UE aplică noile condiții pentru acordurile de returnare în țări din afara Uniunii

Statele membre ale Uniunii Europene aplică din 16 octombrie noile condiții pentru acordurile prin care persoane fără drept de ședere pot fi trimise în țări din afara UE care acceptă să le primească. Mecanismul poate include centre de returnare și privește destinații diferite de țara de origine a persoanei. Funcționarea lui depinde de încheierea unor acorduri și de respectarea drepturilor fundamentale.

Regulamentul (UE) 2026/2280 a fost publicat în Jurnalul Oficial la 15 octombrie și a intrat în vigoare a doua zi. El stabilește un sistem comun pentru returnarea cetățenilor din afara Uniunii aflați în situație de ședere ilegală. Aplicarea este însă etapizată, astfel încât regulile privind aceste acorduri funcționează înaintea celei mai mari părți a noului sistem procedural.

Ce trebuie să prevadă acordurile

Articolul 14 permite acorduri cu țări care acceptă persoanele vizate, deși nu sunt țările lor de origine, de reședință obișnuită anterioară sau alte țări în care acestea au drept de intrare și ședere. Este baza juridică a mecanismului pe care Consiliul și Parlamentul îl descriu drept posibilitatea folosirii unor centre de returnare în afara UE.

Pentru persoana vizată, miza este locul în care va fi primită și condițiile în care va rămâne acolo. Acordul trebuie să stabilească procedurile transferului, condițiile de ședere, obligațiile fiecărei părți și consecințele încălcării înțelegerii. Trebuie prevăzut și răspunsul la o deteriorare semnificativă a situației din țara de primire.

Când acordul include o etapă ulterioară de returnare, de exemplu către țara de origine, apar cerințe suplimentare. Părțile trebuie să stabilească responsabilitățile și ce se întâmplă dacă acea etapă nu mai poate avea loc. Pentru asemenea acorduri este obligatoriu un organism sau un mecanism independent care să urmărească aplicarea efectivă a înțelegerii.

Statele membre trebuie să informeze Comisia și celelalte state membre înainte ca acordurile să intre în vigoare sau să înceapă să fie aplicate provizoriu. Obligația privește și modificările ulterioare ori încetarea lor. Regulamentul prevede informarea instituțiilor, fără să transforme această notificare într-o autorizație prealabilă a Comisiei.

Drepturile persoanelor și protecția copiilor

Țara parteneră trebuie să respecte standardele internaționale privind drepturile omului și principiul nereturnării. Carta drepturilor fundamentale interzice expulzările colective și trimiterea unei persoane într-un stat unde există un risc serios de pedeapsă cu moartea, tortură sau tratamente inumane ori degradante. Aceste obligații limitează modul în care poate fi folosit mecanismul.

Minorii neînsoțiți nu pot fi trimiși în aceste țări în baza acordurilor prevăzute la articolul 14. Excluderea este specifică mecanismului și nu reprezintă o interdicție generală a oricărei returnări a unui minor. Familiile cu copii nu sunt excluse automat prin această dispoziție, iar interesul superior al copilului trebuie să fie considerentul primordial la aplicarea regulamentului.

Tot din 16 octombrie se aplică regulile privind evaluarea vârstei când există îndoieli dacă o persoană este minoră. Autoritățile pot efectua evaluarea potrivit dreptului Uniunii sau dreptului intern. Refuzul evaluării nu oprește procedura de returnare, dar poate constitui numai o prezumție că persoana este adultă care poate fi răsturnată prin dovezi.

Restul reformei se aplică din octombrie 2027

Parlamentul European a aprobat reforma la 17 iunie, iar Consiliul a dat aprobarea finală la 1 octombrie. Noul sistem cuprinde și un ordin european de returnare și reguli de cooperare între state. Cea mai mare parte a prevederilor, inclusiv cadrul procedural mai amplu, se aplică din 17 octombrie 2027. De la aceeași dată este abrogată directiva privind returnările din 2008 pentru statele cărora li se aplică regulamentul.

Aplicarea condițiilor pentru acorduri nu deschide automat un centru și nu dispune transferul unei persoane. Pentru folosirea mecanismului sunt necesare înțelegerile cu țările partenere și aplicarea lor în condițiile legii. Conținutul acestor acorduri va stabili unde sunt primite persoanele, cine răspunde pentru șederea lor și ce soluție este prevăzută dacă returnarea ulterioară devine imposibilă.