste instrumente sunt evitate frecvent deoarece sunt considerate complicate, riscante și consumatoare de timp. Funcționarii se tem că utilizarea unor criterii noi, a negocierii sau a cerințelor bazate pe performanță poate conduce la contestații.

Incertitudinea este amplificată de fragmentarea normelor. Achizițiile circulare presupun aplicarea simultană a legislației privind contractele publice, deșeurile, produsele, substanțele chimice, standardele tehnice și cerințele sectoriale.

Diferențele dintre state privind momentul în care un deșeu redevine material comercial limitează folosirea materiilor prime secundare. Un material reciclat poate fi acceptat și certificat într-o țară, dar tratat diferit în alta, ceea ce complică licitațiile transfrontaliere și reduce încrederea furnizorilor.

Lipsa datelor armonizate reprezintă un alt obstacol. Autoritățile trebuie să compare declarații de mediu, certificări și informații privind emisiile prezentate în formate diferite, fără indicatori comuni care să permită o evaluare simplă și verificabilă.

Instrumente precum analiza ciclului de viață și calculul costurilor pe durata utilizării rămân astfel subutilizate. Administrațiile mai mici sunt afectate în mod special, deoarece au personal limitat și nu dispun întotdeauna de specialiști în materiale, construcții, emisii sau evaluare economică.

Raportul arată că soluțiile devin mai ușor de folosit atunci când sunt transformate în calculatoare, modele de documentație, ghiduri și criterii standard. Un funcționar nu trebuie atunci să construiască de la început o metodă de evaluare pentru fiecare contract.

Proiectul CityLoops a dezvoltat un calculator simplificat pentru emisiile generate pe durata demolării și renovării. Autoritățile pot compara scenarii pentru beton, sol excavat și deșeuri de construcții și pot include în licitație un nivel de referință pentru emisii.

CINDERELA a creat o structură standardizată prin care produsele de construcție realizate din materii prime secundare pot fi comparate cu alternativele convenționale. Instrumentul acoperă consumul de resurse, efectele de mediu și costurile pe întreg ciclul de viață.

RECONSTRUCT și CIRC-BOOST au testat folosirea modelelor digitale ale clădirilor pentru urmărirea materialelor, emisiilor și posibilităților de recuperare. Datele pot fi integrate în proiectare, documentația tehnică, evaluarea ofertelor și planificarea demolării.

Raportul concluzionează că problema principală nu mai este lipsa soluțiilor circulare. Numeroase metode au fost testate în construcții, bioeconomie, energie, sănătate și administrația urbană, dar cele mai multe nu au devenit încă proceduri de rutină.

Rezultatele depind adesea de echipele și finanțarea proiectelor europene. După finalizarea proiectelor-pilot, autoritățile nu au întotdeauna personalul, bugetul sau sprijinul instituțional necesar pentru a continua utilizarea instrumentelor.

Criteriile sunt aplicate mai ușor atunci când fac parte din modele standard, platforme electronice și reguli interne. Efectele sunt limitate atunci când utilizarea lor depinde exclusiv de inițiativa unei administrații sau a unui funcționar cu experiență în economie circulară.

Raportul recomandă statelor membre să includă achizițiile circulare în strategiile naționale și să stabilească indicatori pentru monitorizarea aplicării. Centrele de competență ar putea oferi asistență juridică și tehnică, documentații standard și cursuri pentru autoritățile contractante.

Echipele care pregătesc achizițiile ar trebui să reunească specialiști în finanțe, infrastructură, mediu și contracte publice. Această coordonare ar permite luarea în calcul a costurilor pe termen lung și ar reduce situațiile în care obiectivele de sustenabilitate sunt separate de deciziile bugetare.

Experții recomandă și integrarea criteriilor circulare în platformele naționale de achiziții electronice. Cerințele privind conținutul reciclat, costul pe ciclul de viață sau recuperarea materialelor ar putea fi introduse în formulare și modele reutilizabile.

IMM-urile și startupurile întâmpină la rândul lor dificultăți. Documentațiile complexe, cerințele financiare ridicate și contractele prea mari pot exclude întreprinderile care oferă soluții inovatoare, dar nu au resursele administrative ale marilor furnizori.

Împărțirea contractelor în loturi, folosirea cerințelor funcționale și organizarea consultărilor înaintea licitației pot reduce aceste bariere. Contractele desfășurate în etape pot limita riscul financiar și permit testarea unei soluții înainte de extinderea ei.

Raportul recomandă și achiziții comune între orașe și regiuni. Gruparea cererii ar permite folosirea acelorași specificații, împărțirea costurilor de pregătire și transmiterea unui semnal mai clar către furnizori.

Achizițiile publice pot astfel crea o cerere predictibilă pentru materiale reciclate și produse circulare. Furnizorii ar avea mai multă siguranță pentru investiții în capacități de reciclare și dezvoltarea unor soluții noi dacă cererea publică nu ar rămâne limitată la câteva proiecte demonstrative.

Raportul propune ca achizițiile publice circulare să reprezinte un instrument central al viitorului Act privind economia circulară. Acesta ar putea transforma puterea de cumpărare a administrațiilor într-un mecanism pentru dezvoltarea pieței unice a materiilor prime secundare.

Documentul este un raport independent finalizat în iulie 2026 pentru Direcția Generală Cercetare și Inovare. Conținutul său nu reflectă în mod necesar poziția Comisiei Europene.

Estimările și recomandările nu reprezintă o decizie și nu creează obligații pentru statele membre sau autoritățile contractante. Eventualele cerințe vor depinde de propunerile viitoare ale Comisiei și de procesul legislativ european.

Achizițiile publice sunt reglementate la nivel european prin norme aplicabile contractelor autorităților, operatorilor din sectoarele de utilități și concesiunilor. Cadrul permite deja includerea criteriilor de mediu și a costurilor pe durata de viață, dar nu există o obligație orizontală prin care toate autoritățile să aplice sistematic achizițiile circulare.

Viitorul Act privind economia circulară urmărește să dezvolte o piață europeană mai funcțională pentru materiile prime secundare. Achizițiile publice pot contribui prin crearea cererii pentru produse reciclate, reutilizate și reparabile, în paralel cu măsurile aplicate producătorilor și sistemelor de gestionare a deșeurilor.