Comisia schimbă modul în care analizează fuziunile: inovația și reziliența vor conta mai mult

Comisia Europeană pregătește o schimbare importantă în modul în care evaluează fuziunile dintre companii, introducând o analiză mai amplă a efectelor asupra inovării, investițiilor, rezilienței și evoluției viitoare a piețelor. Directorul general al DG Competition, Anthony Whelan, a declarat în Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European că viitoarele orientări vor merge dincolo de evaluările predominant statice bazate pe cote de piață și efecte asupra prețurilor și vor încerca să surprindă mai bine modul în care o concentrare poate schimba concurența în anii următori.

Revizuirea orientărilor privind fuziunile pornește dintr-o dezbatere mai largă despre competitivitatea europeană. Anthony Whelan a legat explicit procesul de recomandările raportului Draghi și de mandatul primit de Comisie pentru a acorda mai multă atenție rezilienței economiei europene, eficienței, inovării, intensității investițiilor în sectoarele strategice și schimbărilor produse în mediul de securitate și apărare.

Comisia spune că există un acord larg asupra direcției generale după consultările desfășurate în ultimii doi ani. Proiectul publicat în aprilie a fost precedat de o consultare mai generală, iar DG Competition a primit peste 200 de contribuții. Whelan a spus că majoritatea participanților au acceptat ideea unei analize mai dinamice, dar au cerut mai multe explicații despre modul în care noile concepte vor fi aplicate în cazuri concrete.

Prima schimbare este trecerea de la o fotografie a pieței la o evaluare mai orientată spre viitor. Cotele de piață și efectele asupra prețurilor vor rămâne relevante, dar Comisia vrea să analizeze mai atent dacă o fuziune poate schimba investițiile, inovarea, capacitatea unei companii de a dezvolta noi produse sau chiar structura viitoare a unei industrii.

Whelan a explicat că o asemenea analiză trebuie să surprindă atât efectele negative, cât și eventualele beneficii ale concentrării. O fuziune poate elimina un competitor sau reduce presiunea pentru inovare, dar în anumite situații poate permite investiții care ar fi prea mari pentru companiile implicate separat sau poate crea suficientă dimensiune pentru a concura mai eficient pe piața europeană.

De aici vine conceptul de „positive scale”. Comisia pornește de la ideea că foarte multe fuziuni pot produce eficiențe și o dimensiune procompetitivă pe piața unică, în timp ce numai o minoritate creează o putere de piață suficient de mare pentru a deveni problematică. Whelan a spus că noile orientări încearcă să permită o analiză mai clară a situațiilor în care creșterea dimensiunii unei companii poate ajuta concurența fără să afecteze consumatorii.

Această orientare a provocat însă întrebări legate de certitudinea juridică. Eurodeputatul S&D René Repasi a remarcat că dreptul european al concurenței a construit în timp un nivel ridicat de predictibilitate tocmai prin criterii relativ clare și printr-o jurisprudență dezvoltată în jurul cotelor de piață, structurii pieței și efectelor observabile asupra concurenței.

Repasi a întrebat cum va evita Comisia ca o analiză bazată mai mult pe scenarii privind inovarea viitoare să devină prea speculativă. El a ridicat și o problemă politică mai largă: dacă o tranzacție produce efecte negative în Europa, dar creează o companie suficient de mare pentru a concura pe piața globală, poate competitivitatea internațională să devină un argument pentru tolerarea prejudiciului intern?

Whelan a răspuns că noua abordare nu modifică distribuția sarcinii probei. Comisia trebuie în continuare să demonstreze că o fuziune produce un prejudiciu pentru concurență, iar companiile care susțin că tranzacția aduce beneficii trebuie să le dovedească.

„Claims are not demonstrations”, a spus Whelan, subliniind că simple afirmații despre investiții, inovare sau competitivitate nu vor fi suficiente. DG Competition încearcă să introducă în orientări indicații mai precise despre tipurile de dovezi care vor putea susține asemenea argumente.

Comisia admite însă că aceasta este una dintre zonele cele mai dificile ale reformei. Experiența în evaluarea efectelor dinamice este încă mai redusă decât în analiza tradițională a cotelor de piață și a prețurilor, iar orientările nu pot transforma estimarea viitorului într-o procedură complet mecanică.

O altă componentă importantă este reziliența. Comisia vrea să poată analiza dacă o fuziune întărește securitatea aprovizionării, reduce dependența de o singură sursă sau crește capacitatea unei industrii de a rezista unor șocuri externe. Whelan a recunoscut că participanții la consultare au cerut mai multă claritate tocmai pentru ca „reziliența” să nu devină un argument vag, dificil de verificat.

Noile orientări vor trata mai explicit și problema companiilor inovatoare aflate la început de dezvoltare. Unul dintre conceptele aflate în discuție este „killer acquisition”, situația în care o companie mare cumpără o firmă mică înainte ca aceasta să devină un competitor important și poate astfel elimina o sursă viitoare de concurență sau inovare.

În paralel, Comisia lucrează cu un concept denumit Innovation Shield, menit să ofere mai multă predictibilitate unor tranzacții care pot fi importante pentru finanțarea și dezvoltarea companiilor inovatoare.

Repasi a întrebat de ce protecția prevăzută în proiect exclude în mod explicit gatekeeperii desemnați în temeiul Digital Markets Act, dar nu toate celelalte companii digitale foarte mari. Whelan a explicat că gatekeeperii formează o categorie juridică identificată printr-o procedură distinctă, ceea ce permite Comisiei să creeze o prezumție mai clară în cazul lor.

Aceasta nu înseamnă, a precizat el, că alte companii mari beneficiază automat de protecție. O tranzacție care pare inițial să se încadreze în Innovation Shield poate fi analizată diferit dacă dovezile arată că un cumpărător foarte mare, chiar dacă nu este gatekeeper DMA, riscă să afecteze concurența sau să elimine o alternativă inovatoare.

Reforma poate influența și tranzacțiile aflate deja în analiza Comisiei. Eurodeputatul PPE Markus Ferber a întrebat cum vor fi tratate cazurile care trebuie decise înainte de adoptarea formală a noilor orientări.

Whelan a răspuns că orientările nu sunt legislație în sens strict. Ele devin obligatorii pentru Comisie ca expresie a politicii sale odată adoptate, dar reprezintă în esență o interpretare a regulamentului european privind concentrările, iar interpretarea poate evolua în paralel cu economia.

Din acest motiv, DG Competition consideră că unele abordări reflectate în proiect pot fi folosite și în dosarele aflate deja în lucru. Companiile pot, la rândul lor, să prezinte argumente privind eficiența, reziliența sau inovarea bazându-se pe conceptele aflate în proiectul de orientări.

Această explicație este importantă deoarece arată că reforma nu va începe într-o singură zi, odată cu publicarea textului final. Comisia descrie schimbarea mai degrabă ca pe o evoluție a modului în care interpretează regulamentul existent.

Telecomunicațiile oferă un exemplu al dificultății acestei analize. În ECON, eurodeputatul Jussi Saramo a contestat ideea că o concentrare mai mare în sector ar fi automat benefică pentru competitivitatea europeană, argumentând că rețelele de telecomunicații continuă să funcționeze în mare măsură pe piețe locale și naționale. Reducerea numărului de operatori într-o țară poate însemna astfel concurență mai slabă, prețuri mai mari sau o calitate mai redusă pentru consumatori.

Whelan a recunoscut caracterul local al acestor piețe și faptul că o rețea disponibilă în Helsinki nu poate fi înlocuită de una din Lisabona. El a spus însă că sectorul telecom rămâne foarte fragmentat și că aprofundarea pieței unice poate schimba condițiile în care sunt analizate tranzacțiile.

În cazurile concrete, Comisia va trebui să compare efectele asupra prețurilor și concurenței cu eventualele beneficii pentru investițiile în rețele, calitatea serviciilor și inovare. Whelan a insistat că obiectivul final rămâne protejarea accesului consumatorilor și al companiilor la servicii inovatoare, accesibile și de bună calitate.

O problemă similară apare în infrastructura financiară. Markus Ferber a întrebat dacă noile orientări pot permite o consolidare mai mare în clearing și settlement, domenii considerate fragmentate și costisitoare în Europa.

Whelan a evitat să ofere un răspuns privind tranzacții concrete, dar a spus că analiza nu poate fi separată de proiectul Savings and Investments Union. El a remarcat că o structură de piață considerată problematică sau nepotrivită în urmă cu zece ani poate fi reevaluată dacă realitatea economică și cadrul pieței unice s-au schimbat.

DG Competition lucrează și cu autoritățile naționale de concurență pentru a evita apariția unor interpretări divergente. Whelan a explicat că orientările vor obliga formal doar Comisia, deoarece regulamentul european privind concentrările este aplicat de aceasta, dar autoritățile naționale folosesc frecvent orientările europene prin analogie în propriile sisteme.

Membrii European Competition Network tratează astfel procesul drept relevant și pentru propriile practici. Whelan a spus că autoritățile naționale au reacționat în general pozitiv la proiectul din aprilie și că o nouă discuție asupra textului revizuit va avea loc în săptămânile următoare.

Comisia intenționează să adopte noile orientări până la sfârșitul anului 2026 și spune că rămâne în grafic, deși recunoaște că termenul este strâns. Cele peste 200 de răspunsuri la consultare au susținut în general direcția reformei, dar au cerut clarificări mai precise privind efectele dinamice, reziliența, Innovation Shield și „killer acquisitions”.

Regulamentul european privind concentrările nu va fi modificat în această etapă. Anthony Whelan a spus că DG Competition nu a identificat până acum o limitare a actualului cadru juridic care să împiedice schimbarea de abordare. Comisia consideră că testul existent privind existența unui obstacol semnificativ în calea concurenței efective este suficient de larg pentru a include noua analiză a inovării, investițiilor și rezilienței.