UE ar putea avea peste 500.000 de angajați în eolian și tot atâția în solar până în 2030, dar lipsa electricienilor riscă să încetinească extinderea

Europa ar putea avea până la sfârșitul deceniului peste jumătate de milion de angajați direcți atât în energia eoliană, cât și în sectorul solar fotovoltaic, după mai mult de un deceniu în care ocuparea din industria clean-tech a crescut mult mai repede decât în mare parte din restul economiei. Un nou raport al Agenției Europene de Mediu arată însă că extinderea centralelor, fabricilor și infrastructurii începe să fie limitată de disponibilitatea oamenilor care trebuie să le construiască și să le întrețină: electricieni, instalatori, tehnicieni, mecanici și ingineri sunt deja în deficit în numeroase state membre.

Raportul EEA „Clean energy technologies in the European Union — implications for quality jobs, skills and a just transition” urmărește forța de muncă din eolian, solar fotovoltaic, pompe de căldură și baterii și încearcă să răspundă unei întrebări care devine tot mai importantă pentru politica energetică europeană: există suficienți oameni pentru a construi tranziția pe care UE și-a planificat-o?

Datele pentru 2023 arată deja o industrie mult mai mare decât la începutul deceniului trecut. Modelarea realizată pentru raport estimează aproximativ 951.000 de persoane angajate direct în tehnologiile energetice curate, cu o creștere medie anuală de 5,3% din 2010. Ponderea în ocuparea totală rămâne relativ redusă, aproximativ 0,6%, dar numărul locurilor de muncă s-a mai mult decât dublat într-o perioadă în care, de exemplu, ocuparea din industria chimică europeană a rămas aproape neschimbată.

Eolianul este în prezent cel mai mare angajator dintre tehnologiile analizate. Aproximativ 273.500 de persoane lucrau direct în acest sector în 2023, iar aproape 77% dintre ele erau implicate în activități de operare, întreținere și alte servicii care continuă pe întreaga durată de funcționare a unui parc eolian. Solarul fotovoltaic urma cu 227.300 de angajați direcți, repartizați între operarea capacităților existente, construcția și instalarea noilor proiecte, producție și activități de cercetare.

Această structură explică de ce extinderea capacității energetice produce cerere de muncă mult după terminarea construcției. O turbină sau un parc fotovoltaic necesită echipe pentru întreținere, monitorizare, reparații, administrarea producției și conexiunea cu sistemul energetic, ceea ce transformă o parte din locurile de muncă create prin investiții în activitate pe termen mai lung.

Pentru 2030, scenariile dezvoltate în raport indică o creștere mult mai mare. EEA estimează că numărul angajaților direcți ar putea trece de 500.000 în eolian și ar putea depăși același prag în solarul fotovoltaic. În cazul eolianului, metodologia leagă capacitatea instalată anticipată pentru 2030 de intensitatea ocupării observată în ultimii ani și conduce la o estimare de aproximativ jumătate de milion de locuri de muncă.

Alte analize folosite de EEA ajung la valori diferite pentru că măsoară segmente diferite ale industriei, dar direcția este aceeași. WindEurope estimează aproximativ 483.000 de locuri de muncă în UE în 2030, dintre care 223.000 directe, în timp ce scenariile SolarPower Europe indică între 680.000 și 1,4 milioane de locuri de muncă directe și indirecte în solar până în 2028. EEA avertizează că aceste cifre nu pot fi comparate mecanic, deoarece unele includ numai ocuparea directă, iar altele întregul lanț de aprovizionare.

Una dintre cele mai relevante estimări pentru dimensiunea provocării vine dintr-un studiu al DG Employment citat de raport. Instalarea turbinelor eoliene și a panourilor fotovoltaice ar necesita aproximativ 130.000–145.000 de lucrători calificați suplimentari în construcții, servicii și transport până în 2030. Aceasta este forța de muncă suplimentară necesară pentru desfășurarea infrastructurii, nu o estimare a întregii ocupări din cele două industrii.

Problema este că multe dintre profesiile necesare se află deja printre cele mai greu de recrutat în Europa. EEA a analizat 15 ocupații-cheie pentru lanțurile valorice ale celor patru tehnologii și a comparat rezultatele cu datele European Labour Authority privind deficitul și surplusul de forță de muncă.

Electricienii pentru clădiri reprezintă cel mai răspândit deficit: 21 dintre cele 27 de state membre raportează lipsă de personal. Numai Grecia, Irlanda și Luxemburg indică o situație echilibrată, iar Finlanda, Portugalia și Spania raportează surplus.

Pentru instalatori și montatori de țevi, 20 de state membre indică deficit. Danemarca, Letonia și Luxemburg au o situație echilibrată, iar Finlanda, Grecia, Portugalia și Spania raportează surplus. Lipsurile continuă în rândul mecanicilor și montatorilor electrici, tehnicienilor în inginerie electrică, mecanicilor pentru utilaje, muncitorilor din construcții și inginerilor.

Aceste meserii sunt exact cele care transformă o investiție energetică dintr-un proiect pe hârtie într-o instalație funcțională. În solar, electricienii se ocupă de proiectare, conectarea la rețea și supravegherea tehnică, în timp ce instalarea fizică are nevoie și de muncitori în construcții și acoperișuri. În sectorul pompelor de căldură, instalatorii trebuie să combine competențe de instalații, electricitate, refrigerare și sisteme de încălzire.

În eolian, deficitul devine și mai specializat. Analizele sectoriale citate de EEA anticipează pentru 2030 un deficit de aproximativ 7.000 de tehnicieni pentru pale, peste 6.000 de field engineers și aproximativ 5.000 de tehnicieni pentru activități de pre-asamblare și punere în funcțiune. Industria are nevoie în paralel de electricieni, sudori, tehnicieni în mentenanță și specialiști capabili să lucreze offshore.

Diferențele dintre statele membre sunt mari. Bulgaria raportează deficit în 13 dintre cele 15 ocupații-cheie analizate, Malta în 12, iar Franța și Italia în câte 11. La celălalt capăt, Finlanda, Portugalia și Spania indică deficit într-o singură ocupație-cheie și au un număr ridicat de profesii în care există surplus.

Aceste date arată unde există oameni disponibili, dar nu rezolvă automat problema mobilității. Un electrician aflat în surplus într-o regiune nu poate fi mutat imediat într-o altă țară, iar diferențele de calificare, certificare, limbă, salarii și condiții de muncă pot limita mobilitatea. EEA leagă astfel deficitul de necesitatea recunoașterii competențelor și a unor programe de formare care permit lucrătorilor să treacă mai ușor între tehnologii și state membre.

Raportul insistă și asupra reutilizării competențelor existente. Multe meserii din industriile fosile au o bază tehnică apropiată de cele necesare în clean-tech. Experiența din petrol și gaze offshore poate fi folosită în eolianul maritim, instalatorii de centrale pe gaz pot fi recalificați pentru pompe de căldură, iar în Polonia există deja un program care pregătește mineri pentru a deveni tehnicieni de turbine eoliene.

Formarea rămâne însă inegală. Datele European Working Conditions Survey folosite de EEA arată că numai 44% dintre lucrătorii din construcțiile asociate tehnologiilor analizate participaseră la formare în ultimele 12 luni, comparativ cu 72% în operațiuni, 68% în cercetare și dezvoltare și 58% în producție. Tocmai construcțiile sunt segmentul în care se concentrează o parte dintre cele mai grave deficite.

UE a început să construiască o infrastructură comună de formare prin Net-Zero Industry Academies. Solar Academy urmărește să formeze sau să recalifice 100.000 de lucrători până în 2027 și testează inclusiv standarde comune pentru instalatori, într-o rețea care cuprinde furnizori de formare din Finlanda, Franța, Germania, Polonia și România. Battery Academy instruise deja peste 67.000 de persoane până în martie 2024, iar o academie europeană pentru eolian este în pregătire.

Raportul EEA arată astfel că problema forței de muncă începe să se mute din zona politicii sociale în centrul strategiei industriale. Europa poate finanța noi fabrici, poate simplifica autorizațiile și poate crește cererea pentru energie curată, însă proiectele vor avansa numai în măsura în care există suficienți oameni care pot instala, conecta, opera și repara tehnologiile.

Raportul EEA 08/2026 analizează eolianul, solarul fotovoltaic, pompele de căldură și bateriile și folosește date economice și de ocupare, European Working Conditions Survey și informații privind deficitul de profesii din statele membre. Modelarea detaliată nu include Cipru, Luxemburg și Malta acolo unde disponibilitatea datelor nu permite estimări suficient de robuste.

Proiecțiile pentru 2030 sunt scenarii construite din capacitatea anticipată și intensitatea istorică a ocupării. Ele indică amploarea posibilă a cererii de muncă și nu reprezintă o promisiune că numărul respectiv de locuri de muncă va fi creat indiferent de evoluția investițiilor, politicilor sau pieței.