Analistul Malte Wolski propune Uniunii Europene să negocieze un acord care să ofere industriei de apărare din Coreea de Sud un acces mai larg la achizițiile finanțate prin SAFE. Într-un comentariu publicat la 22 octombrie de Centre for European Policy Studies (CEPS), el susține că producătorii sud-coreeni ar putea acoperi o parte din necesarul urgent de echipamente al Europei, în schimbul unor angajamente privind producția comună, cooperarea tehnologică și livrările în situații de criză. Este o recomandare de politică publică, nu anunțul unui acord UE–Coreea de Sud.
Pe scurt
-
Malte Wolski propune, într-o analiză publicată de CEPS, un acord SAFE cu Coreea de Sud pentru extinderea accesului industriei sud-coreene la achiziții de apărare. Nu este o decizie a UE.
-
SAFE oferă statelor membre împrumuturi de până la 150 de miliarde de euro. Suma nu este alocată Coreei de Sud sau producătorilor săi.
-
Coreea de Sud poate participa deja la achiziții comune, dar eligibilitatea companiilor și originea componentelor sunt supuse unor condiții separate.
-
Plafonul obișnuit de 35% privește costul componentelor din afara UE, Ucrainei și statelor AELS din Spațiul Economic European. Un acord special ar stabili condiții proprii, după modelul canadian.
-
Autorul recomandă legarea accesului de producție comună în Europa, tehnologie și aprovizionare sigură. Împrumutul SAFE de maximum 16,68 miliarde de euro pentru România nu finanțează prin el însuși un proiect cu Coreea de Sud.
Argumentul autorului este că extinderea capacității industriale europene cere timp, în timp ce statele au nevoie de echipamente și muniții pentru refacerea stocurilor și modernizarea forțelor armate. Wolski indică termenele de livrare, prețurile și ofertele de transfer tehnologic ale furnizorilor sud-coreeni drept motive pentru aprofundarea cooperării. El leagă această propunere de o actualizare a strategiei UE pentru regiunea indo-pacifică și de reducerea dependenței de o relație cu Washingtonul pe care o consideră tot mai imprevizibilă.
SAFE este instrumentul prin care UE pune la dispoziția statelor membre împrumuturi de până la 150 de miliarde de euro pentru investiții în apărare, în principal prin achiziții comune. Banii trebuie rambursați de statele beneficiare. Plafonul reprezintă capacitatea totală de finanțare a instrumentului, fără să constituie o alocare pentru Coreea de Sud sau pentru companiile sale.
Coreea de Sud poate participa deja la achiziții comune în calitate de țară care are un parteneriat de securitate și apărare cu UE. Participarea unui stat la cumpărarea echipamentelor este însă diferită de dreptul companiilor sale de a furniza produsele finanțate. Regulile obișnuite impun condiții privind locul în care sunt stabilite și conduse întreprinderile, controlul asupra acestora și infrastructura utilizată, cu derogări și garanții specifice. Un parteneriat politic nu elimină automat aceste cerințe.
O altă condiție privește originea componentelor: costul celor provenite din afara UE, Ucrainei și statelor AELS care fac parte din Spațiul Economic European — Norvegia, Islanda și Liechtenstein — nu poate depăși 35% din costul estimat al componentelor produsului final. Procentul nu se calculează din întregul preț al contractului și nu este un plafon separat pentru fiecare țară terță. Regulamentul permite acorduri speciale care să stabilească accesul furnizorilor din țările partenere, regulile de origine, eventualele contribuții financiare și garanțiile de aprovizionare.
Precedentul invocat de Wolski este acordul cu Canada, semnat la 14 februarie 2026, încheiat formal de Consiliu la 15 iunie și intrat în vigoare la 1 august. Acesta permite participarea extinsă a companiilor și produselor canadiene, inclusiv depășirea plafonului obișnuit de 35% pentru componentele canadiene, în condițiile negociate. Un acord cu Seulul ar necesita o negociere proprie; drepturile și obligațiile Canadei nu s-ar aplica automat industriei sud-coreene.
Pentru România, discuția este relevantă deoarece Consiliul a aprobat un împrumut SAFE de maximum 16,68 miliarde de euro. Suma este distinctă de propunerea analistului și nu reprezintă finanțarea unui contract româno-sud-coreean. Accesul la furnizori sud-coreeni ar depinde de structura achizițiilor, de îndeplinirea condițiilor existente sau de regulile unui eventual acord viitor.
În formula recomandată de autor, accesul suplimentar la achiziții ar trebui legat de producție comună în Europa, cooperare tehnologică și securitatea aprovizionării în criză. Obiectivul său este acoperirea nevoilor imediate fără slăbirea dezvoltării industriei europene pe termen lung. Articolul CEPS nu prezintă un calendar de negociere sau o decizie a instituțiilor UE de a pune în aplicare această recomandare.
