Un consilier On Think Tanks propune monitorizarea finanțărilor externe și protecție comună pentru institutele europene de cercetare

Institutele europene de cercetare și analiză politică ar trebui să urmărească împreună finanțările externe și să dezvolte mecanisme comune de protecție a independenței lor, propune Goran Buldioski, consilier principal al On Think Tanks. Într-un comentariu publicat de European Policy Centre (EPC) la 18 octombrie 2026, el leagă această nevoie de programele americane destinate organizațiilor active în Europa și de competiția mai largă pentru influență politică. Recomandările sale privesc transparența, comunicarea cercetării, reziliența financiară și sprijinul reciproc între institute.

Comentariul face parte din inițiativa Democracy under Pressure, dezvoltată de EPC și On Think Tanks cu sprijinul Network of European Foundations. Punctul său de plecare este reuniunea liderilor unor institute europene de cercetare, organizată la Bruxelles în 15–16 iunie 2026. Participanții au discutat presiunile politice, dificultățile de finanțare și riscurile pentru autonomia instituțională. Propunerile publicate ulterior sunt adresate sectorului și finanțatorilor săi; ele nu reprezintă un program legislativ ori un fond nou al Uniunii Europene.

Buldioski interpretează apelurile lansate în iulie și august de Biroul pentru Democrație, Drepturile Omului și Muncă (DRL) al Departamentului de Stat al SUA drept o nouă sursă de sprijin pentru infrastructuri conservatoare și iliberale. Aceasta este evaluarea autorului, care distinge explicit organizațiile conservatoare de actorii iliberali și cooperarea internațională legitimă de încercările de subminare a instituțiilor democratice. Documentele oficiale americane trebuie citite separat de această interpretare politică.

Unul dintre apeluri, DFOP0019631 — DRL Promoting Sovereignty and Rule of Law in Europe — poate fi verificat direct în portalul guvernamental american. Publicat la 14 august 2026, cu termen de depunere la 31 august, el urmărește cercetarea și promovarea unor politici de imigrație legate de suveranitate, statul de drept și reziliența democratică în Europa. Printre solicitanții eligibili se numără organizații neguvernamentale americane sau străine, instituții de învățământ superior și întreprinderi.

Documentația anticipează un singur acord de cooperare, de aproximativ 2.960.039 de dolari, pentru un proiect cu o perioadă de implementare de 24–36 de luni. Bugetul este condiționat de disponibilitatea fondurilor, iar data de 30 septembrie 2026 apare ca început estimat al proiectului. Aceste elemente descriu planificarea apelului: înregistrarea consultată nu identifică un beneficiar selectat și nu confirmă semnarea acordului sau efectuarea plăților.

Dimensiunea mai largă a programelor a fost prezentată de Reuters la 31 august, într-o relatare bazată pe patru persoane familiarizate cu planurile administrației americane. Agenția a indicat cel puțin 25 de milioane de dolari pentru organizații europene care promovează cauze conservatoare, inclusiv 4 milioane pentru media de dreapta. Potrivit surselor Reuters, aproximativ 10 milioane fuseseră anunțate prin apeluri publice, iar alte cel puțin 15 milioane făceau obiectul unei notificări către Congres. Sumele descriu finanțări planificate, nu plăți demonstrate. Cele 4 milioane sunt incluse în totalul relatat; nici valoarea apelului de aproximativ 2,96 milioane nu poate fi adăugată automat acestuia.

În aceeași relatare, DRL a prezentat programele drept sprijin pentru relațiile transatlantice și libertatea de exprimare. Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a precizat că biroul nu finanțează partide politice și că administrația rămâne angajată în apărarea democrației și a drepturilor omului. Reuters nu a putut identifica organizațiile sau jurnaliștii care urmau să primească granturi. Nici apelul oficial examinat pentru acest articol nu oferă o listă de beneficiari, inclusiv din România sau Republica Moldova.

Pentru Buldioski, miza depășește valoarea granturilor: finanțarea poate susține institute, platforme media, conferințe, burse și rețele de experți care contribuie în timp la formarea agendelor politice. El invocă și cercetări mai vechi ale European Parliamentary Forum for Sexual and Reproductive Rights (EPF). În prezentarea raportului The Next Wave, EPF estimează finanțări cumulate de 1,18 miliarde de dolari în perioada 2019–2023, asociate unei rețele de 275 de actori implicați în inițiative pe care organizația le califică drept anti-drepturi și anti-egalitate de gen. Estimarea are propria metodologie și un domeniu diferit de apelurile americane din 2026; nu măsoară întreaga finanțare conservatoare și nu reprezintă bani noi ai administrației SUA.

Prima recomandare este documentarea comună a fluxurilor financiare: granturi, donații, investiții media, sponsorizări de evenimente, burse și parteneriate instituționale. Autorul propune urmărirea relațiilor dintre finanțatori, beneficiari și activitățile susținute, pe baza unor dovezi verificabile. El cere însă aceeași transparență institutelor care monitorizează alte organizații: declararea propriilor donatori și a condițiilor relevante ale finanțării. Orientarea conservatoare sau sprijinul extern nu sunt, în sine, dovezi ale unei activități iliberale ori ilegale.

A doua direcție privește felul în care cercetarea ajunge la public. În locul avertismentelor generale despre extrema dreaptă, Buldioski recomandă explicarea consecințelor concrete ale propunerilor politice pentru familii, întreprinderi, universități, administrații locale sau jurnaliști. Institutele ar trebui să continue să analizeze migrația, locuințele, securitatea și costul vieții, arătând ce ar însemna diferitele opțiuni de politică publică. Comunicarea adaptată publicului este prezentată ca parte a activității de cercetare în interes public.

A treia recomandare urmărește reducerea vulnerabilității organizaționale. Diversificarea veniturilor, reguli clare pentru acceptarea donațiilor și limite explicite în relația cu finanțatorii ar putea împiedica un singur guvern, o fundație ori o companie să condiționeze supraviețuirea unui institut. Autorul cere și protocoale de criză pregătite înaintea campaniilor de intimidare sau discreditare, împreună cu o capacitate rapidă de răspuns. Aceste mecanisme ar trebui să protejeze libertatea de a alege temele și de a publica rezultatele cercetării.

Ultima direcție este protecția colectivă. Buldioski propune canale de avertizare timpurie, asistență juridică și de comunicare, schimb de informații despre condiții de finanțare problematice și reacții coordonate când un institut este atacat. Finanțatorii ar putea susține această infrastructură comună și cercetările sensibile politic prin resurse mai flexibile, pe termen lung, ori prin fonduri reunite. Logica este că organizațiile pot concura pentru granturi și, în același timp, apăra condițiile necesare cercetării independente.

Raportul extins al reuniunii din iunie dezvoltă aceste idei în 81 de pagini, cu 23 de sugestii pentru acțiuni individuale și 21 pentru cooperare colectivă. Documentul a fost pregătit de echipele EPC și On Think Tanks pe baza materialelor reuniunii, desfășurate sub regula Chatham House; intervențiile nu sunt atribuite participanților. Sunt propuse, între altele, schimburi între conducerile institutelor, modele comune de politici interne, standarde de transparență și sprijin reciproc în situații de criză. Numărul recomandărilor nu indică măsuri deja puse în aplicare.

Inițiativa include și două sinteze publicate de Buldioski în aceeași zi, pornind de la cercetările AUTHLIB asupra mișcărilor iliberale din șapte țări: Austria, Cehia, Franța, Marea Britanie, Ungaria, Italia și Polonia. Într-una dintre ele, autorul declară utilizarea NotebookLM, Claude și ChatGPT pentru rezumarea lucrărilor și editarea limbajului. Textele valorifică cercetări existente, fără a constitui studii empirice noi sau verificări independente ale fiecărui rezultat; afirmațiile detaliate trebuie urmărite în lucrările originale ale proiectului.

EPC precizează că opiniile publicate aparțin autorilor, iar sprijinul primit de organizație nu implică aprobarea conținutului de către finanțatori sau parteneri. Pentru institutele cărora li se adresează comentariul, aplicarea propunerilor ar însemna reguli de finanțare asumate public, resurse pentru reacția la presiuni și cooperare care continuă dincolo de o reuniune. Rămâne de văzut ce organizații vor adopta aceste mecanisme și cu ce finanțare; documentele analizate descriu recomandările, nu existența unei protecții colective deja operaționale.