UE pregătește o piață unică pentru materialele reciclate și vrea să dubleze utilizarea lor până în 2030

Comisia Europeană pregătește o reformă amplă a regulilor privind materialele reciclate, deșeurile și responsabilitatea producătorilor, după ce rata de utilizare circulară a resurselor în UE a crescut foarte puțin în ultimii 15 ani. Într-o dezbatere din Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor a Parlamentului European, reprezentanții Comisiei au prezentat direcțiile analizate pentru viitorul Act privind economia circulară, programat pentru adoptare la 30 septembrie.

Comisia Europeană vrea să transforme materialele reciclate într-o piață europeană funcțională, în care produsele și resursele recuperate să poată circula mai ușor între state. În prezent, diferențele dintre regulile naționale privind deșeurile, reciclarea și răspunderea producătorilor limitează investițiile și mențin costuri ridicate pentru companiile care operează în mai multe țări.

Direcțiile au fost prezentate în Comisia IMCO de Stefano Soro, șeful unității pentru produse sustenabile și textile din Direcția Generală Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri. El a spus că propunerea este programată pentru 30 septembrie, după finalizarea evaluării de impact și a controlului intern al calității legislației.

Unul dintre obiective este armonizarea schemelor de răspundere extinsă a producătorilor. Prin aceste sisteme, companiile care introduc produse pe piață contribuie la costurile colectării, reciclării și gestionării deșeurilor rezultate după utilizarea lor.

Regulile diferă însă considerabil între state, iar unele companii trebuie să desemneze un reprezentant separat în fiecare țară în care vând produse. În anumite cazuri, reprezentarea trebuie formalizată prin proceduri notariale, ceea ce mărește costurile mai ales pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Comisia analizează armonizarea, simplificarea și digitalizarea acestor proceduri, astfel încât firmele să nu mai fie obligate să repete aceleași formalități în fiecare stat membru. Discuția nu privește eliminarea contribuțiilor producătorilor la gestionarea deșeurilor, ci reducerea diferențelor administrative dintre sistemele naționale.

O a doua problemă este circulația materialelor reciclate. În lipsa unor reguli comune, un material poate fi considerat deșeu într-un stat și materie primă într-un altul, chiar dacă are aceeași compoziție și aceeași utilizare industrială.

Această diferență afectează transportul, documentele necesare, autorizațiile și posibilitatea folosirii materialului într-un proces de producție. Comisia spune că rezultatul poate fi paradoxal: pentru o companie este uneori mai simplu și mai profitabil să trimită materialele în afara Uniunii decât să le vândă unei fabrici din alt stat membru.

Viitorul act ar putea combina elaborarea unor criterii europene privind încetarea statutului de deșeu cu recunoașterea reciprocă a criteriilor naționale deja existente. Un material acceptat ca resursă într-un stat ar putea astfel fi recunoscut și în alte părți ale pieței unice, fără reluarea întregii proceduri.

Comisia nu a stabilit încă forma juridică exactă a mecanismului și a avertizat că opțiunile nu sunt definitive. Intenția este însă reducerea întârzierilor produse de elaborarea lentă a criteriilor europene pentru fiecare flux de deșeuri.

Reforma va acorda atenție materialelor considerate strategice pentru industria europeană, inclusiv celor recuperate din echipamente electrice și electronice. Aceste deșeuri pot conține metale și alte componente valoroase, dar reciclarea lor nu este întotdeauna rentabilă dacă materialele recuperate nu au cumpărători stabili sau standarde de calitate recunoscute în toate statele.

Comisia vrea să crească disponibilitatea materiei prime pentru instalațiile europene de reciclare și să ofere companiilor o mai mare predictibilitate asupra volumelor disponibile. Sunt analizate și măsuri pentru reducerea blocajelor din lanțurile de aprovizionare și pentru păstrarea în UE a unor resurse care în prezent sunt exportate.

O altă componentă privește cererea. Materialele reciclate pot fi mai scumpe decât cele extrase și procesate pentru prima dată, iar diferența de preț nu reflectă întotdeauna costurile de mediu ale materiilor prime noi.

Comisia analizează măsuri care să susțină utilizarea materiilor prime secundare în produse și proiecte. Achizițiile publice se află printre domeniile luate în calcul, deoarece unele state interzic în prezent instituțiilor să cumpere bunuri second-hand sau recondiționate, chiar dacă acestea au garanție și pot fi utilizate în condiții normale.

O eventuală deschidere a achizițiilor publice către produse reparate sau recondiționate ar putea crea o cerere mai stabilă pentru companiile care prelungesc durata de viață a echipamentelor. Comisia a invocat în special electronicele, unde piața produselor recondiționate este deja folosită pe scară largă de consumatori.

Actul ar urma să sprijine și sectoarele de reparare, reutilizare și recondiționare. Aceste activități sunt legate de locuri de muncă locale, deoarece colectarea, evaluarea, repararea și revânzarea produselor sunt mai greu de transferat în afara Europei decât producția de materii prime.

Comisia analizează și eco-modularea contribuțiilor plătite de producători. Într-un asemenea sistem, taxele pot varia în funcție de cât de ușor poate fi reparat, reutilizat sau reciclat un produs, oferind un avantaj firmelor care folosesc materiale și proiecte mai sustenabile.

Nu sunt însă pregătite în acest moment obiective obligatorii generale pentru folosirea materialelor reciclate. Reprezentantul Comisiei a spus că sunt analizate măsuri pentru stimularea pieței și a cererii, dar țintele cantitative nu se află deocamdată printre opțiunile avute în vedere.

Această abordare a generat întrebări în IMCO, unde eurodeputații au cerut semnale mai clare pentru investiții și o legislație suficient de ambițioasă pentru a schimba ritmul actual. Rata de utilizare circulară a materialelor a crescut de la 10,7% în 2010 la 12,2% în 2025, o evoluție considerată insuficientă pentru obiectivul de dublare până în 2030.

Indicatorul măsoară proporția materialelor reciclate și reintegrate în economie în raport cu consumul total de resurse. O rată mai mare înseamnă că o parte mai importantă a nevoilor industriei este acoperită prin reutilizare și reciclare, reducând extracția de materii prime noi.

Comisia spune că succesul viitoarei legi nu va fi evaluat numai prin acest procent. Vor conta și valoarea economică a activităților circulare, dezvoltarea companiilor din domeniu, calitatea locurilor de muncă și capacitatea UE de a reduce dependențele de materii prime importate.

Noua legislație trebuie coordonată cu alte 27 de acte și politici europene identificate de Comisie. Printre acestea se află normele privind proiectarea ecologică a produselor, pașaportul digital al produsului, bateriile, ambalajele și gestionarea diferitelor fluxuri de deșeuri.

Comisia susține că viitorul act nu va prescrie tehnologii specifice și va păstra neutralitatea tehnologică. Cerințele ar urma să urmărească rezultatele obținute, fără să impună firmelor o singură metodă de reciclare, recuperare sau recondiționare.

Propunerea programată pentru 30 septembrie nu este încă finalizată, iar unele opțiuni pot fi modificate înainte de adoptare. Dezbaterea din IMCO a indicat însă principalele direcții: o piață unică pentru materialele reciclate, proceduri mai simple pentru companii, recunoașterea mai largă a materiilor prime secundare și stimularea cererii pentru produse reparate și recondiționate.