UE accelerează negocierile pentru mobilitatea militară, cu 17 reuniuni tehnice și două triloguri programate până la sfârșitul anului

Uniunea Europeană accelerează negocierile pentru noul cadru de mobilitate militară, cu 17 reuniuni tehnice și încă două triloguri programate după reluarea discuțiilor în septembrie, într-o încercare de a încheia dosarul până la sfârșitul anului. Primele negocieri tehnice s-au concentrat asupra procedurilor necesare pentru autorizarea transporturilor militare și asupra cooperării și interoperabilității cu NATO, două dintre problemele care pot determina cât de repede pot fi deplasate trupele și echipamentele în interiorul Europei în timpul unei crize.

Negocierile au fost lansate formal la 16 iulie, într-un prim trilog la care au participat Parlamentul European, Președinția irlandeză a Consiliului și Comisia, inclusiv reprezentarea europeană pentru apărare și transporturi. Reuniunea a fost folosită pentru prezentarea pozițiilor celor trei instituții, organizarea negocierilor și împărțirea subiectelor în grupuri care pot fi tratate tehnic înainte ca problemele politice să revină la nivelul trilogurilor.

Discuțiile au fost reluate imediat după vacanța de vară. Prima reuniune tehnică a avut loc la 1 septembrie, iar următoarea era programată două zile mai târziu. În total, negociatorii au pregătit alte 17 reuniuni tehnice și două triloguri, un calendar pe care co-raportorul Parlamentului pentru dosar, Michał Szczerba, l-a descris în SEDE drept expresia unei voințe comune de a ajunge la un acord până la sfârșitul anului.

Prima rundă tehnică din septembrie a intrat direct în unul dintre cele mai importante obstacole practice pentru mobilitatea militară: autorizațiile necesare atunci când trupe, vehicule, echipamente sau alte bunuri militare trebuie să traverseze mai multe state.

În condiții normale, fiecare țară dispune de propriile proceduri, termene și autorități competente. Aceste diferențe pot transforma o deplasare militară transfrontalieră într-un proces administrativ complex, în special atunci când convoiul trebuie să traverseze rapid mai multe jurisdicții.

Negociatorii încearcă să creeze un cadru în care aceste proceduri să devină mai previzibile și mai rapide, fără să elimine responsabilitățile statelor asupra propriului teritoriu. Dezbaterea privește astfel atât viteza autorizării, cât și schimbul de informații și coordonarea dintre autoritățile civile și militare.

Al doilea subiect major discutat la prima reuniune tehnică a fost interoperabilitatea cu NATO. Pentru statele UE care sunt și membre ale Alianței, infrastructura și procedurile europene trebuie să permită deplasarea forțelor într-un mod compatibil cu planificarea NATO și să evite apariția unor sisteme paralele care nu funcționează împreună.

În practică, mobilitatea militară nu depinde numai de existența drumurilor și căilor ferate. Ea presupune autorizații, reguli vamale, acces la infrastructură, coordonarea transportului de materiale speciale, capacitatea podurilor și tunelurilor, disponibilitatea porturilor și aeroporturilor și compatibilitatea procedurilor între state.

Din acest motiv, dosarul se află la intersecția dintre politica de apărare și cea de transport. Parlamentul a lucrat asupra propunerii prin SEDE și TRAN, iar raportul este gestionat de co-raportorii Michał Szczerba și Roberts Zīle.

În raportarea către SEDE după reluarea negocierilor, Szczerba a spus că prima discuție tehnică a permis instituțiilor să își clarifice pozițiile și să identifice atât zonele unde există deja convergență, cât și punctele care vor necesita negocieri suplimentare.

El a precizat că rămâne un număr important de probleme tehnice și politice, fără să prezinte însă situația drept un blocaj. Ritmul discuțiilor de la începutul lui septembrie a fost descris drept încurajator, iar negociatorii Parlamentului cred că obiectivul de finalizare până la sfârșitul anului poate fi păstrat dacă toate instituțiile mențin același nivel de implicare.

„Mobilitatea militară nu este doar o chestiune de transport sau administrativă; este o componentă fundamentală a pregătirii Europei pentru apărare, a descurajării și a capacității de a răspunde eficient în perioade de criză”, a spus Szczerba în fața Comisiei SEDE.

Miza este timpul necesar pentru ca o unitate militară să ajungă acolo unde este nevoie. Într-un scenariu de securitate în care forțele trebuie mutate rapid de la vest la est sau între diferite regiuni europene, întârzierile produse la fiecare frontieră pot avea efect cumulativ.

În același timp, viteza nu este singura problemă aflată în negociere. În SEDE au fost ridicate și preocupări privind drepturile lucrătorilor și sănătatea și securitatea la locul de muncă, ceea ce indică faptul că armonizarea procedurilor militare va trebui să fie compatibilă și cu regulile aplicabile personalului implicat în transporturi.

Calendarul negociat pentru toamnă lasă puțin spațiu între etapele tehnice și cele politice. Cele 17 reuniuni programate trebuie să reducă numărul subiectelor deschise înaintea următoarelor triloguri, unde Parlamentul și Consiliul vor trebui să decidă asupra diferențelor care nu pot fi rezolvate la nivel tehnic.

Mobilitatea militară a devenit una dintre componentele centrale ale pregătirii europene pentru apărare după invazia rusă la scară largă împotriva Ucrainei. Capacitatea militară nu depinde numai de numărul de soldați și echipamente disponibile, ci și de posibilitatea de a le muta rapid între state.

Actualele negocieri urmăresc să creeze un cadru comun pentru transportul echipamentelor, bunurilor și personalului militar în Uniune și să reducă întârzierile produse de fragmentarea procedurilor naționale.

Dacă negocierile sunt încheiate până la finalul lui 2026, noul sistem ar putea intra în faza de implementare într-un moment în care UE și NATO acordă o importanță tot mai mare capacității de a transfera rapid forțe pe continent.