Țările candidate vor fi asociate Centrului european pentru reziliența democratică, anunță Președinția irlandeză

Președinția irlandeză a Consiliului Uniunii Europene pregătește asocierea formală a țărilor candidate și potențial candidate la Centrul european pentru reziliența democratică, a declarat Thomas Byrne, ministru irlandez care reprezintă Președinția Consiliului în dosarele europene, în cadrul unei reuniuni a Parlamentului European. Participarea ar urma să includă accesul la reuniunile plenare ale centrului, posibilitatea de a propune sau de a se alătura proiectelor și acces progresiv la platforma sa, însă Byrne a precizat că statele membre nu au în acest moment un acord pentru crearea unei baze juridice separate a centrului.

Centrul european pentru reziliența democratică este conceput ca un mecanism de cooperare între instituțiile UE, statele membre și alți participanți pentru schimbul de experiență, expertiză și proiecte destinate protejării proceselor democratice. Activitatea sa privește un spectru larg de riscuri, de la ingerințe străine și campanii de manipulare a informației până la atacuri asupra proceselor electorale și alte forme de presiune asupra instituțiilor democratice.

Noutatea prezentată de Byrne privește extinderea participării dincolo de cele 27 de state membre. Potrivit intervenției sale, țările candidate și potențial candidate ar urma să fie asociate în mod formal, iar această asociere nu ar trebui să fie una pur simbolică. Ele ar putea participa la reuniunile plenare, ar avea posibilitatea de a propune proiecte și de a intra în proiecte inițiate de alți participanți și ar primi acces gradual la platforma centrului, în funcție de modalitatea de participare convenită de statele membre.

Această formulă este relevantă în special pentru Moldova și Ucraina, pe care Byrne le-a menționat în contextul experienței acumulate sub presiunea constantă a amenințărilor hibride. El a susținut că asocierea țărilor candidate trebuie înțeleasă ca un schimb în ambele direcții: statele aflate în procesul de aderare nu sunt doar beneficiari ai expertizei europene, deoarece unele dintre ele au acumulat experiență în combaterea ingerințelor, atacurilor informaționale și tentativelor de destabilizare pe care multe state membre le-au întâlnit mai târziu sau la o intensitate mai redusă.

Pentru Moldova, această abordare poate crea un canal suplimentar prin care experiența privind protecția alegerilor, combaterea ingerințelor externe și reziliența instituțiilor să fie integrată în cooperarea europeană. Pentru Ucraina, dimensiunea este și mai largă, deoarece apărarea proceselor democratice se desfășoară simultan cu războiul și cu atacuri informaționale și cibernetice persistente. Intervenția Președinției nu stabilește însă programe naționale sau finanțări individuale pentru aceste două țări.

Byrne a legat inițiativa de recomandările Parlamentului European, care solicitase implicarea sistematică a țărilor candidate în activitățile centrului, în mecanismele sale de sprijin și în rețelele de experți. El a prezentat viitoarea asociere drept un răspuns concret la această solicitare și a indicat că ea urmează să fie discutată la nivel ministerial în cadrul lucrărilor Consiliului din octombrie.

Calendarul trebuie însă tratat cu atenție. Transcriptul automat al intervenției conține o dată evident coruptă, în timp ce rezumatul ședinței indică 13 octombrie pentru reuniunea ministerială din Luxemburg. Calendarul oficial al Consiliului confirmă că un Consiliu Afaceri Generale este programat la Luxemburg la 13 octombrie. Articolul nu atribuie însă acestei reuniuni o decizie deja adoptată privind asocierea, deoarece evenimentul este încă viitor la momentul redactării.

În paralel, Președinția irlandeză lucrează la concluzii ale Consiliului privind participarea democratică incluzivă și reziliența societală și comunitară. Byrne a indicat că obiectivul este finalizarea acestor concluzii înainte de încheierea mandatului Președinției irlandeze, dar documentele sunt încă în negociere și nu trebuie prezentate drept o poziție deja adoptată de cele 27 de state membre.

Această distincție este importantă și în cazul statutului centrului. Deși acesta este deja operațional și găzduiește reuniuni și proiecte, există o discuție separată privind instituționalizarea sa. Parlamentul a susținut ideea unei baze juridice sau a unui act separat care să definească mai clar mandatul, guvernanța și responsabilitatea democratică a centrului.

Byrne a spus explicit că, în prezent, nu există un acord între statele membre pentru un asemenea act juridic separat. Prin urmare, asocierea țărilor candidate nu trebuie prezentată ca aderare la o nouă agenție europeană sau ca participare la o structură creată printr-un regulament specific al UE. Centrul funcționează ca mecanism de cooperare, iar discuția privind o eventuală arhitectură juridică mai formală rămâne deschisă.

Lipsa unui act separat ridică întrebări și despre guvernanță, finanțare și modul în care pot fi stabilite drepturile diferitelor categorii de participanți. Intervenția lui Byrne confirmă direcția politică privind includerea candidaților, dar nu oferă un buget distinct, o contribuție financiară obligatorie sau un mecanism juridic complet pentru participarea acestora.

Centrul nu trebuie confundat nici cu inițiativele Consiliului Europei. În aceeași reuniune parlamentară, secretarul general al Consiliului Europei, Alain Berset, a prezentat separat proiectul unui nou Pact democratic pentru Europa și posibilitatea dezvoltării unui instrument privind manipularea și ingerința informațională străină. Consiliul Europei și Uniunea Europeană sunt organizații distincte, iar cele două inițiative urmăresc mecanisme instituționale diferite, chiar dacă se ocupă de amenințări similare la adresa democrației.

Deschiderea centrului către candidați se înscrie și în schimbarea mai largă a modului în care UE tratează procesul de extindere. Cooperarea nu mai este limitată la adoptarea legislației europene înainte de aderare, ci include treptat participarea candidaților la mecanisme și rețele în domenii în care integrarea anticipată este considerată utilă atât pentru UE, cât și pentru statele aflate în procesul de aderare.

În cazul rezilienței democratice, argumentul Președinției irlandeze este că această integrare anticipată are o valoare practică imediată. Amenințările la adresa alegerilor, campaniile de manipulare, presiunile asupra actorilor politici sau tentativele de influențare externă nu apar doar după aderare, iar statele candidate pot avea atât nevoie de sprijin european, cât și expertiză proprie de oferit.

În același timp, articolul nu poate trata asocierea drept o garanție de finanțare sau de acces nelimitat la toate structurile centrului. Byrne a vorbit despre un acces progresiv la platformă, iar forma exactă a participării va depinde de deciziile și sprijinul statelor membre. Detaliile operaționale și juridice complete nu apar în materialele disponibile.