Un acord UE–Regatul Unit pentru recunoașterea testelor de conformitate ar putea ridica exporturile britanice cu până la 6,5 miliarde de lire

Regatul Unit ar putea recupera o parte din comerțul pierdut după Brexit dacă UE și Londra ar accepta recunoașterea reciprocă a organismelor care testează și certifică anumite produse, potrivit unei analize publicate de Institute for Public Policy Research. IPPR estimează că un astfel de acord ar putea majora exporturile britanice cu între 3,7 și 6,5 miliarde de lire sterline, echivalentul a aproximativ 0,1–0,18% din PIB, însă rezultatele reprezintă estimări de modelare economică, nu efecte garantate ale unui acord care nu a fost încă negociat.

Problema pe care studiul încearcă să o rezolve apare după ce Regatul Unit a părăsit piața unică. Pentru o serie de produse reglementate, faptul că un bun este fabricat în Regatul Unit nu este suficient pentru accesul pe piața UE. Producătorul trebuie să demonstreze conformitatea cu cerințele europene și, acolo unde legislația cere intervenția unui organism terț, certificarea trebuie realizată de o entitate recunoscută în sistemul european.

IPPR susține că această separare instituțională a introdus un cost suplimentar pentru firmele britanice. Un produs poate respecta în esență aceleași cerințe tehnice, dar certificarea efectuată în Regatul Unit poate să nu fie suficientă pentru plasarea lui pe piața UE. Compania trebuie atunci să apeleze la un organism european, să repete anumite proceduri sau să suporte costuri administrative suplimentare.

Un mutual recognition agreement în domeniul evaluării conformității ar aborda exact această etapă. În forma analizată de IPPR, UE ar recunoaște anumite organisme britanice drept competente să testeze și să certifice produse pentru cerințele pieței europene, iar Regatul Unit ar oferi un tratament corespunzător organismelor europene pentru piața britanică.

Această recunoaștere trebuie separată de recunoașterea automată a legislației celuilalt. Un acord de conformitate poate permite ca testarea să fie efectuată într-o țară fără ca produsul să fie scutit de respectarea regulilor pieței în care este vândut. Un bun destinat UE ar trebui în continuare să îndeplinească cerințele europene aplicabile.

Diferența este importantă pentru că termenul „mutual recognition” poate sugera că ambele părți ar accepta pur și simplu produsele conforme cu regulile celeilalte. Propunerea analizată de IPPR este mai restrânsă. Ea urmărește reducerea duplicării testelor și certificării, nu crearea unui principiu general prin care standardele britanice și europene devin automat echivalente.

IPPR estimează efectele economice prin modelarea reducerii costurilor comerciale pe care un astfel de mecanism ar produce-o. Rezultatul central este o creștere a exporturilor britanice cuprinsă între 3,7 și 6,5 miliarde de lire, în funcție de forma acordului și de ipotezele folosite.

Autorii transformă această creștere și într-o estimare raportată la economia britanică, de aproximativ 0,1–0,18% din PIB. IPPR compară cifra superioară cu un context de creștere economică modestă în Regatul Unit și susține că un câștig de această dimensiune ar fi relevant pentru o economie în care ritmul anual anticipat rămâne redus.

Estimarea nu trebuie însă confundată cu o creștere imediată a PIB de exact 0,18% în momentul semnării unui acord. Modelele comerciale estimează efecte care se materializează prin schimbări de costuri, volume, investiții și comportamentul firmelor, iar rezultatul depinde de modul efectiv în care ar fi construit acordul și de numărul produselor acoperite.

Distribuția beneficiilor este la fel de importantă ca valoarea totală. IPPR identifică industria auto, sectorul farmaceutic și electronicele drept principalele domenii care ar beneficia. Aceste sectoare combină volume comerciale semnificative cu cerințe tehnice și proceduri de conformitate care pot face costul testării și certificării relevant pentru exportatori.

Pentru firmele mici, costul fix al unei certificări suplimentare poate conta proporțional mai mult decât pentru un grup mare. O companie multinațională poate menține structuri de conformitate în mai multe jurisdicții, în timp ce un exportator mai mic poate renunța la o piață dacă volumul vânzărilor nu justifică procedurile suplimentare.

Aceasta este una dintre căile prin care bariere aparent administrative pot influența structura comerțului. Costurile nu trebuie să fie suficient de mari pentru a opri o companie foarte mare; este suficient să facă exportul neprofitabil pentru o parte dintre firmele mai mici sau pentru produsele cu volume reduse.

IPPR analizează mai multe variante și favorizează formula pe care o numește acord cu aliniere dinamică. Într-un asemenea aranjament, Regatul Unit ar menține regulile relevante suficient de apropiate de evoluția dreptului european pentru ca riscul ca cele două sisteme să se îndepărteze să fie redus.

Think tank-ul argumentează că această variantă ar produce cele mai mari beneficii economice și ar fi mai ușor de acceptat pentru UE. Logica este că recunoașterea unui organism britanic devine mai simplă dacă acesta verifică un set de cerințe care rămâne în mare parte compatibil cu cel european.

Alinierea dinamică are însă și o dimensiune politică. Ea ar presupune ca Regatul Unit să accepte că modificările viitoare ale legislației europene în domeniile acoperite influențează și regulile relevante pentru firmele britanice. Această alegere reduce barierele comerciale, dar restrânge spațiul pentru divergență de reglementare.

Regatul Unit folosește deja o formă de recunoaștere unilaterală în sens invers. Guvernul britanic permite în mai multe domenii continuarea utilizării marcajului CE și recunoaște anumite cerințe europene pentru accesul pe piața din Marea Britanie. Această politică reduce costurile pentru exportatorii europeni către piața britanică, dar nu obligă UE să ofere același tratament produselor sau certificărilor britanice.

Asimetria este una dintre bazele argumentului IPPR. Regatul Unit a păstrat accesul mai simplu pentru multe produse conforme cu normele UE, în timp ce exportatorii britanici trebuie să respecte în continuare procedurile europene pentru accesul pe piața unică. Un acord bilateral ar transforma o parte din această recunoaștere unilaterală într-o relație reciprocă.

Contextul politic este mai favorabil cooperării decât în primii ani după Brexit. UE și Regatul Unit au deschis în ultimii ani negocieri pentru reducerea unor bariere comerciale, iar cel mai avansat exemplu este acordul sanitar și fitosanitar aflat în negociere pentru produsele agroalimentare.

În cazul SPS, guvernul britanic a acceptat principiul alinierii la o parte a legislației europene pentru a elimina controale, certificate și alte fricțiuni comerciale. Intrarea în aplicare este vizată pentru 2027, sub rezerva finalizării negocierilor. Acest precedent arată că Londra este dispusă să discute aliniere dinamică în anumite sectoare atunci când beneficiul comercial este considerat suficient.

Un acord pentru evaluarea conformității ar avea însă un domeniu diferit. SPS privește în special animale, plante, produse alimentare și furaje. Propunerea IPPR se concentrează pe bunurile industriale și pe modul în care organismele de testare și certificare pot fi recunoscute de cealaltă parte.

Nici UE, nici guvernul britanic nu au anunțat că acceptă deja această propunere. Analiza IPPR încearcă să definească ceea ce autorii numesc o posibilă „următoare frontieră” a relației economice UE–Regatul Unit, nu să descrie o negociere formală deja începută.

Pentru Bruxelles, orice asemenea discuție ar trebui probabil să răspundă unor întrebări privind supravegherea organismelor britanice, soluționarea disputelor, actualizarea standardelor și consecințele unei eventuale divergențe legislative. Piața unică funcționează pe baza unui sistem comun de supraveghere și încredere instituțională, iar accesul unui organism dintr-o țară terță necesită mecanisme prin care această încredere poate fi menținută.

Pentru Londra, întrebarea este până unde poate merge reducerea barierelor fără a recrea obligațiile asociate apartenenței la piața unică. Un MRA ar fi mult mai limitat decât revenirea în piața unică, dar în varianta cu aliniere dinamică ar presupune totuși acceptarea unei legături continue cu o parte a legislației europene.

Aceasta este, în fond, concluzia politică a studiului. IPPR estimează că o integrare mai profundă poate produce câștiguri economice măsurabile, dar cele mai mari beneficii apar atunci când cooperarea tehnică este susținută de apropierea regulilor. Reducerea barierelor și libertatea de divergență nu pot fi maximizate simultan.

Studiul oferă astfel o cifră pentru una dintre întrebările centrale ale relației post-Brexit. Costurile comerciale rezultate din separarea reglementară pot fi reduse fără revenirea formală în piața unică, dar amploarea reducerii depinde de câtă compatibilitate juridică este dispus Regatul Unit să accepte și de câtă încredere instituțională este pregătită UE să ofere în schimb.