UE merge la COP31 cu un mandat pentru electrificare și accelerarea tranziției de la combustibilii fosili

Uniunea Europeană va intra în negocierile COP31 cu o poziție care recunoaște explicit că încălzirea globală va depăși probabil temporar pragul de 1,5°C și cere accelerarea reducerii emisiilor pentru ca această depășire să fie limitată în durată și amploare. Mandatul adoptat de Consiliu la 12 octombrie leagă acest obiectiv de măsuri concrete privind electrificarea, tranziția de la combustibilii fosili, energia regenerabilă, eficiența, metanul, pădurile și finanțarea adaptării, mutând accentul negocierilor de la stabilirea unor noi ținte generale spre aplicarea celor deja asumate.

Recunoașterea probabilității unei depășiri temporare a pragului de 1,5°C nu echivalează, în poziția europeană, cu renunțarea la obiectivul Acordului de la Paris. Consiliul susține o traiectorie în care încălzirea poate trece temporar peste acest nivel, emisiile globale ating cât mai repede un vârf și scad ulterior suficient pentru ca temperatura să revină la sau sub 1,5°C până la sfârșitul secolului. Durata și amplitudinea depășirii devin astfel parte din problemă, deoarece fiecare fracțiune suplimentară de încălzire crește pagubele și riscul unor schimbări ireversibile.

Aplicarea contribuțiilor determinate la nivel național, cunoscute drept NDC, și a planurilor de adaptare ocupă de aceea un loc central în mandat. UE vrea ca statele să transforme angajamentele existente în politici, investiții și rezultate măsurabile și insistă asupra obligațiilor de transparență prin care progresul poate fi urmărit. Printre repere se află și depunerea rapoartelor bienale relevante până la 31 decembrie 2026, astfel încât următoarele negocieri să se bazeze pe date comparabile privind implementarea.

În sectorul energetic, aceeași logică este aplicată angajamentelor convenite la nivel global privind accelerarea tranziției de la combustibilii fosili într-un mod echitabil, ordonat și just. Consiliul susține electrificarea mai rapidă a economiei, triplarea capacității globale de energie regenerabilă și dublarea ritmului mediu anual de îmbunătățire a eficienței energetice până în 2030. Mandatul nu introduce o interdicție europeană nouă asupra petrolului, gazelor sau cărbunelui și nu stabilește o dată universală de eliminare, deoarece obiectivele reafirmate provin din angajamente climatice anterioare, iar noutatea este folosirea lor drept bază pentru mandatul formal de negociere la COP31.

Reducerile de emisii pe termen scurt sunt legate și de metan. UE cere accelerarea diminuării emisiilor care nu provin din CO2, cu un accent special pe metan, pentru că reducerea rapidă a pierderilor din energie, agricultură și alte sectoare poate avea un efect asupra încălzirii într-un interval mai scurt. În aceeași arhitectură, Consiliul reafirmă obiectivul de oprire și inversare a defrișărilor și degradării pădurilor până în 2030, cerând ca angajamentele existente să fie transformate în rezultate verificabile.

Adaptarea și finanțarea sunt tratate ca parte a aceleiași ecuații, deoarece reducerea emisiilor nu elimină efectele climatice care se manifestă deja. UE susține eforturile pentru triplarea finanțării destinate adaptării până în 2035 și recunoaște că resursele publice nu pot acoperi singure investițiile necesare. Mandatul cere mobilizarea băncilor multilaterale, a capitalului privat, a garanțiilor și a altor instrumente, în paralel cu contribuțiile publice ale statelor dezvoltate și cu discuția privind extinderea bazei internaționale de finanțare.

Piețele de carbon sunt acceptate ca una dintre sursele complementare numai dacă reducerile de emisii sunt reale, măsurabile și nu sunt contabilizate de două ori. Această condiție leagă finanțarea de integritatea de mediu a mecanismelor, într-un moment în care statele încearcă să atragă capital privat fără să transforme creditele de carbon în substitute pentru reducerile efective ale emisiilor.

Concluziile adoptate la 12 octombrie stabilesc poziția comună pe care negociatorii UE o vor susține la Antalya, dar rezultatul COP31 va depinde de acordul între părțile Convenției ONU privind schimbările climatice. Între 9 și 20 noiembrie, negocierile vor arăta dacă statele pot transforma consensul general privind implementarea într-un acord asupra ritmului reducerii emisiilor, finanțării și transformării sistemelor energetice. Pentru UE, credibilitatea mandatului extern va depinde în paralel de aplicarea propriilor politici într-o perioadă în care statele membre negociază costurile energiei, competitivitatea industrială și securitatea aprovizionării.