Lumea nu duce lipsă de probleme presante. Sunt 1,6 miliarde de oameni care trăiesc în sărăcie acută; aproximativ 780 de milioane de adulți sunt analfabeți. Problemele serioase nu se limitează la țările în curs de dezvoltare: „decesele cauzate de disperare”, de exemplu, cresc mortalitatea în rândul bărbaților albi din Statele Unite. Chiar și atunci când economiile avansate cresc, nu toți beneficiază de această creștere. Grupurile cu venituri mai mari câștigă și mai mult, în timp ce gospodăriile cu venituri mici și grupurile minoritare rămân întotdeauna în urmă.
Iar acum unii analiști consideră că noile dezvoltări de software vor accentua aceste evoluții, întrucât algoritmii evoluați, roboții și autoturismele care se conduc singure iau locurile de muncă ale clasei de mijloc și agravează inegalitățile sociale. Chiar și denumirea sumară a acestei tehnologii, Inteligență Artificială, sună amenințător. Creierul uman se poate prea bine să fie „obiectul cel mai complex din universul cunoscut”, dar ca specie, nu suntem întotdeauna foarte inteligenți la nivel colectiv. Cei mai apreciați scriitori de science fiction au prezis de mult timp că vom inventa într-o zi mașini capabile să ne distrugă civilizația.
Tehnologia necesară pentru crearea acestui viitor distopian nu este încă previzibilă pe termen scurt. Dar descoperirile recente în tehnologiile conexe Inteligenței Artificiale oferă un potențial enorm pentru progrese pozitive într-o serie de aplicații de la transport la educație și descoperirea de noi medicamente. Folosită cu înțelepciune, această creștere a abilităților noastre computaționale poate ajuta planeta și pe unii dintre cei mai vulnerabili cetățeni ai săi.
Acum găsim noi șabloane care nu sunt evidente pentru observatorul uman – și aceasta sugerează deja modalități de reducere a consumului de energie și a emisiilor de dioxid de carbon. Putem să creștem productivitatea în fabricile noastre și să reducem risipa de alimente. În general, putem îmbunătăți predicția cu mult peste capacitatea computerelor convenționale. Gândiți-vă la nenumăratele activități în care un avertisment venit cu o secundă mai devreme ar fi util sau chiar ar salva vieți.
Și totuși, teama rămâne: nu vor solicita tocmai aceste îmbunătățiri faptul de a renunța la locurile noastre de muncă – sau la majoritatea locurilor noastre de muncă bune? De fapt, există trei motive pentru care apocalipsa locurilor de muncă este în așteptare.
În primul rând, se aplică paradoxul lui Movarec. Hans Movarec și alți oameni de știință din domeniul informaticii au subliniat în anii 1980 că ceea ce este simplu pentru noi este greu pentru cea mai sofisticată Inteligență Artificială; dimpotrivă, Inteligența Artificială poate face cu ușurință ceea ce noi considerăm dificil. Majoritatea oamenilor pot să meargă, să manipuleze obiecte și să înțeleagă limbajul complex de la o vârstă fragedă, fără a acorda prea multă atenție cantității de calcul și a energiei necesare pentru a îndeplini aceste sarcini. Mașinile inteligente pot efectua calcule matematice care depășesc cu mult capacitățile unui om, dar nu pot să urce scări cu ușurință, să deschidă o ușă și să de-a drumul la o supapă. Sau să lovească cu piciorul într-o minge de fotbal.
În al doilea rând, algoritmii de astăzi devin foarte buni la recunoașterea șabloanelor atunci când le sunt furnizate seturi mari de date – găsirea de obiecte în videoclipuri Youtube sau detectarea fraudei cu cărți de credit – dar sunt mult mai puțin eficiente cu circumstanțe neobișnuite care nu se încadrează în șablonul obișnuit, sau pur și simplu când datele sunt rare sau puțin neclare. Pentru a rezolva asemenea cazuri, este nevoie de o persoană calificată, cu experiență, intuiție și conștiință socială.
În al treilea rând, cele mai noi sisteme nu pot explica ceea ce au făcut sau de ce recomandă un anumit mod de a acționa. În aceste „cutii negre” nu se poate citi pur și simplu codul pentru a analiza ceea ce se întâmplă sau pentru a verifica dacă există o prejudecată ascunsă. Când interpretarea este importantă – de exemplu, în multe aplicații medicale – este nevoie de o persoană instruită în procesul de luare a deciziilor.
Desigur, aceasta este doar situația în care se află tehnologia de azi – iar rate mari ale investițiilor pot schimba rapid ceea ce azi este imposibil. Dar și natura muncii se va schimba. Locurile de muncă de astăzi arată foarte diferit față de cele de acum 50 sau chiar 20 de ani.
Și noii algoritmi de calcul vor avea nevoie de timp pentru a pătrunde pe deplin în economie. Sectoarele bogate în date precum digital media și e-commerce tocmai au început să își arate capabilitățile pe care le-a creat Inteligența Artificială. Va dura mult mai mult până ce multitudinea de aplicații ar putea afecta locurile de muncă din sectoare precum sănătatea, educația și construcțiile. De fapt, acest lucru s-ar putea să vină chiar la timp – o populație îmbătrânită în economiile dezvoltate implică o forță de muncă mai mică – și o nevoie mai mare de servicii de îngrijire personală – în deceniile următoare.
Deciziile de politică publică vor influența era Inteligenței Artificiale. Avem nevoie de oportunitate și concurență, nu de creșterea monopolurilor puternice, pentru a putea promova progresul tehnologic într-un mod care nu presupune a lăsa în urmă un număr mare de oameni. Acest lucru necesită îmbunătățirea accesului la toate formele de educație – și la un cost redus sau chiar nul.
Cu concurența făcută de economiile emergente, inclusiv China, care investesc foarte mult în Inteligența Artificială, legislatorii din țările dezvoltate ar trebui să sporească sprijinul pentru cercetarea de bază și să se asigure că țările lor dispun de suficiente resurse materiale și umane pentru a putea inventa și produce tot ce este legat de acest nou scop general al tehnologiei.
Nu ar trebui să subestimăm abilitățile oamenilor de a afecta comunitatea, mediul, și chiar întreaga planetă. S-ar putea ca într-o zi să se dovedească faptul că scriitori de ficțiune apocaliptică au avut dreptate. Dar, pentru moment, avem un nou instrument puternic pentru a permite tuturor oamenilor să trăiască o viață mai bună. Ar trebui să îl folosim cu înțelepciune.
© Copyright: https://www.project-syndicate.org/commentary/artificial-intelligence-will-not-kill-jobs-by-simon-johnson-and-jonathan-ruane-2017-05
Jonathan Ruane și Simon Johnson, profesori la MIT Sloan
